1ra-1127/2015 — art.191 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.191 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-1127/2015 — art.191 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-1127/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 octombrie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecător Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie
2015, în cauza penală privindu-l pe
Ganciu Vladimir Ion, născut la 30
noiembrie 1971, originar și domiciliat în
mun.Chișinău, str.D.Rîșcanu 12V, ap.5.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 09.02.2015 - 09.04.2015,
Instanța de apel: 04.05.2015 - 04.06.2015,
Instanța de recurs: 24.07.2015 - 21.10.2015.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 09 aprilie 2015, Ganciu
Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(4) Cod penal la 5
ani închisoare.
Potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.
Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Ganciu Vladimir, în perioada de timp 16 martie 2010 -
17 august 2010, avînd intenția de a dobîndi ilicit bunurile aflate sub răspunderea
materială deplină, ocupînd funcția de depozitar la SC „Lemn Comerț” SRL, conform
contractului individual de muncă și contractului de răspundere materială deplină
nr.02/10 din 16 martie 2010, în mod ilicit, a însușit de la depozitul SC „Lemn Comerț”
SRL marfă în valoare de 88789 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu
material în proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care V.Ganciu să fie
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191 alin.(4) Cod penal la 8 ani închisoare,
invocînd că prima instanță a stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat
acțiunile inculpatului, însă neîntemeiat i-a aplicat o pedeapsă prea blîndă în coraport cu
circumstanțele cauzei, considerînd că instanța aplicînd inculpatului pedeapsa închisorii
cu suspendarea condiționată a execitării ei nu a luat în considerație faptul că el a comis
1
o infracțiune gravă, profitînd de relațiile de serviciu, cauzîndu-i părții vătămate un
prejudiciu în proporții mari.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2015, a
fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a conchis că, probele administrate în cauză, cercetate de prima
instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, demonstrează vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod penal.
La fel, analizînd motivele invocate în apel, instanța a reținut că sancțiunea
art.191 alin.(4) Cod penal prevede o pedeapsă sub formă de închisoare de la 7 la 12 ani,
și, luînd în considerație că cauza a fost examinată conform prevederilor art.3641 alin.(8)
Cod de procedură penală, a constatat că noile limite ale sancțiunii, fiind reduse cu o
treime, constituie de la 4 ani și 8 luni pînă la 8 ani închisoare.
Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei inculpatului de 5 ani, prima
instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75, 76 și 90 Cod penal,
ținînd cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria
celor grave, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, se căiește de cele comise,
se caracterizează pozitiv la locul de trai, a reparat integral paguba cauzată părții
vătămate, anterior nu a fost atras la răspundere penală, solicitînd examinarea cauzei în
procedura simplificată de judecare a cauzei în baza probelor administrate la faza
urmăririi penale, în temeiul art.3641 alin.(8) Codul de procedură penală, și corect a
ajuns la concluzia că acesta poate fi corijat și reeducat fără izolare de societate.
Astfel, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, au fost
respectate prevederile legii, iar careva interdicții de suspendare condiționată a
executării pedepsei stabilite acestuia legea nu prevede, deoarece aceasta poate avea loc
și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că, concluzia primei instanțe corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de individualizare și stabilire a pedepsei, aceasta
fiind în limitele legii, nefiind constatată eroarea de drept la care face referire apelantul.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală,
solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea art.90
Cod penal, pe motiv că instanțele nu au ținut cont de faptul că, aplicînd pedeapsa cu
suspendarea executării ei, nu se va atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea
inculpatului, precum și prevenirea de noi infracțiuni; hotărîrea instanței de apel este
pripită și neîntemeiată, deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel sînt
invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.
2
Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărîrile instanțelor numai referitor la suspendarea condiționată
a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui V.Ganciu pe termen de probă.
Motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat
pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art.90 Cod penal, instanța de recurs î-l
consideră neîntemeiat.
La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de
săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele
sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Sancțiunea art.191 alin.(4) Cod penal, în baza căruia V.Ganciu a fost declarat
vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 7 la 12 ani.
În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui V.Ganciu i-a fost
stabilită pedeapsa în baza art.191 alin.(4) Cod penal de 5 ani închisoare, iar în temeiul
art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii
pe un termen de probă de 3 ani.
Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel
mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, ținînd seama de circumstanțele
cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.
Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că, la aplicarea
pedepsei, prima instanță a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite,
de circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În
continuare, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei și căința
sinceră a inculpatului în cele săvîrșite, tragerea la răspundere penală pentru prima dată,
recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin infracțiune, caracteristica pozitivă,
contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, precum și acceptarea examinării cauzei
în baza art.3641 Cod de procedură penală.
Astfel, reieșind din circumstanțele atenuante prezente în cauză și lipsa celor
agravante, instanțele au conchis că corijarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută
prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Concluziile
instanțelor de fond corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a
pedepsei, iar temeiuri prin care s-ar demonstra că V.Ganciu nu poate fi corijat fără
izolare de societate lipsesc.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile
legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării
pedepsei de 5 ani stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării
condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul
săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.
Colegiul conchide că concluzia instanțelor corespunde circumstanțelor cauzei și
criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii, cu respectarea
prevederilor art.61, 75-76, 90 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, ținîndu-se
3
seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social
al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care
agravează ori atenuează răspunderea.
Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției
adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor
legale.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Ganciu
Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 noiembrie 2015.
Președintele Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4