1ra-1084/2015 — art. 187 al. 2 CP

1ra-1084/2015 — art. 187 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1084/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

inculpații Anton Andrei și Pranițchi Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2015, în cauza penală

privindu-i pe

Anton Andrei Ion, născut la 19.11.1979, originar

și domiciliat în satul Tătărăști, r-nul Strășeni

Pranițchi Vitalie Tudor, născut la 19.11.1979, în

satul Tătărăști, domiciliat în or. Strășeni, str. Mihail

Sadoveanu nr. 54

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procesul penal de învinuire a lui Anton Andrei și Pranițchi Vitalie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și e) Cod penal, deoarece faptele

inculpaților constituie contravenții.

Au fost recunoscuți culpabili Anton Andrei și Pranițchi Vitalie de comiterea

contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

S-a încetat procesul contravențional în privința lui Anton Andrei și Pranițchi

Vitalie pe art. 78 al (2) Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului de

tragere la răspundere contravențională.

Măsura preventivă sub formă de obligarea de nepărăsire a țării față de inculpați a

1

fost încetată de drept.

22.03.2014, în jurul orei 20:00, împreună și prin înțelegere prealabilă, Anton Andrei și

Pranițchi Vitalie, aflându-se în or. Strășeni în preajma barului ÎI „Chircu” situat în

apropierea intersecției str. Ștefan cel Mare cu str. Prieteniei, având intenția de a

aplica violență asupra lui Danița Vasile, l-au atacat pe ultimul, care cu puțin timp în

urmă jucaseră în jocuri de hazard, lovindu-l cu pumnii și picioarele peste diferite

zone ale corpului cauzându-i leziuni corporale care potrivit concluziilor raportului

de expertiză medico-legală nr. 1231D din 18.06.2014, se califică drept leziuni

corporale neînsemnate, după care au plecat.

În pofida circumstanțelor de fapt constatate supra, inculpații Anton Andrei și

Pranițchi Vitalie au fost trimiși în judecată, fiind învinuiți de săvârșirea infracțiunii

de jaf agravat prevăzut de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, și aceasta deoarece

conform rechizitoriului acțiunile inculpaților Anton Andrei și Pranițchi Vitalie au

fost săvârșite în următoarele circumstanțe:

La data de 22.03.2014, în jurul orei 20:00, împreună și prin înțelegere prealabilă

Anton Andrei și Pranițchi Vitalie, aflându-se în or. Strășeni în preajma barului ÎI

„Chircu", situat în apropierea intersecției str. Ștefan cel Mare cu str. Prieteniei,

acționând din intenții de profit, cu scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei

persoane, aplicând violență nepericuloasă pentru viață sau sănătatea persoanei, l-au

atacat pe Danița Vasile Constantin, cu care cu puțin timp în urmă au jucat în cărți

jocuri de hazard, lovindu-l cu pumnii și picioarele peste diferite zone ale corpului

cauzându-i leziuni corporale sub formă de hematom orbital pe stânga, TCCAI,

comoție cerebrală, care potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.

1231D din 18.06.2014, se califică drept leziuni corporale neânsemnate, deposedându-

l pe acesta de suma de 70 lei pe care acesta îi avea în buzunar precum și de cheile de

la automobil și de la garaj.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpații Anton Andrei și Pranițchi Vitalie, să fie recunoscuți culpabili de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, și în baza

acestui articol să le fie aplicată pedeapsă sub formă de închisoare, fară amendă.

În susținerea apelului declarat, procurorul a menționat că sentința Judecătoriei

Strășeni din 25.11.2014, este ilegală și urmează a fi casată, or, organul de urmărire

penală a adus suficiente probe ce demonstrează vinovăția inculpaților.

La fel, procurorul susține că, instanța a reținut drept veridice declarațiile

2

inculpaților și a pus la baza sentinței adoptate doar în parte aceste declarații, care de

fapt recunosc că au aplicat violența față de Danița Vasile, desconsiderând sau cel

puțin lăsând fără apreciere declarațiile acestuia din urmă în ce privește deposedarea

sa de bunuri de către inculpați.

Totodată, a menționat că, poziția instanței de a nu aprecia în suficientă măsură

declarațiile părții vătămate Danița V., nu este una corectă, or într-adevăr, fapta s-a

petrecut pe timp de noapte, în lipsa altor martori dar aceasta, nu înseamnă că partea

vătămată nu spune adevărul. Mai mult ca atât, inculpații nu aveau cum să nu

recunoască măcar în parte fapta comisă, având în vedere că ei au fost văzuți la spital,

în compania părții vătămate cu care vroiau să se împace. În asemenea mod, acuzarea

consideră că inculpații au comis jaful, iar instanța de fond a pronunțat o sentință

ilegală, aceasta fiind pasibilă de atac și casată.

instanța de apel, a admis apelul declarat de către procuror, a casat sentința și

pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,

numindu-le pedeapsă inculpaților, în temeiul art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, pe

un termen de 5 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de 3 ani, cu obligarea inculpaților să nu părăsească

locul domiciliului

totalitatea de probe acumulate, care au fost corect apreciate de către prima instanță,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor că, inculpații Anton A. și Pranițchi V., au

comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, pe semnele

calificative sustragerea în mod deschis a bunurilor altei persoane, comisă de către

două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate.

Astfel, cu toate că inculpații Anton A. și Pranițchi V., nu și-au recunosc vina,

Colegiul penal a conchis că, vina lor în comiterea faptelor imputate de către partea

acuzării, se dovedește integral de probele, care sunt pertinente, concludente, utile,

veridice și coroborează între ele și anume:

- Declarațiile părții vătămate Danița Vasile (f. d. 21);

- Declarațiile martorului Munteanu Ion (f. d. 25);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 1231/D din 18.06.2014 conform

concluziilor căruia părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale

neânsemnate sub formă de hematom orbital pe stânga (f.d. 40-41);

3

- Conținutul comunicării telefonice recepționată la 23.03.2014 de către Unitatea de

Gardă a IP Strășeni de la asistenta medicală Cioric,i despre internarea cet. Danița

Vasile, care a declarat că a fost agresat de necunoscuți (f.d. 13);

- Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 25.04.2014, prin

care partea vătămată l-a recunoscut pe Anton Andrei ca fiind persoana cu care a

jucat cărți în barul „La salcie" și care ulterior l-a și bătut (f.d. 29-30);

- Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 25.04.2014, prin

care partea vătămată l-a recunoscut pe Pranițchi Vitalie ca fiind persoana cu care a

jucat cărți în barul „La salcie" și care ulterior l-a și bătut (f.d. 31-32).

În acest context, Colegiul penal a reiterat că, concluzia instanței de fond este una

greșită, or aceasta nu a dat o apreciere corectă și profundă a probelor prezentate de

către procuror, astfel, la emiterea sentinței prima instanță a reținut drept veridice și a

pus la baza sentinței adoptate doar în parte declarațiile inculpaților care de fapt

recunosc faptul aplicării violenței față de Danița V., desconsiderând sau cel puțin

lăsând fară apreciere declarațiile părții vătămate în ce privește deposedarea sa de

bunuri de către inculpați.

Totodată, instanța de apel a menționat că, este important de a avea în vedere

faptul că declarațiile părții vătămate Danița V., nu sunt pur și simplu declarative, or

prin cele relatate de acesta, a fost elucidat și motivul pentru care inculpații au recurs

la comiterea acestei infracțiuni, fiind faptul că, cu puțin timp în urmă aceștia au jucat

cărți pentru bani, iar în ședință, inculpații au declarat că partea vătămată, cîștiga la

cărți, iar ei nu mai aveau bani.

Astfel, declarațiile inculpaților precum că, doar l-au bătut pe acesta nu pot fi

considerate plauzibile, în condițiile în care aceștia conștientizând faptul că, se fac

responsabili de o infracțiune gravă au acceptat să își asume doar o presupusă

contravenție pentru care a și expirat termenul de tragere la răspundere

contravențională.

Colegiul penal a conchis că, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a aceluiași Cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, instanța de apel nu a reținut în privința inculpaților circumstanțe ce

4

atenuează sau agravează răspunderea penală conform art. 76, 77 Cod penal.

Referitor la criteriile de individualizare a pedepsei Colegiul penal a decis că,

scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința inculpaților Anton A. și

Pranițchi V., poate fi atins numai prin numirea unei pedepse cu închisoare, rezultată

din cumul de probe acumulate, de care instanța de judecată ține cont la aplicarea ei

echitabile pentru faptele săvârșite pe un termen de 5 ani, cu aplicarea dispozițiilor

art. 90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 3 ani, cu

obligarea inculpaților să nu părăsească locul domiciliului.

Anton A. și Pranițchi V., prin care solicită casarea integrală a deciziei din 10 martie

2015, cu menținerea sentinței primei instanțe.

5.1. În drept recursurile declarate de către inculpații Anton A. și Pranițchi V., se

invocă pe același temei expres stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, invocând că, faptele încriminate inculpaților nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii imputate (obiectul, latura obiectivă, latura subiectivă),

instanța de apel nu a luat în considerare că, procurorul nu a adus dovezi în privința

deposidării de bani și chei a părții vătămate anume de către inculpați, și posibilitatea

de a examina alte versiuni și anume, pierderea acestora, în asemnea circumstanțe

inculpații invocă art. 8 alin. (2), (3) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate

de inculpații Anton A. și Pranițchi V., solicitând respingerea acestora, cu menținerea

hotărîrii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către recurenți,

deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței unei

erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Concomitent indică

că, inculpatul Anton A., nu a respectat termenul de contestare cu recurs ordinar,

stabilit de art. 422 Cod de procedură penală, recursul fiind declarat peste termen.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că, acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Recurenții indică în cererile de recurs, temei de casare a deciziei art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, dar din conținutul acestora reiese că, recurenții

consideră că acțiunile acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii,

temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

5

de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursuri, în care nici nu sunt

indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din

prezenta decizie, denotă că instanța de apel corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpaților în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpaților în corespundere cu prevederile legale.

Precum s-a menționat, din conținutul cererilor de recurs ordinar, solicitanții

invocă drept temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal remarcă că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când

nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii. Din sumarul recursurilor rezultă că autorii acestora își exprimă

dezacordul că, în acțiunile lor nu sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunii imputate: obiectul, latura obiectivă și subiectivă.

Conform materialelor dosarului, se atestă că inculpații au fost învinuiți,

recunoscuți vinovați și condamnați de instanța de apel în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

e) Cod penal, jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

6

astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal.

Analizând decizia atacată, Colegiul constată că, temeiul invocat de recurenți și

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), art. 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată și nu a admis o careva eroare gravă de fapt ce ar afecta soluția acesteia.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Potrivit teoriei penale, obiectul infracțiunii săvârșite de către inculpați

reprezintă bunurile persoanei și anume suma de 70 de lei care i-a fost sustrasă părții

vătămate din buzunar, fapt confirmat de plîngerea și declarațiile acesteia (f.d. 8-9,

128-131) cît și corpul persoanei.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal

constă în: - a) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită,

b) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu efectiv a cărui mărime nu

depășește 2 500 unități convenționale, și care nu are caracter considerabil (70 lei), c)

legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, d)

modul deschis, această structură stă la baza acțiunilor infracționale săvârșite de către

inculpați fapt confirmat de probele acumulate la dosar.

În ce privește latura subiectivă, Colegiul penal reține că, se caracterizează prin

vinovăție sub formă de intenție directă, și la calificare este obligatoriu stabilirea

scopului special, și anume scopul de cupiditate, acest scop au fost urmărit de

inculpați care conform declarațiilor părții vătămate, l-au căutat prin buzunare, i-au

luat banii, lăsîndu-i telefonul mobil din cauza că ar putea fi găsiți în urma acestuia.

Totodată, examinînd circumstanța agravantă specificată la art. 187 alin. (2) lit. e)

Cod penal, s-a stabilit exact că inculpații au aplicat violența nepericuloasă pentru

viața sau sănătatea părții vătămate cauzându-i, vătămări corporale neânsemnate sub

formă de hematom orbital pe stînga (f.d. 40-41), fapt recunoscut de inculpați.

Așadar, instanța de recurs reamintește că, nu va examina criticile referitoare la

administrarea greșită a probelor și a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea condamnării

inculpaților Anton A. și Pranițchi V., privind învinuirea imputată acestora prin

7

rechizitoriu. Prin urmare, instanța de recurs, verificând suplimentar materialele

dosarului, specifică că, judecând apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este argumentată și

corespunde cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de

judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au

fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, în baza cărora s-a

stabilit cu certitudine că inculpații au săvârșit infracțiunea incriminată.

Referitor la argumentul inculpaților precum că, vinovăția acestora nu a fost

dovedită și se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, instanța de recurs a

menționat că, instanța de apel corect a apreciat ca fiind întemeiate și veridice

declarațiile părții vătămate și le-au pus la baza hotărîrii de condamnare.

Mai mult ca atît, vinovăția inculpaților este dovedită și prin următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Danița Vasile (f. d. 21), declarațiile martorului Munteanu Ion (f.

d. 25); raportul de expertiză medico-legală nr. 1231/D din 18.06.2014 conform concluziilor

căruia părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale neânsemnate sub formă de

hematom orbital pe stânga (f.d. 40-41); conținutul comunicării telefonice recepționată la

23.03.2014, de către Unitatea de Gardă a IP Strășeni de la asistenta medical, Ciorici, despre

internarea cet. Danița Vasile care a declarat că a fost agresat de necunoscuți (f.d. 13);

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 25.04.2014, prin care partea

vătămată l-a recunoscut pe Anton Andrei ca fiind persoana cu care a jucat cărți în barul „La

salcie" și care ulterior l-a și bătut (f.d. 29-30); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 25.04.2014, prin care partea vătămată l-a recunoscut pe Pranițchi

Vitalie ca fiind persoana cu care a jucat cărți în barul „La salcie" și care ulterior l-a și bătut

(f.d. 31-32).

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază ca, fiind neântemeiate

criticile recurenților în privința adoptării unei decizii ilegale de către instanța de apel

în privința acestora, menționând că instanța de apel a ajuns la concluzia corectă

privind probele cercetate care coroborând între ele, formează un ansamblu

probatoriu prin care se dovedește vinovăția inculpaților de săvârșirea infracțiunii

imputate și totalmente se combat cu argumentele aduse de către recurenți în

susținerea nevinovăției lor. În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a

instanței de recurs că, inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii imputate

prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței și urmează să execute pedeapsa

stabilită de instanța de apel.

8

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erori

de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temeiuri de casare a soluției adoptate.

Având în vedere considerentele expuse și raportând situația reținută în cauză,

la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

recursurile declarate de recurenți sunt inadmisibile.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpații Anton Andrei și

Pranițchi Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 martie 2015, în cauza penală privindu-i pe Anton Andrei Ion,

Pranițchi Vitalie Tudor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 30 decembrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9