1re-142/2015 — art. 264/1 alin.1 CP

Dosarul 1re-142/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Ciochină Vladimir, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ungheni din 20 martie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22

iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Ciochină Vladimir Nicolae, născut la 08

octombrie 1985, originar și domiciliat în or. Ungheni,

str. P. Zadnipru 21.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.04.2014 – 20.03.2015;

Instanța de recurs: 10.04.2015 – 22.07.2015.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, stabilind în

privința acestuia o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 450 unități

convenționale, echivalentul a 9 000 lei cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

la orele 00:00, fiind stopat de angajații poliției de patrulare pe str. Cojbuc Gh. din or.

Ungheni, în timp ce conducea automobilul său de model „BMW 320” cu numerele de

înmatriculare UN AY 934 și fiind supus testării alcooscopice cu aparatul de model

„Drager-9810”, s-a constatat că în aerul expirat de el concentrația alcoolului constituia

0,56 mg/l.

Astfel, pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Ciochină V., întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, adică conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică

1

cu grad avansat.

inculpatul Ciochină V., prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat din motiv că fapta nu a

fost săvîrșită de el.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, nu se consideră vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Mai mult ca atît, a indicat că, nu a fost demonstrată cu certitudine faptul că, anume

el se afla la volanul automobilului.

Recurentul a mai indicat că, prima instanță a apreciat incorect probele învinuirii, iar

faptul aprecierii gradului de ebrietate prin aplicarea alcootestului de model „Drager”, nu

poate fi considerată drept probă incontestabilă. Astfel, el nu poate fi numit subiect al

actului delictual.

De asemenea, inculpatul a menționat că, martorul Moraru V. A., audiat în cadrul

ședinței de judecată a confirmat că la volanul automobilului se afla el, nu inculpatul

Ciochină V., iar faptul dat a fost confirmat și de declarațiile martorului Moraru V.V.

Însă, prima instanță a apreciat critic declarațiile martorilor menționați, deoarece ei sunt

în relații de rudenie cu inculpatul și există dubii în privința veridicității lor.

A mai notat că, prima instanță a recunoscut ca probe, și declarațiile polițiștilor

Vrîncean V. și Gavriliță M., care au participat la reținerea sa, și au dat declarații

contradictorii.

Așadar, recurentul a remarcat că, în cadrul confruntărilor efectuate la faza urmăririi

penale, acești martorii au susținut că automobilul era defectat nu s-a putut porni de la

cheie, de aceea a foști impuși să-l împingă, iar fiind audiați în cadrul ședinței instanței de

apel, ei au negat faptul că au împins automobilul, menționînd că acesta a fost pornit de la

chei.

În contextul celor menționate, recurentul a considerat că, vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate nu a fost dovedită, de aceea a solicitat achitarea lui.

inculpatul Ciochină V. a fost respins, ca nefondat, iar sentința atacată a fost menținută

fără modificări.

instanțe corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, iar referitor la starea de fapt și de drept s-a menționat că aceasta este în

coroborare cu materialele cauzei, fiind confirmată prin probe pertinente, concludente și

veridice.

Astfel, instanța de recurs a notat că, în rezultatul cercetării obiective și multilaterale

a probelor administrate în prezenta cauză penală, se dovedește cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

2

Așadar, în confirmarea concluziei privind vinovăția inculpatului, instanța de recurs

a reținut aprecierea primei instanțe a declarațiilor martorilor Avădănii A., Vrînceanu I.,

Bodarev I. și Gavriliță M., cît și a procesului verbal de constatare a faptei de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică din 14 ianuarie 2014, prin care se

confirmă că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Ciochină V. la 13

ianuarie 2014, ora 23:38, constituia 0,56 mg/l.

În ceea ce privește, probele aduse de partea apărării în vederea susținerii

nevinovăției inculpatului Ciochină V. în comiterea infracțiunii incriminate și anume

declarațiile martorilor Prepeliță V., Toma V., Morari V.A. și Morari V.V. , instanța de

recurs a susținut aprecierile primei instanțe a acestor declarații ca fiind critice, deoarece

ultimii martori menționați sunt rudele inculpatului, socru și cumnat, adică sunt persoane

cointeresate în declararea nevinovăției inculpatului.

De asemenea, s-a menționat că, instanța de recurs a luat aceeași poziție ca și prima

instanță, care nu a reținut versiunea inculpatului adusă în apărarea sa, precum că, el nu a

condus automobilul, iar la momentul cînd colaboratorii de poliție s-au apropiat, mijlocul

de transport staționat era defectat. Această versiunea a fost combătută în cadrul ședinței

primei instanțe prin declarațiile colaboratorilor de poliție implicați la constatarea

infracțiunii.

atacat-o cu recurs în anulare, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat, din motiv că nu el a

săvîrșit fapta prejudiciabilă.

În motivarea recursului recurentul indică că, instanțele au pus la baza hotărîrilor de

condamnare declarațiile polițiștilor care au participat la reținerea, fapt cu care nu este de

acord, deoarece consideră că aceste persoane sunt cointeresate pe cauza penală dată, iar

prima instanța greșit și-a întemeiat soluția doar pe aceste declarații.

Recurentul mai indică că, declarațiile lui date în prima instanță au fost pe deplin

confirmate atît de declarațiile martorului Morari V. V., care a fost prezent la fața locului,

cît și de declarațiile martorilor Prepeliță V. și Toma V., care s-au apropiat mai tîrziu.

Așadar, recurentul remarcă că, prima instanță și-a bazat hotărîrea pe declarațiile

polițiștilor, iar declarațiile martorilor ce i-au confirmat nevinovăția au fost ignorate de

către aceasta.

Drept urmare, menționează că, cauza penală a fost examinată unilateral și instanțele

de judecată au apreciat probele administrate neobiectiv.

În concluzie, recurentul conchide că, la examinarea cauzei i s-a încălcat dreptul la

un proces echitabil, prin faptul că instanțele de judecată nu au luat în considerație

declarațiile sale, care sunt veridice și conforme cu realitatea.

declararea acestuia ca fiind inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate, deoarece în

3

cererea sa de recurs nu a indicat nici un viciu fundamental din cadrul procedurii

precedente ce a afectat hotărîrea atacată.

condamnatul Ciochină Vladimir, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, statuînd următoarele considerente.

Din materialele dosarului se constată că, condamnatul a fost condamnat în baza art.

art. 2641 alin. (1) Cod penal, care potrivit art. 16 Cod penal, este o infracțiune ușoară.

Respectiv, decizia instanței ierarhic inferioare a fost adoptată în procedura recursului

împotriva hotărîrilor judecătorești pentru care nu este prevăzut calea de atac apelul

prevăzut la art. 437-449 Cod de procedură penală, și drept urmare a devenit irevocabilă

la data pronunțării.

Astfel, la caz, se reține că, recurentul a folosit această cale de atac, iar prin decizia

instanței de recurs alegațiile recurentului au fost respinse, ca nefondate, astfel hotărîrea

respectivă devenind, prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și

definitivă.

În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate repetat de recurent în

recursul în anulare declarat, există deja o hotărîre irevocabilă.

Hotărîrea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu

excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal.

Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și

anume, că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii,

iar aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este inadmisibil dacă

nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în

care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod

de procedură penală.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul

4

acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea expresă a temeiurilor

prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.

În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide că,

acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele

ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atît, se constată că recurentul

repetă aceleași argumente invocate anterior la etapa judecării recursului ordinar, cu

privire la achitarea acestuia de săvîrșirea infracțiunii incriminate. În opinia Colegiului

penal aceste alegații au fost examinate de instanțele inferioare și li s-a dat un răspuns

motivat, concluzionîndu-se asupra faptului că, totalitatea probelor dovedesc cu

certitudine vinovăția condamnatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, recurentul nu a respectat cerințele legale

cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorînd prevederile art. 455

Cod de procedură penală în acest aspect.

conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ciochină Vladimir

Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2015, în

propria cauză penală, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute

la art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

5