ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 02.12.2015

1ra-1339/2015 — art. 27, 248 al.5 lit.b,d CP

HOTĂRÂRE
02.12.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 27, 248 al.5 lit.b,d CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
Citează această cauză
1ra-1339/2015 — art. 27, 248 al.5 lit.b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1339/2015

Curtea Supremă de Justiție

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 21

iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie

2015, declarat de avocatul Oleg Spînu, în numele inculpatului

Lupu Paul Anatolie, născut la

22 octombrie 1967, originar și locuitor al României,

or. Iași, str. Aleea Decebal 3/B, ap. 3, cetățean al

României, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 mai 2013 – 21 iulie 2014,

în instanța de apel: 19 august 2014 – 19 iunie 2015,

în instanța de recurs: 02 septembrie – 02 decembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

condamnat în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal la amendă în

mărime de 2500 unități convenționale, ce constituie 50.000 lei.

Potrivit art. 106 Cod penal, bunurile utilizate în tentativa săvârșirii

infracțiunii: aparate de fotografiat ”Nikon D 3100”, cu obiectiv AF-S DX

Nikkor 18-55 mm.f/3.5-5.6 G VR – 60 bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon D

5100”, cu obiectiv AF-S DX Nikkor 18-55 mm.f/3.5-5.6 G VR – 18 bucăți,

aparate de fotografiat ”Nikon COOLPIX L310” – 36 bucăți, aparate de

fotografiat ”Nikon COOLPIX L610” – 7 bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon

D7000”, cu obiectiv AF-S DX Nikkor 18-105 mm.f/3.5-5.6 G ED VR – 4

1

bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon COOLPIX S6300” – 12 bucăți, aparate de

fotografiat ”Nikon COOLPIX S9300” – 11 bucăți, obiective ”AF-S DX Nikkor

50 mm. f/1.4 G” – 2 bucăți, obiective ”AF-S DX Nikkor 55-300 mm. f/4.5-5.6

ED VR” – 3 bucăți, la preț total de 567.260 lei, au fost supuse confiscării

speciale în proprietatea statului.

09.00, Lupu Paul, împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, acționând cu intenție directă și în

scop cupidant, urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a mărfurilor în proporții deosebit de mari, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând

în mod conștient survenirea acestor urmări, la linia de control ”intrare

camioane” a postului vamal Leușeni – Albița, în cadrul controlului vamal al cap-

tractorului de model ”Scania”, n.î. C LN 629, condus de acesta, ce tracta

semiremorca de model ”Schmitz”, n.î. EA 256, ce se deplasa din Italia, de la

sediul întreprinderii ”Top Plant Vivai Societa Agricola” S.S. spre Republica

Moldova la sediul S.R.L. ”Vitalitifruct Expo”, în care se găseau, conform actelor

de însoțire, pomi fructiferi, în cadrul controlului vamal intenționat nu a indicat în

declarația vamală și nu a prezentat controlului vamal mărfurile tăinuite, de către

el și alte persoane neidentificate, în interiorul lăzilor laterale ale semiremorcii și

anume: aparate de fotografiat de ”Nikon D 3100”, cu obiectiv AF-S DX Nikkor

18-55 mm.f/3.5-5.6 G VR – 60 bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon D 5100”,

cu obiectiv AF-S DX Nikkor 18-55 mm.f/3.5-5.6 G VR – 18 bucăți, aparate de

fotografiat ”Nikon COOLPIX L310” – 36 bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon

COOLPIX L610” – 7 bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon D7000”, cu obiectiv

AF-S DX Nikkor 18-105 mm.f/3.5-5.6 G ED VR – 4 bucăți, aparate de

fotografiat ”Nikon COOLPIX S6300” – 12 bucăți, aparate de fotografiat ”Nikon

COOLPIX S9300” – 11 bucăți, obiective ”AF-S DX Nikkor 50 mm. f/1.4 G” –

2 bucăți, obiective ”AF-S DX Nikkor 55-300 mm. f/4.5-5.6 ED VR” – 3 bucăți.

Conform raportului de evaluare nr. 448/2013 din 22 aprilie 2013, valoarea

în vamă a lotului de marfă nedeclarată constituie suma de 567.260 lei

Instanța a statuat că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a fost

împuternicit de cunoscutul său Cristi să preia camionul. Nu i s-a comunicat că în

camion se găseau și aparatele de fotografiat.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin probele

administrate.

Astfel, martorul Beșleaga M., inspector superior STISV Biroul Vamal

Leușeni, a relatat că în urma scanării camionului condus de inculpat, a fost

sesizat ceva suspect în lăzile laterale. Fiind deschise, în spatele paleților din

lemn au fost descoperite aparatele de fotografiat în număr mare. Inculpatul avea

acces la lăzile laterale și era obligat să declare toată marfa deținută în unitatea de

transport.

2

Martorul Nimerenco V., șef SPC Biroul Vamal Leușeni, a indicat că

efectuând controlul, în prezența lui Ciobanu D. și Beșleaga M., responsabili de

tură, s-a constatat că marfa dată a fost acoperită cu paleți din lemn, inculpatul

fiind obligat să declare întreaga marfă deținută în unitatea de transport.

Procesul-verbal de examinare din 22 aprilie 2013, reflectă acțiunea

procesuală de examinare a unității de transport, cap-tractorului de model

”Scania”, n.î. C LN 629, condus de inculpat, ce tracta semiremorca de model

”Schmitz”, n.î. EA 256.

Potrivit procesului-verbal din 23 aprilie 2013, au fost examinate aparatele

de fotografiat depistate.

Conform raportului de evaluare nr. 448/2013 din 22 aprilie 2013, întocmit

de Secția venituri, valoare în vamă și clasificarea mărfurilor a Biroului Vamal

Leușeni, valoarea în vamă a aparatelor de fotografiat și accesoriilor reținute

constituie 567.260 lei.

Procesul-verbal din 23 aprilie 2013, reflectă acțiunea procesuală de

examinare a declarației vamale, întocmită de Lupu P. la 22 aprilie 2013.

Argumentele apărării că inculpatul a acționat necunoscând despre

existența lotului de marfă nu pot fi reținute.

Legislația vamală prevede un șir de reguli obligatorii pentru

transportatorii de mărfuri, inculpatul la momentul preluării încărcăturii având și

obligația să se informeze deplin despre genul încărcăturii ce urmează a fi

introdusă pe teritoriul Republicii Moldova, cantitatea acesteia și destinația

mărfurilor, precum și să verifice integritatea, plenitudinea și autenticitatea

documentelor de însoțire asupra mărfurilor preluate spre transportare.

Deși inculpatul nu a dorit și nu a prevăzut posibilitatea survenirii faptei

incriminate, trebuia și putea incontestabil să o prevadă și să ia toate măsurile

pentru a nu fi admisă, fapt nerealizat de către acesta.

Totodată, inculpatul a recunoscut că responsabil de transportarea și

declararea mărfurilor este conducătorul unității de transport, adică el, în calitate

șofer preluând din România unitatea de transport.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 27, 248 alin. (5) lit.

b), d) Cod penal, ca tentativă de contrabandă, adică tentativă la trecerea peste

frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, eludându-se controlul

vamal, prin nedeclararea în documentele vamale, în proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, de caracterul și gravitatea infracțiunii comise, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de persoana inculpatului,

care anterior nu a fost condamnat și este caracterizat pozitiv, comiterea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare, că lipsesc pe caz circumstanțe agravante,

considerând oportun a aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă decât cea

prevăzută de lege, în conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal.

3

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța incorect a stabilit pedeapsa inculpatului, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, aceasta nefiind echitabilă în raport cu fapta săvârșită

și consecințele cauzate, contravenind prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal.

Nu au fost întrunite condițiile privind aplicarea art. 79 Cod penal.

3.1. A declarat apel și avocatul Marina Bernicova, în numele inculpatului,

solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care ultimul să fie achitat.

Apelanta a indicat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate nu și-a găsit confirmare atât la etapa urmăririi penale, cât și în

ședința de judecată.

iunie 2015, apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința, rejudecată cauza

și pronunțată o nouă hotărâre.

Lupu Paul a fost condamnat în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 3000

unități convenționale, ce constituie 60.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că apărarea a solicitat audierea martorilor Loghin

mărfurilor, ce confirmă proprietarul acestora, însă fără a preciza care au fost

motivele care au împiedicat prezentarea probelor respective în instanța de fond,

precum și care împrejurări importante pentru soluționarea cauzei urmau a fi

stabilite prin aceste probe, demersul înaintat fiind respins ca nefondat.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

verificate și cercetate suplimentar: procesul-verbal din 22 aprilie 2013 de

examinare a unității de transport, cap-tractorului de model ”Scania”, n.î. C LN

629, condus de inculpat, ce tracta semiremorca de model ”Schmitz”, n.î. EA

256; raportul de evaluare nr. 448/2013 din 22 aprilie 2013, întocmit de Secția

venituri, valoare în vamă și clasificarea mărfurilor a Biroului Vamal Leușeni

potrivit cărui valoarea în vamă a aparatelor de fotografiat și accesoriilor reținute

constituie 567.260 lei; procesul-verbal din 23 aprilie 2013 de examinare a

declarației vamale; declarația vamală întocmită de Lupu P. la 22 aprilie 2013;

procesul-verbal din 23 aprilie 2013 de examinare a aparatelor de fotografiat

depistate.

Instanța de fond corect a stabilit și apreciat probele administrate, relevate

în cuprinsul sentinței, care cuprinde elementele definitorii condamnării,

prevăzute de art. 394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală.

Probele puse la baza sentinței au fost obținute legal și sunt admisibile,

conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, apreciate din punct de

4

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și a calificat fapta,

concluziile fiind motivate și argumentate din punct de vedere al temeinicii și

legalității, care au dus la soluția de condamnare a inculpatului.

Instanța de apel este solidară cu concluziile instanței de fond, vinovăția

inculpatului fiind demonstrată integral, iar fapta acestuia întrunește elementele

infracțiunii incriminate.

Instanța de fond corect a reținut că inculpatul, în calitate de transportator

al mărfurilor ce constituie obiectul prezentei cauze, la momentul intrării pe

teritoriul postului vamal Leușeni, se afla la volanul cap-tractorului ”Scania”, n.î.

C LN 629, ce tracta semiremorca ”Schmitz”, n.î. EA 256, ce transporta marfa

S.R.L. ”Vitalitifruct Expo” din mun. Chișinău.

În condițiile art. 179, 187 alin. (1) și (2) Cod vamal, inculpatul avea

obligația de a declara toată marfa destinată importului în Republica Moldova,

ceea ce nu a fost respectat de către acesta. Ca urmare, în cadrul controlului

vamal s-au depistat, în lăzile laterale ale semiremorcii, amplasate sub paleții din

lemn, aparate de fotografiat, în valoare totală de 567.260 lei, ce urmau a fi

importate de inculpat pe teritoriul Republicii Moldova, circumstanțe confirmate

prin probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor Beșleaga M. și

Nimerenco V.

Referitor la argumentele apărării că inculpatul a acționat necunoscând

despre existența lotului de marfă nominalizat, se reține că legislația vamală

reglementează un șir de reguli obligatorii pentru transportatorii de mărfuri, iar

inculpatul la momentul preluării încărcăturii avea și obligația să se informeze

deplin despre genul încărcăturii ce urmează a fi introdusă pe teritoriul Republicii

Moldova, cantitatea acesteia și destinația mărfurilor, precum și să verifice

integritatea, plenitudinea și autenticitatea documentelor de însoțire asupra

mărfurilor preluate spre transportare.

Deși inculpatul nu a dorit și nu a prevăzut posibilitatea survenirii faptei

incriminate, trebuia și putea incontestabil să o prevadă și să ia toate măsurile

pentru a nu fi admisă, fapt nerealizat de către acesta, dar recunoscând că

responsabil de transportarea și declararea mărfurilor este conducătorul unității

de transport, adică el, în calitate șofer ce a preluat din România unitatea de

transport.

Argumentele inculpatul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce probele prezentate în

sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de instanța de fond, relevate în

sentință și verificate în instanța de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea

infracțiunii respective de către inculpat.

Criticile cu privire la aprecierea probelor, efectuată de instanța de fond,

exprimă opinia subiectivă a avocatului apelant, care nu are suport legal, în

5

sensul de a da o nouă apreciere probelor administrate în vederea achitării

inculpatului.

Sunt irelevante alegațiile apărării că inculpatul nu cunoștea despre

existența mărfurilor depistate la controlul vamal, deoarece în calitate de șofer era

responsabil de transportarea și declararea mărfurilor depistate în unitatea de

transport pe care o conducea, iar la momentul preluării încărcăturii avea și

obligația să se informeze deplin despre genul încărcăturii ce urmează a fi

introdusă pe teritoriul Republicii Moldova, cantitatea acesteia și destinația

mărfurilor, precum și să verifice integritatea, plenitudinea și autenticitatea

documentelor de însoțire asupra mărfurilor preluate spre transportare.

Astfel, demersul apărării privind audierea martorilor și cercetarea actelor

de însoțire a mărfii pentru stabilirea proprietarului acesteia, este neîntemeiat.

Totodată, infracțiunea săvârșită de inculpat - tentativa de contrabandă în

proporții deosebit de mari, este o infracțiune formală. Potrivit art. 1 pct. 5) Cod

vamal, această infracțiune se consideră consumată din momentul trecerii de

facto a frontierei vamale a Republicii Moldova și din momentul depunerii

declarației vamale sau al efectuării operațiunilor vamale care denotă intenția de a

introduce bunuri nedeclarate.

Prin urmare, în speță au fost întrunite toate elementele constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute la art. 27, 248 alin. (5) lit. b), d) Cod

penal.

În același timp, motivarea soluției în latura pedepsei contrazice

dispozitivul sentinței, generând apariția unor îndoieli cu privire la mărimea și

categoria pedepsei stabilite de instanța de fond.

Astfel, în partea descriptivă a sentinței s-au invocat motive privind

aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea prevăzută de lege, în dispozitivul

sentinței fiind stabilită o pedeapsă mai ușoară decât cea prevăzută de art. 248

alin. (5) Cod penal, dar fără a se face referire la dispoziția privind aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, această eroare judiciară urmând a fi corectată.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 și 79 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de scopul pedepsei

penale care constituie restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, că inculpatul nu a fost anterior judecat, este caracterizat pozitiv, este

cetățean străin, a săvârșit o infracțiune gravă din interes material, cu implicații în

dezvoltarea relațiilor internaționale, precum și de rezonanță socială, fiind adusă

atingere valorilor economice ocrotite de lege.

În asemenea circumstanțe, scopul pedepsei aplicate inculpatului se va

obține în condiții nonprivative de libertate, fiind oportună aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal și aplicarea inculpatului a unei pedepse mai blânde, de altă

categorie decât cea prevăzută de lege – închisoarea.

6

solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel au dat o apreciere

arbitrară probelor prezentate de acuzare.

Inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate or,

declarațiile lui confirmă cu certitudine că a fost împuternicit de cunoscutul său

pentru a prelua camionul din România, care era deja cu marfă pentru a o aduce

la destinație.

Instanța de apel corect a reținut că responsabil de predarea mărfii este

persoana pe nume Cristi și nu inculpatul. Din considerentul că camionul a fost

preluat în zi de week-end, Cristi nu a transmis personal camionul inculpatului,

urmând să-i comunice despre existența aparatelor de fotografiat.

Totodată, instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului că inculpatului

nu i s-a comunicat aceasta, ultimul cunoscând doar că camionul este încărcat cu

pomi fructiferi, care urmau a fi transportați la sediul S.R.L. ”Vitalitifruct Expo”

în mun. Chișinău.

La fel, organul de urmărire penală urma să audieze martorii Loghin C. și

Lupu C., angajați a-i companiei S.R.L. ”HD Transport”, cu sediul în or. Iași,

România, apărarea declarând o cerere în acest sens în instanța de apel, care a

fost respinsă.

Inculpatului i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil stipulat de art. 6

al CEDO, sentința de condamnare fiind bazată pe argumente neclare și incerte,

care nu au fost posibile de a fi elucidate reieșind din probatoriul prezentat de

acuzare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În această consecutivitate și în raport cu argumentele invocate în recurs,

care nici nu conțin indicarea unor concrete și clar definite erori de drept, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

7

că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Beșlega M. și Nimerenco

V., procesul-verbal din 22 aprilie 2013 de examinare a unității de transport, cap-

tractorului de model ”Scania”, n.î. C LN 629, condus de inculpat, ce tracta

semiremorca de model ”Schmitz”, n.î. EA 256; raportul de evaluare nr.

448/2013 din 22 aprilie 2013, întocmit de Secția venituri, valoare în vamă și

clasificarea mărfurilor a Biroului Vamal Leușeni potrivit cărui valoarea în vamă

a aparatelor de fotografiat și accesoriilor reținute constituie 567.260 lei;

procesul-verbal din 23 aprilie 2013 de examinare a declarației vamale; declarația

vamală întocmită de Lupu P. la 22 aprilie 2013; procesul-verbal din 23 aprilie

2013 de examinare a aparatelor de fotografiat depistate, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărării (pct. 2. - 4. din decizie).

La stabilirea pedepsei instanța de apel just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 79 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului

în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă mai blândă, de altă

categorie.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

8

de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c. Finlandei).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât

cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal.

Este de observat că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit

deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2, 3.1, 4, 5 din decizie), iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Pe lângă aceasta, conform art. 413 alin. (4), 336 alin. (6) și (7) Cod de

procedură penală, în cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe,

părțile trebuie să indice aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi

administrate, precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă

instanță. În termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-

verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui,

indicând inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile

la procesul-verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată.

Totodată, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d.199),

avocatul nu a invocat în ședința instanței de apel probe suplimentare, inclusiv

cele la care se referă în recurs – audierea martorilor Loghin C. și Lupu C., în

conformitate cu prescripțiile din art. 413 alin. (4) Cod de procedură penală,

astfel încât instanța de apel întemeiat a respins demersul apărării în sensul vizat

(pct. 3.-5. din decizie).

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile inserate în actul procedural vizat sunt prezumate a fi veridice.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia

atacată cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost

9

întrunite elementele infracțiunii și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează

a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Spînu

împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 21 iulie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015, în privința inculpatului Lupu

Paul Anatolie, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-03-15
0,93
1ra-492/2016 — art. 190 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-492/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE DECIZIE 15 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie Catan Liliana Guzun Ion judecând, f
CSJ 2015-11-25
0,92
1ra-1323/2015 — art. 264 al.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1323/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, a examinat,
CSJ 2015-11-18
0,92
1ra-1369-2015 — art.287 alin.1 lit.b, 287 alin.1 CP
Dosarul nr.1ra-1369/15 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 18 noiembrie 2015 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în prin
CSJ 2018-06-26
0,92
1ra-813/2018 — art. 220 alin. 2 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-813/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 29 mai 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Ca
CSJ 2016-06-29
0,92
1ra-1353/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c,d; 349 alin. 2 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-1353/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 29 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisib
Sursă