1ra-1172/2015 — art.360 alin.2 CP

1ra-1172/2015 — art.360 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1172/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie

Gavriliță, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Drugaliov Victoria Petru,

născută la 13 iulie 1982, originară și domiciliată în or.

Strășeni, str. D. Cantemir 1.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Victoria a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 360 alin. (2) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

învinuită de faptul că, la data de 24 decembrie 2013, aproximativ la orele 0100,

în timp ce se afla în or. Strășeni, avînd intenția de a-l lipsi pe soțul său

Drugaliov Radu de actele de identitate, precum și urmărind scopul de a-i

limita libertatea de circulație a acestuia, intenționat a luat de la el actele de

identitate eliberate pe numele acestuia și anume: pașaportul, permisul de

ședere în Italia, carte de identitate din Italia, asigurarea medicală Italiană,

contractul de muncă încheiat între Drugaliov R. și întreprinderea italiană

„Deconstruczione D.N.", iar la solicitările lui Drugaliov R. de a i se restitui

1

actele respective, Drugaliov Victoria refuza categoric restituirea acestora.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 360 alin. (2) Cod penal, la 2 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită să fie

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

A menționat că instanța a dat o apreciere subiectivă probelor prezentate,

neluînd în considerație toate circumstanțele cauzei, astfel a pus la baza

sentinței de achitare doar declarațiile inculpatei, care nu poartă răspundere

pentru declarații false, apreciind ca neveridice declarațiile martorului

Drugaliov Al-dru, care a fost preîntîmpinat pentru declarații false și care de

fapt a invocat că inculpata a refuzat să-i restituie actele părții vătămate.

2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la achitarea

inculpatei Drugaliov V. de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzută

de art. 360 alin. (2) Cod penal.

Astfel, acțiunile lui Drugaliov V. nu constituie elementele constitutive

ale unei infracțiuni, iar faptul luării și tăinuirii actelor de identitate ce-i aparțin

lui Drugaliov R. de către Drugaliov V., nu a fost dovedită.

de stat, care invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală solicită, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei, în aceiași instanță în alt complet de judecată, pe motiv că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Recurentul consideră că partea acuzării a prezentat suficiente probe

care, în opinia lui, confirmă vinovăția inculpatei Drugaliov V. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzută la art. 360 alin. (2) Cod penal, iar instanța de apel nu a

făcut o analiză detaliată a acestora în raport cu circumstanțele cauzei.

2

Drugaliov V. și avocatul acesteia Verejeanu I., care au solicitat respingerea

cererii de recurs, ca fiind inadmisibilă, menționînd că procurorul nu indică

clar care sunt încălcările instanței de apel la soluționarea cererii de apel,

argumentînd la general cererea de recurs. Mai mult ca atît, nu sunt indicate

careva probe suplimentare care nu au fost luate în considerație la examinarea

cauzei.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs dacă hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, solicitînd casarea hotărîrii contestate cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Asadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427

CPP, menționînd că instanța de apel a examinat unilateral probele, pe care nu

le-a apreciat la justa valoare, însă, fără a le enumera.

Colegiul constată că aceste temeiuri pe care s-a bazat acuzatorul de stat

în recursul declarat, nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de

apel rezultă că ultima a analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns

la toate motivele expuse în apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

3

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o nouă

apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Examinînd cauza, Colegiul penal consideră că instanța de apel just a

stabilit starea de fapt și de drept, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor

invocate în apel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei și toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, adoptînd în așa mod o hotărîre legală și

întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală, just

ajungînd la concluzia întemeiată că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii pe învinuirea adusă în baza art. 360 alin. (2) Cod penal.

Recurentul critică soluția instanței de apel, întrucît instanța a pus la

baza sentinței de achitare declarațiile inculpatei, neluînd în considerație

probele prezentate de partea acuzării, și anume declarațiile părții vătămate

Drugaliov R., a martorilor Drugaliov A., Ulian V., care dovedesc incontestabil

vinovăția lui Drugaliov Victoria, de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Astfel, Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod

de procedură penală, declarațiile martorilor, părților vătămate și ale

inculpatului se consideră probe egale, legea nu stipulează că depozițiile

martorilor din partea învinuirii au prioritate față de cele ale martorilor din

partea apărării, iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în

proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și

probelor prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o

apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod obiectiv atît

declarațiile inculpatei, cît și a părții vătămate Drugaliov R., precum și a

martorului Drugaliov A., care au fost combătute și cu alte probe cercetate în

cadrul ședințelor instanței de apel. După cum rezultă din textul deciziei,

instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în care dînșii au

relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la infracțiunea prevăzută de art.

360 alin. (2) Cod penal și le-a dat o apreciere obiectivă și corectă, constatînd

corect că probele prezentate de către acuzare nu pot sta la baza condamnării

lui Drugaliov V..

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel în motivarea soluției

4

adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente atît în cadrul ședinței primei instanțe, cît și în cadrul ședinței

instanței de apel, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatei Drugaliov V. în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (2) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs apreciază ca vădit neîntemeiate

argumentele recurentului privind adoptarea unei decizii ilegale de către

instanța de apel în privința lui Drugaliov V., menționînd că Curtea de Apel

Chișinău a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate, coroborînd între ele,

formează un ansamblu probatoriu prin care se dovedește nevinovăția

inculpatei de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Cu atît mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de stare de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de

judecată. Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs, verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres

de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

procuror. Autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate

concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de

procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai argumentele expuse

anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

De asemenea, cît privește criticele recurentului, că în acțiunile inculpatei

există componența de infracțiune prevăzută la art. 360 alin. (2) Cod penal,

Colegiul penal conchide că, instanțele ierarhic inferioare au dispus achitarea

inculpatei în baza art. 360 alin. (2) Cod penal, din motiv că lipsește existența

faptei infracțiunii.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin. (2) art. 360 Cod

penal îl formează relațiile sociale cu privire la circulația legală a documentelor

importante ale persoanelor fizice, apărate împotriva luării, sustragerii,

tăinuirii, degradării, distrugerii sau păstrării unor asemenea entități.

Obiectul material al faptei infracționale analizate reprezintă buletinul de

identitate sau un alt document important al unei persoane fizice.

Scopul infracțiunii este unul special: de a limita libertatea persoanei,

5

inclusiv libertatea de circulație, sau de a o lipsi de aceasta.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă concretizată în

acțiunea de luare, sustragere, tăinuire, degradare, distrugere sau păstrare a

buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor

fizice.

Luarea constă în ridicarea, fără drept, a documentelor, buletinelor de

identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenția

de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulație, sau de a o

lipsi de aceasta.

Prin tăinuire se are în vedere punerea într-un loc ferit a documentelor,

adică schimbarea locului, ascunderea buletinelor de identitate sau a altor

documente importante ale persoanelor fizice, cu intenția de a limita libertatea

persoanei, inclusiv libertatea de circulație, sau de a o lipsi de aceasta.

Prin rechizitoriu Drugaliov Victoria este învinuită anume pentru luarea,

tăinuirea buletinului de identitate sau a altor documente importante ale

persoanei fizice, cu intenția de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea

de circulație sau de a o lipsi de aceasta.

Din actele cauzei se constată că, acuzarea s-a bazat doar pe declarațiile

părții vătămate Drugaliov R., depuse în cadrul urmăririi penale și ale

martorului Drugaliov A.

Mai mult ca atît, însăși partea vătămată Drugaliov Radu atît în cadrul

ședinței instanței de fond, cît și de apel a declarat că de fapt inculpata nu i-a

luat și nu i-a tăinuit buletinul de identitate sau alte documente importante ale

acestuia. Cu atît mai mult că, în cadrul ședinței primei instanțe, el a depus o

cerere în care a menționat că a învinuit-o pe nedrept pe Drugaliov Victoria că

i-a sustras actele, deoarece erau în proces de divorț (f.d.92).

Prin urmare, instanțele judecătorești corect au apreciat critic declarațiile

martorilor Drugaliov A. și Ulian V., care au relatat că inculpata a luat și

distrus actele importante ale lui Drugaliov R., deoarece ei nu au fost martori

oculari la luarea și tăinuirea documentelor, dar au declarat acestea din spusele

victimei, care în cadrul ședinței de judecată a negat faptul că inculpata i-a luat

și tăinuit documentele.

Prin urmare, instanțele judecătorești corect au statuat că în acțiunile lui

Drugaliov V. nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut în acest

6

sens prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o

hotărîre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de

probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de

aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și

care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat o

soluție întemeiată.

Argumentele invocate de recurent nu are suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

decidă asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2015, în

cauza penală în privința lui Drugaliov Victoria Petru, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7