1ra-786/15 — art. 335 alin 1-1 CP

1ra-786/15 — art. 335 alin 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-786/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2014, declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Oleg Popov și de inculpatul

Djacovici Mirco Djuro, născut la 26 februarie

1954, originar Republica Serbia, și domiciliat temporar

mun. Chișinău, str. B. Bodoni 11, ap. 30.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.05.2013 - 10.06.2014;

Instanța de apel: 17.07. - 05.12.2014;

Instanța de recurs: 03.06. - 17.11.2015.

A C O N S T A T A T:

Djacovici a fost condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis.

exercitînd funcția de director general al ÎCS „Zepter Internațional” SRL, avînd

calitatea de persoană care gestionează o organizație comercială, căruia i-au fost

acordate drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice, a săvîrșit însușirea în proporții deosebit de

mari a bunurilor încredințate în administrarea sa prin delapidarea averii străine.

Astfel, la 25.04.2007, Mirco Djacovici, acționînd în scop de profit și însușirea

ilegală a bunurilor în proporții deosebit de mari, care aparțineau ÎCS „Zepter

Internațional” SRL și erau încredințate în administrarea sa, folosindu-se de situația

de serviciu, a întocmit și a semnat ilegal contractul nr. 57/2007 de vînzare-cumpărare

a autoturismului de model „Skoda Superb”, care se afla în proprietatea întreprinderii

ÎCS „Zepter Internațional” SRL, indicînd în calitate de vînzător întreprinderea pe

care o administra și pe sine însuși în calitate de cumpărător.

Potrivit contractului întocmit și semnat nemijlocit de către Mirco Djacovici,

atît în calitate de reprezentant al vînzătorului, cît și în calitate de cumpărător, prețul

automobilului procurat de către el constituia suma de 5 700 euro, care conform

cursului valutar stabilit la acea dată de către BNM echivala cu 96216 lei, fiind

diminuat esențial și intenționat în coraport cu valoarea reală a acestuia.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 03659/1914

1

din 05.07.2007, prețul automobilului model „Șkoda Superb” cu n/î H 3282,

constituia suma de 299347 lei.

În așa mod, Mirco Djacovici, prin delapidare a însușit ilegal de la ÎCS „Zepter

Internațional” SRL, vehiculul menționat - bun încredințat în administrarea lui,

cauzînd ÎCS „Zepter Internațional” SRL, o daună materială în proporții deosebit de

mari în valoare de 203131 lei.

Tot el, aproximativ în luna iunie anul 2007, acționînd în scop de însușire

ilegală a bunurilor în proporții mari, folosindu-se de situația sa de serviciu, prin

delapidare a însușit ilegal de la ÎCS „Zepter Internațional” SRL, un notebook model

„Sony Vayo VGNFE890N/H” la prețul de 24426 lei, un notebook model

„Sony Vayo VGN-N350EB” la prețul de 17112 lei și un notebook model

„Sony Vayo VGN-N320EB” la prețul de 15732 lei, bunurile fiind încredințate în

administrarea lui, care au fost anterior procurate de la firma SRL „COMITEK”,

cauzînd astfel ÎCS „Zepter Internațional” SRL, o daună materială în proporții mari,

în valoare totală de 57270 lei.

De asemenea, tot Mirco Djacovici, aproximativ în luna iunie anul 2007,

acționînd în scop de profit și însușire ilegală a bunurilor în proporții mari,

folosindu-se de situația sa de serviciu, prin delapidare, a însușit ilegal producție care

a fost încredințată în administrarea lui, cu marca comercială „ZEPTER” de la

ÎCS „Zepter Internațional” SRL, cauzînd părții vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari în valoare totală de 21206,16 Euro, ceea ce conform

cursului valutar stabilit de BNM la acea perioadă, constituia suma de 346137 lei.

În total, prin acțiunile sale intenționate, Mirco Djacovici, a delapidat averea

străină ce aparținea ÎCS „Zepter Internațional” SRL încredințată în administrarea sa,

în sumă totală de 606538 lei, ce constituie proporții deosebit de mari.

sentința cu apel, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare a

lui Mirco Djacovici, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În susținerea cererii de apel, avocații au invocat, că prima instanță a emis o

sentință nefondată, nefiind probată intenția și faptul însușirii automobilului cît și a

veselei.

În cazul automobilului inculpatul nu neagă că a semnat acest contract, mai

mult, a explicat că avea careva probleme cu poliția, și că în luna aprilie anul 2007, a

convenit cu curatorul holdingului „Zepter International”, d-nul Horvat ca să încheie

un contract formal, astfel acest contract nu putea fi considerat ca însușire deoarece

contractul a fost întocmit la inițiativa și cu încuviințarea curatorului holdingului,

d-l Horvat, automobilul, după întocmirea contractului, pînă la predarea firmei noului

director general, inclusiv, n-a fost scos de la evidența contabilă și se află pînă în

prezent la bilanțul întreprinderii, în baza numitului contract, inculpatul a primit

certificat de înmatriculare provizoriu și a primit numere provizorii de culoare roză,

cu litera „H”, în baza numitului contract, a primit certificat de înmatriculare, nu

numai inculpatul, dar și adjunctul Directorului General, D. Bujac.

Inculpatul, și după primirea certificatului de înmatriculare provizoriu, folosea

automobilul nu în scopuri personale, ci doar în interes de serviciu, deși inculpatul

dispunea de certificat de înmatriculare provizoriu pe numele său, de automobil se

foloseau și alți lucrători ai firmei, inculpatul nu avea posibilitate reală de a se folosi

și distribui automobilul după dorința sa, deoarece se afla la evidență contabilă a

firmei și n-a întreprins careva măsuri pentru a lipsi firma de dreptul de proprietate,

2

contractul menționat, ca formal, a fost recunoscut nul de ambele părți (reprezentantul

firmei și reprezentantul lui Mirco Djacovici), la fel, inculpatul nu a înregistrat la

ÎS„Registru” automobilul pe numele său, după cum este stipulat în sentință, un astfel

de document nu există, iar instanța de judecată, contrar prevederilor prevăzute de

art. 325 Cod de procedură penală, a depășit limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

Astfel, însușirea automobilului model „Șkoda Superb” de către inculpat, este

doar o afirmație declarativă a organelor de urmărire penală, or, inculpatul nu a

însușit automobilul și nu a avut profit, nu a avut astfel de intenții și, în

circumstanțele descrise, nici nu avea posibilitate reală de a se folosi și dispune de

automobil la dorința sa, ca proprietar.

Referitor la al doilea capăt de învinuire, apărătorii au indicat, că de asemenea

prima instanță eronat a considerat că inculpatul a însușit trei notebookuri, cauzîndu-i

întreprinderii o daună materială în proporții mari de 57270 lei, or, inculpatul a

explicat atît la urmărirea penală cît și în instanța de judecată că cu prilejul aniversării

a 11 ani de activitate a firmei, la 21.06.2007, conform practicii stabilite, a fost

preconizată decernarea celor mai buni lucrători cu cadouri, inclusiv și notebookuri.

Banii pentru cadouri au fost transferați în luna iunie 2007 și notebookurile au

fost primite de către D. Bujac la depozit.

Astfel, aceste notebookuri n-au fost primite și nu puteau fi în posesia fostului

Director al ÎCS „Zepter Internațional” SRL, M. Djacovici, ele au fost primite de la

depozitul firmei, conform facturii, de către Directorul comercial D. Bujac, deci, ele

s-au aflat la evidența contabilă a firmei ÎCS „Zepter Internațional” SRL.

În final, apărarea a concluzionat că ÎCS „Zepter Internațional” SRL, nu a fost

lipsită de avere și daună materială nu este cauzată, aceasta se confirmă prin actul de

predare-primire a firmei și actul de inventariere, din care rezultă că nu au fost

depistate neajunsuri de marfa, iar în situația în care nu a fost adusă o daună

materială, nu poate exista delapidare.

05 decembrie 2014, a fost admis apelul, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre prin care M. Djacovici a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 335 alin. (11) Cod penal, la amendă în mărime de 1500 unități

convenționale, în sumă de 30000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere și exercita activitatea de întreprinzător pe un termen de 3 ani.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat în fapt, că inculpatul

Mirco Djacovici, aproximativ în luna iunie a anului 2007, ocupînd funcția de

director al ÎCS „Zepter Internațional” SRL, folosind intenționat situația de serviciu, a

gestionat resursele materiale și financiare ale firmei contrar destinației lor, in

interesul altor persoane, a decis decernarea unor angajați ai firmei, procurînd

preventiv, în lipsa unor necesități de la firma SRL„COMITEK” trei notebookuri:

unul model „Sony Vayo VGNFE890N/H”, la prețul de 24426 lei, notebook model

„Sony Vayo VGN-N350EB”, la prețul de 17112 lei și notebook model „Sony Vayo

VGN-N320EB” la prețul de 15732 lei, acțiuni care s-au soldat cu urmări grave,

cauzînd daune în proporții deosebit de mari intereselor ocrotite de lege a

întreprinderii ÎCS „Zepter Internațional” SRL în valoare de 57270 lei.

Prin acțiunile sale, inculpatul M. Djacovici a încălcat prevederile art. 72 alin.

(4) al Legii nr. 135 din 14.06.2007, privind societățile cu răspundere limitată care

dispune, că administratorul asigură ținerea contabilității societății, precum și a

3

registrelor societății prevăzute de lege și de actul de constituire, și informează

asociații cu privire la starea de lucruri și la gestiunea societății și art. 73 alin.(1) al

aceluiași act normativ care dispune că administratorul este obligat față de societate

să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire ori, dacă acesta

nu prevede altfel, de către adunarea generală a asociaților.

De asemenea inculpatul nu a ținut cont și de pct. 4.1. din Statutul Holdingului

„Zepter Internațional”, care prevede, că autoritatea supremă de conducere a societății

este Adunarea Generală a Asociaților, care va adopta decizii în toate problemele

privitoare la activitatea societății.

În rezultatul faptei săvîrșite ÎCS „Zepter Internațional” SRL, a suportat o

daună în sumă de 57270 lei.

Luînd în considerare cele menționate instanța de apel a constatat, că inculpatul

Mirco Djacovici a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 335 alin (11) Cod penal, prin

semnele calificative folosirea intenționată de către o persoană care gestionează o

organizație comercială, a situației de serviciu în alte interese personale și în interesul

terților, direct ori indirect, acțiuni care s-au soldat cu urmări grave intereselor

ocrotite de lege ale persoanei juridice, prin cauzarea daunelor materiale în proporții

deosebit de mari.

Astfel, instanța de apel a reținut, că vinovăția inculpatului M. Djacovici de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin (1) Cod penal, întru-totul se

confirmă prin următoarele probe, și anume: declarațiile inculpatului M. Djacovici

(f.d. 119-121, vol. VIII); reprezentantului părții vătămate, S. Stevanovic (f.d. 88-93,

vol. VIII); martorilor A. Soltanici (f.d. 166-118, vol. VIII), M. Bușuleac

(f.d. 110-112, vol. VIII), E. Popa (f.d. 110-112, vol. VIII); conținutul

procesului-verbal de ridicare (f.d. 87, vol. VIII); conținutul ordinelor de plată,

facturilor, actelor de casare marcheting, copia rezoluției scrise a acționarilor ÎCS

„Zepter Internațional” SRL, ordinul despre politica evidenței contabile din

29.12.2006 și regulamentul despre politica evidenței contabile a ÎCS „Zepter

Internațional” SRL pe anul 2007 (f.d.70, vol. I, vol. III, V); conținutul contractului

nr. 57/2007 din 25.04.2007 de vînzare-cumpărare a automobilului, conform căruia

M. Djacovici a cumpărat de la ÎCS „Zepter Internațional” SRL automobilul model

„Șkoda Superb” n/î H 3282, la prețul de 5.700 euro (f.d 33, 85, vol. I); conținutul

Statutului ÎCS „Zepter Internațional” SRL, aprobat de Adunarea generală a Societății

la 03.05.1996, unde în punctul 6.2. este stipulat, că în competența excepțională a

Adunării generale intră: lit. c) ,,aprobarea raporturilor anuale cu rezultatele activității

societății din anul precedent, incluzînd acelea a filialelor sau birourilor

reprezentative, aprobarea raporturilor și concluziilor Comisiei de verificare, precum

și dispoziția distribuirii profitului și acoperirii cheltuielilor”, lit. f) „să aprobe decizia

remunerării muncii și să aprobe fixarea salariilor pentru membrii echipei

manageriale și a comisiei de verificare”(f.d.42, vol. II).

Astfel, deși cauza penală intentată în privința lui M. Djacovici a avut la bază

prevederile art. 191 alin. (5) Cod penal și prima instanță 1-a recunoscut vinovat de

săvîrșirea acestei infracțiuni, instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului

urmează a fi recalificate în baza art. 335 alin. (11) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că în cadrul cercetării judecătorești

prima instanță eronat a apreciat faptele inculpatului pe semnele constitutive ale

componenței de infracțiune, mai sus nominalizate ce vizează „delapidarea averii

străine, manifestată prin însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

4

administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de

mari”, fapt ce nu și-a găsit confirmare prin probatoriul administrat în instanțele de

apel, motiv din care, acțiunile inculpatului în acest sens sunt pasibile de reîncadrare

juridică, și anume în baza art. 335 alin. (11) Cod penal.

Cu trimitere la prevederile art. 389 Cod de procedură penală, norma enunțată

supra, instanța de apel a menționat, că declarîndu-1 vinovat pe M. Djacovici de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, prima instanță a

ignorat să aprecieze totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, or, declarațiile inculpatului au fost apreciate critic,

nu au fost verificate în coroborare cu celelalte probe, ca consecință acțiunile

inculpatului fiind încadrate incorect.

Avînd în vedere că inculpatului i-a fost înaintată învinuire pe trei epizoade,

instanța de apel a considerat oportun de a se expune asupra fiecărui capăt de

învinuire separat.

Referitor la însușirea automobilului model „Șkoda Superb”.

Instanța de apel a făcut o analiză și a dat o apreciere materialelor cauzei penale

care nu au fost obiect al examinării de către prima instanță și anume a conchis, că în

declarațiile sale inculpatul a indicat, că a înregistrat automobilul dat pe numele său,

din motivul că de fiecare dată cînd era stopat automobilul ÎCS „Zepter Internațional”

SRL de către colaboratorii de poliție se solicitau remunerări ilegale, permanent era

nevoie să conducă șoferul automobilul, astfel a solicitat acordul d-lui Horvart, care

era curatorul Holdingului, să înregistreze automobilul pe persoană fizică.

Totodată, din declarațiile inculpatului mai rezultă, că nu a transmis imediat

automobilul, ca de altfel și celelalte bunuri ale firmei noului administrator

S. Stevanovic, deoarece ultimul nu a prezentat documente confirmative a

împuternicirilor sale. În ziua cînd i s-au prezentat actele date, prin act de

primire - predare a transmis noului reprezentant toate bunurile, inclusiv și

automobilul.

Inculpatul a indicat, că automobilul nu a fost scos de la evidența contabilă,

deoarece contractul de vînzare-cumpărare a automobilului nu s-a întocmit cu scopul

de însușire, ci de folosință temporară, în scop de evitare a problemelor cu

reprezentanții poliției rutiere.

Așadar, instanța de apel a ajuns la concluzia, că de fapt, aceste declarații vin să

fie confirmate prin următoarele probe și anume: contract nr. 57/2007 din 25 aprilie

2007 de vînzare-cumpărare a autoturismului de model „Șkoda Superb” (f.d.85,

vol. I); decizia Camerei înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării

Informaționale a R. Moldova din 21.06.2007 (f.d.31, vol. I); actele de primire

predare din 22 iunie 2007 (f.d. 183, 184 vol. I); plîngerea adresată Departamentului

Serviciului Operativ al MAI din 22.06.2007 (f.d.23, vol. I), răspunsurile primite de

la Interpol și de la Direcția de informații și evidență operativă a MAI (f.d. 196, 201

vol. I).

Totodată, declarațiile reprezentantului părții vătămate S. Stevanovic precum

că automobilul a fost scos de la evidență contabilă nu corespunde realității, fiind

unele declarative, ori, conform dării de seamă contabilă pentru primul semestru al

anului 2007 automobilul model „Șkoda Superb” se afla la balanța întreprinderii cu

costul de 226338.70 lei (f.d. 42, vol. I).

5

Certificatul de înmatriculare întocmit pe numele lui M. Djacovici a fost

eliberat cu statut provizoriu, pe un termen de pînă la 17.05.2011 (f.d.35, vol. I).

În acest context, conform titlului V pct. 44. a Hotărîrii Guvernului nr.1047 din

08.11.1999 cu privire la reorganizarea Sistemului informațional automatizat de

căutare „Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a

autovehiculelor și remorcilor acestora, documentele de înmatriculare sunt

următoarele:

a) certificatul de înmatriculare - document oficial de stat care confirmă

înmatricularea vehiculului și permite titularului acestuia exploatarea vehiculului,

inclusiv si în traficul internațional;

b) certificat de înmatriculare provizoriu - document oficial de stat care

confirmă înmatricularea vehiculului și permite titularului acestuia exploatarea

vehiculului pe teritoriul Republicii Moldova.

Aici, instanța de apel a specificat, că în ședința instanței de apel reprezentantul

părții vătămate S. Stevanovic a comunicat, că de fapt, contractul încheiat privind

vînzarea-cumpărea automobilului a fost unul fictiv, fără intenția de a produce careva

efecte juridice, în acest sens fiind întocmit si un acord.

La fel, instanța de apel a menționat, că la 10.07.2007, între P. Munteanu,

avocat, reprezentant al ÎCS „Zepter Internațional” SRL și M. Bușuleac, care a

acționat în baza procurii din 25.06.2007 din numele lui M. Djacovici a fost încheiat

un acord prin care „părțile recunosc că contractul nr.57/2007 din 25 aprilie 2007

încheiat între ÎCS „Zepter Internațional” SRL numit vînzător și M. Djacovici, numit

cumpărător și semnat de ultimul pentru ambele părți, prin care s-a efectuat

vînzarea - cumpărarea automobilului model „Șkoda Superb”, caroserie

TMBCT23U559094314, motor BBG061129, evaluat la prețul de 5700 euro (f.d.235,

vol. I), nu are nici o consecință juridică și îl consideră nul și neavenit din momentul

semnării lui”

Mai mult, conform art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

În contextul celor expuse, instanța de apel a enunțat, că intenția inculpatului de

a însuși mijlocul de transport nu se confirmă, dimpotrivă este evidențiat faptul că

inculpatul a folosit autovehiculul în scopuri personale și pentru a evita careva

neplăceri la momentul controlului efectuat de către poliția rutieră.

La fel, instanța de apel a menționat, că avînd în vedere latura obiectivă a

infracțiunilor săvîrșite prin sustragere, în cazul deferit judecării nu a avut loc nici

scoaterea automobilului de la evidența contabilă a firmei și nici faptul imposedării.

Instanța de apel a enunțat, că în absența intenției directe și a scopului de

cupiditate urmează să fie exclusă calificarea ca sustragere a luării ilegale și gratuite a

bunurilor mobile din posesia altuia, prin care acestuia i s-a cauzat un prejudiciu

material efectiv. De vreme ce scopul de cupiditate este semnul constitutiv, fără care

noțiunea de sustragere nu poate fi considerată întregită, este necesar a menționa, că

nu poate fi recunoscută ca sustragere luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile din

posesia altuia, luare prin care acestuia i s-a cauzat un prejudiciu material efectiv,

săvîrșită în scopul folosinței temporare a acestor bunuri, făptuitorul urmărind

restituirea lor ulterioară. Esența folosinței temporare constă în aceia că bunurile sunt

luate pe un timp oarecare, și anume - pe o perioadă nesemnificativă sau strict

determinată. În speța dată - data indicată în certificatul de înmatriculare provizoriu.

Deci, în contextul celor expuse, instanța de apel a constatat, că inculpatul

6

M. Djacovici, exercitînd funcția de director general al ÎCS „Zepter Internațional”

SRL, avînd calitatea de persoană care gestionează o organizație comercială, contrar

obligațiilor de serviciu în interes personal, la 25.04.2007 a încheiat contractul

nr. 57/2007 de vînzare-cumpărare a autoturismului model „Skoda Superb”, care se

afla în proprietatea ÎCS „Zepter Internațional” SRL, indicînd în calitate de vînzător

întreprinderea pe care o administra, și pe sine însuși în calitate de cumpărător.

Contractul respectiv a servit ca motiv de eliberare a certificatului de înmatriculare

provizoriu pe numele M. Djacovici, fapt ce a dat posibilitate ultimului să folosească

ilicit, în interese proprii bunul organizației comerciale puse la dispoziția sa pentru

exercitarea funcției.

Totodată, instanța de apel a menționat, că în ședința de judecată nu au fost

prezentate careva probe ce confirmă cuantumul prejudiciului cauzat în rezultatul

folosirii ilicite, în scopuri personale a bunului întreprinderii, motiv din care epizodul

dat urmează a fi exclus din învinuire, or, cuantumul daunei cauzate este un element

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 335 Cod penal, mai mult, în cadrul

ședinței de judecată reprezentantul părții vătămate a declarat, că careva pretenții

materiale față de inculpat nu are.

Referitor la însușirea calculatoarelor.

Ca probă decisivă întru confirmarea sustragerii calculatoarelor au servit

declarațiile martorului D. Bujac, care nu a fost audiat în ședința de judecată.

Însă, potrivit art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal

pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de

judecată în absența lor. Totodată, procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța

de fond nu reflectă în general cercetarea probei în cauză.

Fiind audiat în instanța de apel M. Bușuleac a comunicat că în cadrul prezentei

firme exista o tradiție ca la fiecare an de activitate se întrunea întreg colectivul unde

cei mai buni colaboratori erau premiați și încurajați, pentru aniversarea care urma a

fi, în anul 2007, astfel, s-au procurat 3 notebookuri pentru a evidenția unii

colaboratori ai întreprinderii, dar acest eveniment în anul respectiv nu a avut loc, în

legătură cu schimbul directorului. În luna iulie 2007, cînd inculpatul nu era pe

teritoriul R. Moldova, directorul comercial D. Bujac 1-a rugat să transmită noii

conduceri două notebookuri, acestea fiind transmise în baza unui proces-verbal.

Respectiv, acest act fiind semnat de către el și noul avocat al firmei

P. Munteanu.

Însăși inculpatul a declarat, că cu prilejul aniversării a 11 ani de activitate a

firmei, la 21.06.2007, conform practicii stabilite, a fost preconizată decernarea celor

mai buni lucrători cu cadouri, inclusiv și notebookuri.

Banii pentru cadouri au fost transferați în luna iunie 2007 și notebookurile au

fost primite de către D. Bujac la depozit.

Astfel, aceste notebookuri n-au fost primite și nu puteau fi în posesia fostului

Director al SRL „Zepter Internațional”, M. Djacovici, dar au fost primite de la

depozitul firmei, conform facturii, de către Directorul comercial D. Bujac, deci, ele

s-au aflat la evidența contabilă a ÎCS „Zepter Internațional” SRL”.

Conform actului de primire-predare din 12.07.2007 calculatoarele, două la

număr, model „Sony” completate cu toate accesoriile au fost transmise către

avocatul firmei P. Munteanu, iar al treilea calculator, a fost găsit în timpul

percheziției în apartamentul închiriat de ÎCS „Zepter Internațional” SRL, amplasat

7

pe adresa str. Iorga 7, ap.6, mun. Chișinău.

Instanța de apel a menționat, că inculpatul a părăsit hotarele R. Moldova după

două zile din data predării bunurilor materiale, conducerea nouă a firmei, neavînd

față de el careva pretenții de orice ordin. Acest fapt a fost confirmat de inculpat și de

reprezentantul părții vătămate S. Stevanovic.

În situația cînd M. Djacovici avea intenția de a însuși aceste calculatoare a

avut posibilitatea reală să o realizeze.

Deci, avînd în vedere cele expuse mai sus lipsește latura subiectivă - intenția

făptuitorului de a însuși, fapt, ce în opinia instanței de apel impune necesitatea

recalificării acțiunilor inculpatului, ori, acesta prin acțiunile sale, ignorînd

prevederile statutului întreprinderii a decis de sinestătător premierea colaboratorilor,

prin ce a prejudiciat întreprinderea material, cauzîndu-i daună în proporții mari, în

valoare totală de 57270 lei, acțiuni soldate cu urmări grave pentru ÎCS „Zepter

Internațional” SRL.

Referitor la însușirea veselei.

În această parte, instanța de apel a menționat, că prima instanță ignorînd

prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a stabilit de a exclude

acest epizod din învinuire, deoarece la materialele cauzei lipsesc probe ce ar

confirma în acest caz delapidarea.

Instanța de apel a considerat necesar a casa sentința și în această parte, cu

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță din

următoarele considerente.

Conform probelor administrate în instanțele de fond s-a stabilit, că vesela a

fost luată la bilanțul întreprinderii, prin operațiuni legale, acte veridice, fiind

eliberată de la depozit pentru petrecerea prezentării.

S-a constatat, că prezentarea s-a terminat tîrziu, cînd depozitul era închis,

vesela rămasă, fiind dusă la apartamentul pe care îl închiria și achita întreprinderea

pentru directorul general, care era M. Djacovici, de la care întreprinderea avea chei.

Totodată s-a constatat, că și anterior aveau loc astfel de cazuri, petrecîndu-se

în acest apartament chiar și prezentări a veselei. Probe pertinente și concludente, ce

ar dovedi faptul însușirii de către inculpat a bunurilor date (vesela) sau intenția de a

o face nu au fost prezentate, iar faptul, că vesela dată a fost depistată în cadrul

percheziției nu poate servi drept temei de a constata intenția de însușire a acestor

bunuri.

Inculpatul după transmiterea bunurilor noului director general, a lăsat bunurile

date în apartamentul pe care îl închiria și achita plata pentru chirie, de la care la

firmă erau chei și a plecat fără ca să le însușească.

Din considerentele menționate, în acțiunile inculpatului, pe epizodul dat,

lipsește fapta infracțională, motiv din care epizodul dat, în opinia instanței de apel,

urmează a fi exclus din învinuire.

4.1. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Totodată, instanța de apel a reiterat, că inculpatul M. Djacovici, nu are

antecedente penale, dauna cauzată firmei ÎCS „Zepter Internațional” SRL a fost

reparată și careva pretenții de ordin material sau moral nu au fost înaintate față de

8

inculpat.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea

acesteia cu menținerea sentinței fără modificări.

5.1.1. În motivarea recursului a invocat, că instanța de apel a calificat acțiunile

inculpatului în baza unei legi neexistente la data săvîrșirii acțiunilor prejudiciabile, și

în acest sens a menționat, că norma materială cu caracter penal regăsită la alin. (11)

art. 335 Cod penal, a fost introdusă prin Legea nr.326 din 23 decembrie 2013, în

vigoare din 25 februarie 2014.

Pînă la data ultim indicată, legislația materială în materie penală nu conținea o

astfel de reglementare.

În circumstanțele respective, prima instanță a încălcat prevederile art. 8 Cod

penal, conform cărora caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se

stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

În situația în care instanța de apel a constatat că fapta inculpatului reprezintă

un abuz de serviciu și fapta respectivă v-a fi reținută în mod ipotetic de către instanța

de recurs, acuzarea de stat consideră, că instanța a cărei decizii se contestă, a ignorat

în totalitate și prevederile alin. (2) art. 10 Cod penal.

5.1.2. La compartimentul recalificării de către instanța de apel a faptei

inculpatului de la sustragere prin delapidare a bunurilor altei persoane la abuz de

serviciu, procurorul a menționat, că instanța de apel, ilegal a exclus din volumul

învinuirii episodul referitor la gestionarea frauduloasă de către inculpatul

Mirco Djacovici a automobilului model „Șkoda Superb” n/î H 3282, aceasta în

situația în care intenția inculpatului de a sustrage bunul în speță este dovedită cu

certitudine.

Astfel, din materialele cauzei penale rezultă cu certitudine faptul că inculpatul,

acționînd în calitate de director al ÎCS „Zepter Internațional” SRL, la 25 aprilie

2007, a încheiat cu sine în calitate de cumpărător persoană fizică nerezidentă

contractul de vînzare-cumpărare nr.57/2007 a autoturismului model „Șkoda Superb”

n/î H 3282, la prețul de 5.700 euro (f.d.33, 85, vol. I), contractul respectiv fiind unul

cu titlu oneros și respectiv translativ de proprietate.

Mai mult, în baza contractului respectiv, inculpatul a obținut de la Secția

înregistrare a Transporturilor și Calificare a Conducătorilor Auto Chișinău

certificatul de înmatriculare asupra automobilului respectiv unde la rubrica

referitoare la proprietarul unității de transport nu mai este înscrisă ÎCS „Zepter

Internațional” SRL dar inculpatul Mirco Djacovici.

Faptul că certificatul respectiv de înmatriculare este unul provizoriu nu

exclude sub nici o formă vinovăția inculpatului în săvîrsirea infracțiunii contra

patrimoniului, atîta timp cît respectivul dispune de dreptul și posibilitatea de a

solicita Secției înregistrare a Transporturilor și Calificare a Conducătorilor Auto

eliberarea unui certificate de înmatriculare mecanolizibil.

Certificatul de înmatriculare a unității de transport de care dispunea inculpatul

M. Djacovici, rămîne a fi provizoriu atîta timp cît respectivul, contra unei taxe

stabilite prin lege nu îl solicită pe cel permanent.

Unica diferență dintre certificatele de înmatriculare a unităților de transport

provizorii și mecanolizibil este faptul că în baza primului certificat de înmatriculare

nu este posibil accederea în traficul internațional.

Procurorul a enunțat, că argumentul expus în alineatul de mai sus se regăsește

9

în reglementările normative naționale și anume pct. 44. al Hotărîrii Guvernului

R. Moldova nr.1047 din 8 noiembrie 1999 „Cu privire la reorganizarea Sistemului

informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al

transporturilor și introducerea testării autovehiculelor și remorcilor acestora”.

Faptul că certificatul de înmatriculare a unității de transport reprezintă

documentul pe proprietate asupra unității de transport rezultă din prevederile art. 40

lit. p) al Hotărîrii Guvernului R. Moldova nr.1047 din 8 noiembrie 1999 „Cu privire

la reorganizarea Sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în

Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării autovehiculelor și

remorcilor acestora” conform cărora din categoria titlurilor de proprietate fac parte -

p) certificatele de înmatriculare a vehiculelor eliberate de organele Ministerului

Afacerilor Interne.

Mai mult, faptul că inculpatul Mirco Djacovici a acționat în coraport cu

autoturismul de model „Șkoda Superb” n/î H 3282 în calitate de proprietar rezultă cu

certitudine din declarațiile reprezentantului părții vătămate S. Stevanovic conform

cărora la 21 iunie 2007 cît și în dimineața zilei de 22 iunie 2007, inculpatul M.

Djacovici a refuzat să restituie automobilul insistînd că este proprietatea sa

personală.

Automobilul respectiv a fost predat ÎCS „Zepter Internațional” SRL doar în a

doua jumătate a zilei de 22 iunie 2007, după ce inculpatul a discutat cu avocatul

M. Bușuleac, ultimul, pînă la 21 iulie 2007 acționînd în calitate de reprezentant al

întreprinderii numite în context iar după data respectivă a reprezentat interesele

inculpatului.

Tot aici procurorul a menționat, că prima instanță a constatat corect faptul că

inculpatul, acționînd în calitate de director și conducător al ÎCS „Zepter

Internațional” SRL, a încheiat cu sine contractul de vînzare-cumpărare a

automobilului, fără a avea acceptul expres al conducătorului holdingului „Zepter

Internațional”, deci a ascuns tranzacția respectivă, micșorînd considerabil și valoarea

automobilului respectiv.

Mai mult, conform declarațiilor reprezentantului părții vătămate

S. Stevanovic, automobilul respectiv a fost scos de la evidența contabilă a ÎCS

„Zepter Internațional” SRL și faptul respectiv este confirmat prin documentele

contabile anexate la materialele cauzei penale.

La fel, în opinia procurorului comportamentul inculpatului este suspect în

condițiile în care a încheiat contractul de vînzare-cumpărare a automobilului exact

după perioada cînd a fost preîntîmpinat de către conducerea holdingului că urmează

să fie concediat.

Astfel, din declarațiilor reprezentantului părții vătămate S. Stevanovic și a

martorului M. Bușuleac (pînă la 22 iunie 2006 avocatul în bază de contract al ÎCS

„Zepter Internațional” SRL), rezultă, că inculpatul M. Djacovici a fost informat de

către conducerea holdingului despre venirea unui nou conducător și substituirea sa

cu trei luni pînă la data concedierii.

După cum se urmărește din materialele cauzei penale, contractul de

vînzare-cumpărare a automobilului a fost încheiat de către inculpat cu propria

persoană la mai puțin de două luni pînă la concedierea sa (25 aprilie 2007-22 iunie

2007).

5.1.3. Referitor la epizodul de sustragere prin delapidare a celor trei

10

calculatoare portative model „Sony” în sumă de 57270 lei, procurorul a invocat, că

prin acțiunile sale, inculpatul M. Djacovici a atentat nemijlocit la relațiile sociale

care protejează proprietatea de imixtiuni ilegale.

Constatînd că inculpatul a săvîrșit un abuz de srviciu, instanța de apel urma să

determine care este obiectul juridic al faptei, acesta în situația în care fapta de abuz

de serviciu atentează la relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de

serviciu în sectorul privat.

La caz, a fost constatat cu certitudine că inculpatul, după ce a ordonat

procurarea calculatoarelor cu scopul premierii unor angajați onești ai întreprinderii,

nu a întreprins acțiuni de punere la evidență contabilă a acestora.

Mai mult, la momentul predării funcției sale și întocmirii actului de

predare-primire nici nu a indicat locul aflării calculatoarelor respective.

Astfel, un calculator a fost depistat de către colaboratorii de poliție în timpul

percheziției în apartamentul inculpatului iar cele două calculatoare au fost aduse la

distanță mai mare de o lună de la demiterea inculpatului fiind aduse de avocatul

M. Bușuleac care deja reprezenta interesele inculpatului în coraport cu ÎCS „Zepter

Internațional” SRL.

Faptul că cele trei calculatoare portative au fost transmise inculpatului după

procurarea lor, a fost confirmat prin declarațiile martorului D. Bujac administrate

conform rigorilor procesuale în prima instanță.

Astfel, D. Bujac a transmis calculatoarele respective inculpatului la 13 iunie

2007, ultima zi lucrătoare a sa la întreprinderea respectivă.

Circumstanțele respective apreciate în cumul, în viziunea recurentului denotă

faptul, că inculpatul M. Djacovici a urmărit scopul însușirii bunurilor respective și

nu folosirea lor prin abuz de serviciu, or, aceste bunuri au fost restituite de către

inculpat prin mijlocitor fie ridicate doar după demararea unei cercetări penale,

efectuarea perchezițiilor etc.

Depistarea în luna iulie 2007 a unui calculator în apartamentul inculpatului, în

circumstanțele în care D. Bujac se concediase la 13 iunie 2007, reprezintă de la sine

un indiciu asupra intenției inculpatului de sustragere a bunurilor respective.

Situație identică este prezentă și în cazul capătului de învinuire privind

sustragerea de veselă din patrimoniul ÎCS „Zepter Internațional” SRL.

Astfel, la data semnării actului de predare-primire, inculpatul nu a indicat în

volum deplin toată vesela care urma a fi transmisă noului director.

Nu este veridică și acceptabilă versiunea inculpatului despre faptul că vesela

depistată în apartamentul locuit de către el ar fi rămas acolo în urma prezentărilor de

brend și că nu a avut intenția de a o sustrage întrucît aceasta rămînea la balanța

întreprinderii.

Astfel, s-a constatat cu certitudine, inclusiv prin declarațiile inculpatului că în

zilele proxime pînă la 22 iunie 2007 (cîteva zile pînă la data respectivă), nu au avut

loc expoziții de brend și nici alte careva demonstrații, în apartamentul respectiv sau

în afara lui.

Cu certitudine, în cazul lipsei intenției de sustragere a veselei respective,

inculpatul ar fi returnat-o la depozitul întreprinderii.

Argumentul instanței de apel, că prezența veselei depistate în apartamentul

inculpatului la balanța întreprinderii, exclude intenția inculpatului de atentare (cu

sens de sustragere) asupra acesteia nu este admisibil și nu suportă criticii, aceasta în

11

situația în care patrimoniul altei persoane poate fi sustras de regulă indiferent de o

anumită evidență.

5.2. Inculpatul Mirco Djacovici, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9)

Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile judecătorești,

solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În susținerea cerințelor, inculpatul a invocat, că instanța de apel corect a ajuns

la concluzia, că în acțiunile lui nu se conțin elementele infracțiunii, prevăzută de

art. 191 alin.(5) Cod penal, însă greșit a ajuns la concluzia recalificării acțiunilor

acestuia în baza art. 335 alin. (1) Cod penal - abuzul de serviciu.

În acest sens, recurentul a menționat, că contrar prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală, instanța de apel, depășind limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, a invocat, că inculpatul a folosit ilicit, în interese proprii bunul

organizației comerciale (se subînțelege automobilul model „Șkoda Superb”) pus la

dispoziția acestuia pentru exercitarea funcției, deși astfel de învinuire nu a fost

înaintată inculpatului și careva probe în acest sens nu sunt.

În afară de aceasta, instanța de apel a mai invocat, că notebookurile (trei

calculatoare), destinate pentru evidențierea și premierea celor mai activi colaboratori

ai firmei, nu au fost primite și nu puteau fi în posesia fostului Director al ÎCS

„Zepter Internațional” SRL, M. Djacovici, el nu a avut intenția însușirii lor, însă

acesta, prin acțiunile sale, ignorînd prevederile statutului întreprinderii, a decis de

sinestătător premierea colaboratorilor, prin ce a prejudiciat întreprinderea material,

cauzîndu-i daună în proporții mari, în valoare de 57270 lei, acțiuni soldate cu urmări

grave.

Avînd în vedere cele menționate supra, recurentul a specificat, că o astfel de

învinuire nu a fost înaintată inculpatului și careva probe în acest sens nu sunt, mai

mult, Statutul ÎCS „Zepter Internațional” SRL expres prevede dreptul directorului

firmei de a evidenția și stimula activitatea angajaților și cumpărătorilor, prin

prezentări și premierea celor mai fideli.

Din cele expuse, este evident, că inculpatul a fost condamnat de către instanța

de apel pentru o altă faptă decît cea, pentru care a fost pus sub învinuire.

În opinia inculpatului instanța de apel, constatînd că nu a avut loc delapidarea,

este în drept să reîncadreze juridic acțiunile în baza altei legi mai blînde, însă pentru

aceleași fapte prejudiciabile, pe cînd instanța de apel a adoptat o hotărîre de

condamnare absolut pentru altă faptă (alt obiect, latură obiectivă, latură subiectivă, la

alt capitol), pe care nu a săvîrșit-o M. Djacovici.

Mai mult, fapta incriminată inculpatului, a avut loc în anul 2007, iar art. 335

alin.(11) Cod penal, a fost introdus prin Legea LP326 din 23.12.2013,

M047-48/25.02.14, deci M. Djacovici a fost condamnat pentru o faptă, care nu era

prevăzută ca infracțiune la acel moment.

Totodată, recurentul a mai adăugat, că art. 335 Cod penal, abuzul de serviciu,

este o normă de blanchetă și pentru a stabili comiterea abuzului de serviciu, este

necesar de a constata atribuțiile, drepturile și obligațiunile persoanei cu funcție de

răspundere, stipulate în lege sau alte acte subordonate legii, care reglementează

activitatea de serviciu. Nici organul de urmărire penală, nici prima instanță, nu au

constatat că inculpatul a încălcat careva atribuții de serviciu.

Instanța de apel formal s-a referit la existența unei legi privind societățile cu

răspundere limitată (prin rechizitoriu M. Djacovici nu a fost învinuit de încălcarea

12

acestei norme), însă nu a indicat, prin ce se exprimă abuzul de serviciu în activitatea

acestuia și nici nu a putut să o facă, deoarece inculpatul s-a condus de Statutul ÎCS

„Zepter Internațional” SRL și recomandările patronului F. Zepter.

La fel, recurentul a enunțat, că prezentările, premierea și stimularea

colaboratorilor este un drept al directorului firmei și nu al „adunării generale”, cum a

indicat în decizia sa instanța de apel, mai mult, ÎCS „Zepter Internațional” SRL nu

are nici un asociat în R. Moldova, este o subdiviziune a întreprinderii private

(Holding) a cet. F. Zepter, iar angajații firmei nu au careva atribuții patrimoniale sau

drepturi de vot, ei activează în bază de patent.

ÎCS „Zepter Internațional” SRL pur formal a fost înregistrată în R. Moldova

sub forma juridică de „SRL”, fără a avea fondatori sau asociați și se supune doar

patronului Holdingului, F. Zepter, care nu are careva pretenții față de inculpatul

M. Djacovici.

părții vătămate ÎCS„Zepter Internațional” SRL, Jana Vizitiu, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței fără modificări

deoarece inculpatul M. Djacovici este vinovat de săvîrșirea infracțiunilor incriminate

în forma și conținutul constatat de către prima instanță.

6.1. Asupra recursului declarat de procuror, au depus referință și avocații

D. Panov, A. Șipitca, solicitînd respingerea acestuia, deoarece argumentele

recurentului nu au suport probant, nu au tangență cu motivele invocate sub aspectul

pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

La fel, apărarea a menționat, că nu corespunde realității nici afirmația, că

bunurile au fost restituite după pornirea urmăririi penale, deoarece toate bunurile în

cauza dată, inclusiv și automobilul, au fost predate pînă la 22.06.2007.

Mai mult, apărarea consideră că, procurorul nu este în drept să conteste

decizia instanței de apel în partea epizodului cu vesela „ZEPTER”, deoarece acesta

nu a folosit calea de atac apelul.

În final, avocații au invocat faptul, că recursul procurorului a fost declarat

tardiv, peste termenul legal de 30 de zile.

concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecînd recursul, admite recursul, casează total hotărîrea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În temeiul art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze parțial sau total, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform

pct. 12) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd – faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

13

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din

dosar.

Potrivit cerințelor aceleiași norme, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Ținînd cont de cele relatate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel la examinarea prezentei cauze penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod de

procedură penală, situație ce impune soluția rejudecării cauzei în instanța de apel, în

alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanța de apel nu

pot fi corectate de instanța de recurs.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate la judecarea prezentei cauzei în ordine de apel.

Astfel spus, instanța de apel adoptînd soluția de admitere a apelului declarat de

avocații D. Panov și A. Șipitca în numele inculpatului M. Djacovici, s-a limitat la o

motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat, și prematur a ajuns la

concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate din prevederile art. 191

alin. (5) Cod penal, în cele ale art. 335 alin. (11) Cod penal, soluție ce contravine

circumstanțelor de fapt stabilite în ședința de judecată.

Astfel, consultînd textul sentinței, prima instanță a administrat probele

prezentate de procuror, și anume declarațiile inculpatului; reprezentantului părții

vătămate S. Stevanovic; martorilor A. Soltanici, A. Durleșteanu, E. Popa,

V. Lungu, N. Plămădeală și probele scrise: procesul-verbal de ridicare (f.d. 87,

vol. VII); ordinele de plată (f.d. 53, 55, 57, 59, vol. I); facturile (f.d. 54, 56, 58, 60

vol. I); actele de casare marketing (f.d. 61-69, vol. I), copia rezoluției scrise a

acționarilor ÎCS „Zepter International” SRL (f.d. 76, vol. I), ordinul despre politica

evidenței contabile din 29.12.2006 și regulamentul despre politica evidenței

contabile a ÎCS „Zepter International” SRL pe anul 2007 (f.d. 80, vol. I);

informațiile privind fraudele materiale pe anul 2007, semestrul I-VII (f.d. 183-185,

vol. II) precum și informațiile despre plățile efectuate de către ÎCS „Zepter

International” SRL (f.d. 187, 188, vol. II); conținutul informației din 20.07.2007,

înregistrată sub nr. 17-2007 privind prețurile aprobate și introduse la realizarea

produselor „Zepter” (f.d. 92, vol. VII); contractul nr. 57/2007 din 25.94.2007 de

vînzare-cumpărare a automobilului (f.d. 33, 85, vol. I); raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 1914/003659 din 05.07.2007 (f.d. 45, vol. I); statutul

ÎCS „Zepter International” SRL (f.d. 36, vol. II); procesul-verbal de percheziție

14

(f.d. 118, vol. I); procesul-verbal de confruntare între reprezentantul ÎCS„Zepter

International” SRL, S. Stevanovic și învinuitul M. Djacovici (f.d. 208, vol. IV);

procesul-verbal de ridicare a dispozițiilor, ordinelor de plată, listelor de salariați,

ridicate la filiala nr. 3 a BC „Victoriabank” SA (f.d. 5, vol. VI); procesul-verbal de

examinare a ordinelor, dispozițiilor de plată, listelor de salariați în care sunt indicate

sumele de bani achitate ilegal și transferate pe contul persoanelor (f.d. 89, vol. VII);

raportul de expertiză grafoscopică nr. 2099 din 26.07.2011 (f.d. 177, vol. VI);

ordonanțele de recunoaștere în calitate de documente oficiale, precum și anexarea

acestora la materialele cauzei (f.d. 183, vol. VI);

Instanța de apel casînd sentința și rejudecînd cauza, a reîncadrat acțiunile

inculpatului în prevederile altei norme penale – art. 335 alin.(11) Cod penal,

motivînd că din probele acumulate în cauză, acțiunile lui M. Dajacovici nu au fost

îndreptate spre însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de

mari, dar în folosirea intenționată de către o persoană care gestionează o organizație

comercială, a situației de serviciu în alte interese personale și în interesul terților,

direct ori indirect, acțiuni care sau soldat cu urmări grave intereselor ocrotite de lege

ale persoanei juridice, prin cauzarea daunelor materiale în proporții deosebit de mari.

Conform art.52 Cod penal, se consideră componență de infracțiune totalitatea

semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă, iar potrivit art.113 Cod penal se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

În cauza deferită judecării, este important să se țină seama de fapta săvîrșită și

cum aceasta a fost stabilită de către instanțele ierarhic inferioare și dacă această faptă

a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă

penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal consideră că instanța de apel

prematur a tras concluzia excluderii din volumul învinuirii a epizodului privind

sustragerea automobilului model „Șkoda Superb”, precum și realizarea de către

inculpat a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (11) Cod penal,

ori, așa cum rezultă din descriptivul deciziei, instanța de apel nu a motivat din care

motive a respins probele puse la baza condamnării inculpatului M. Djacovici pe

art. 191 alin. (5) Cod penal, de către prima instanță.

La caz, Colegiul penal lărgit, găsește relevante explicațiile din pct. 22.2. al

Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, din care rezultă că, „Dacă

instanța de apel admite apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă

analiza probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea, să indice din ce

motive ele urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe.”.

În acest context, Colegiul, menționînd prevederile art. art. 100 alin. (4), 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă, că verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor, verificarea probelor poate avea loc doar

prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

15

procesului penal. Sunt supuse verificării atît datele de fapt, cît și mijloacele de probă

din care au fost obținute. Probele se verifică atît prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cît și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează, că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cît și

de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Legea stabilește, că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludenta și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere

a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această

dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al

coroborării lor.

Raportînd prevederile legale și doctrinale menționate la verificarea și aprecierea

probelor efectuată de instanța de apel, expusă în decizia adoptată de aceasta,

Colegiul penal lărgit evidențiază concluzia acestei instanțe: „prima instanță eronat a

apreciat faptele inculpatului pe semnele constitutive ale componenței de infracțiune

ce vizează delapidarea averii străine, manifestată prin însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de

serviciu, în proporții deosebit de mari” fapt ce nu și-a găsit confirmare prin

probatoriul administrat în prima instanță și în instanța de apel, motiv din care,

acțiunile inculpatului în acest sens sunt pasibile de reîncadrare juridică în baza

art. 335 alin. (11) Cod penal.

Însă, analizînd evidența contabilă a bunurilor întreprinderii ÎCS „Zepter

International” SRL (f.d. 27, 32 vol. VIII) din care rezultă că la rubrica „debit”

automobilul nominalizat este înregistrat cu o sumă mai mare decît este indicat în

rechizitoriu, instanța de recurs atestă, că acest aspect a fost ignorat de către instanța

de apel, fapt ce a dus la apariția discordanței între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține, că deși instanța de apel în partea

descriptivă a deciziei a făcut referire la ordinul despre politica evidenței contabile

nr. 134 din 29.12.2006 (f.d.80-84, vol. I), aceasta nu a motivat în hotărîrea

contestată, de ce această probă confirmă vinovăția inculpatului M. Djacovici în baza

art. 335 alin. (11) Cod penal, și nu în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, așa cum a fost

reținut de către prima instanță, ori, potrivit ordinului vizat, veniturile (cheltuielile) se

împart de către acționari în baza politicii de evidență, venit curat (cheltuielile) se

împart și se folosesc în baza hotărîrii acționarilor (pentru dezvoltare stimulare și alte

scopuri).

La fel, instanța de apel nu s-a expus nici asupra raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 1914/003659 din 05.07.2007, din care rezultă, că prețul

automobilului model „Șkoda Superb” n/î H 3282, constituie 299347 lei (f.d. 45-47,

vol. I).

Așadar, întocmirea contractului de vînzare-cumpărare nr. 57/2007 din

25.04.2007 a automobilului model „Șkoda Superb”, urma să fie efectuată doar cu

acordul acționarilor ÎCS „Zepter International” SRL.

16

Referitor la capătul de învinuire ce vizează calculatoarele, instanța de apel, a

pus la baza hotărîrii declarațiile inculpatului, reprezentantului părții vătămate

S. Stevanovic, precum și actul de primire predare din 12.07.2007, prin care

2 calculatoare au fost transmise avocatului întreprinderii P. Munteanu, însă, la

materialele cauzei, de către acuzare au fost prezentate și alte probe: informațiile

privind fraudele materiale pe anul 2007, semestrul I-VII (f.d. 183-185, vol. II)

precum și informațiile despre plățile efectuate de către ÎCS „Zepter International”

(f.d. 187, 188, vol. II) care au fost puse la baza sentinței de condamnare a

inculpatului M. Djacovici pe art. 191 alin. (5) Cod penal, conform cărora plățile

bănești ai firmei pe perioada anilor 2004-2007 au constituit suma de 2183591 lei și

din suma indicată, inculpatul a semnat documente ce confirmă plățile în sumă de

931394 lei, ori, și în acest caz instanța de apel nu s-a expus asupra probelor enunțate,

nu a invocat în decizia adoptată, din ce considerente ele urmează a fi respinse.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă, că în cazul în care instanța de apel a

statuat pe aceeași probă, care a fost administrată și de prima instanță, și anume:

conținutul statutului ÎCS „Zepter International” SRL, aprobat de Adunarea

generală a Societății la 03.05.1996, unde în pct. 6.2. este stipulat, că în competența

excepțională a Adunării generale intră: lit. c) „aprobarea raporturilor anuale cu

rezultatele activității societății din anul precedent, incluzînd acelea a filialelor sau

birourilor reprezentative, aprobarea raporturilor și concluziilor Comisiei de

verificare, precum și dispoziția distribuirii profitului și acoperirii cheltuielilor”, lit.

f) „se aprobă decizia remunerării muncii și se aprobă fixarea salariilor pentru

membrii Echipei Manageriale și a Comisiei de verificare” (f.d. 42, vol. II), aceasta

urma să argumenteze, din care motive această probă urmează a fi reapreciată în

raport cu reîncadrarea acțiunilor inculpatului.

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel s-a expus superficial asupra

probelor menționate, fără a le analiza în cumul cu probele prezentate de părți,

neelucidînd faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date.

Colegiul penal menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de acord

cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia că acțiunile

inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 335 alin. (11) Cod penal, urma să

dezvăluie această concluzie expunîndu-și punctul de vedere asupra fiecărei probe

aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală).

Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel a grupat o parte din

probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se pronunțe asupra admisibilității

sau inadmisibilității probelor, expunînd temeiul respectiv cu argumentarea clară a

concluziilor sale în decizia adoptată.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la judecarea apelului a

comis erori de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită

17

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 414 alin.(2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, ceea

ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și

nemotivată.

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către

instanța de recurs, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să cerceteze aspectele învinuirii

înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor constitutive a infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, ținînd cont de

cele relatate supra și ca urmare să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Oleg Popov și de inculpat, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2014, în cauza penală

privindu-l pe Djacovici Mirco Djuro și se dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 30 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

18