1ra-1252/2015 — art. 361 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 8 CPP
1ra-1252/2015 — art. 361 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1252/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 noiembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Ion Stoian în numele inculpatului Rotari Dumitru, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Vulcănești din 23 decembrie 2014 și decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Comrat din 29 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Rotari Dumitru Constantin, născut la 01 noiembrie 1979,
originar și domiciliat în or. Vulcănești, str. B. Glavan, nr. 9.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 03.01.2014 – 23.12.2014
instanța de apel: 15.01.2015 – 29.04.2015
instanța de recurs: 14.08.2015 - 25.11.2015
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 23 decembrie 2014, Rotari Dumitru a
fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod
penal și i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu art. 84 alin. (1)-(4) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin
prezenta sentință, lui Rotari Dumitru i-a fost adăugată pedeapsa complementară parțial
neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 18.09.2013, fiindu-i
astfel numită o pedeapsă definitivă de 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 3 ani.
Potrivit sentinței, instanța de fond a constatat că, Rotari Dumitru cu scopul de
a avea dreptul de a traversa hotarele Republicii Moldova, în termen nestabilit, de la o
persoană neidentificată, a procurat certificat de asigurare obligatorie ,,Carte verde”,
seria și număr MD/08HL/08208729, eliberat official la 28.02.2010, pentru
automobilul marca ,,Volkswagen” modelul ,,Passat”, n/î GE AM 517, pe numele
Costev Victor, cu perioada de activare 28.02.2010 pînă la 14.03.2010, dar în rubricile
3, 5, 6, 7 și 11 a certificatului, prin metoda chimică, de o persoană nestabilită de
organul de urmărire penală, datele fusese schimbate prin înscrierea unor date noi false,
potrivit cărora asiguratorul automobilului de marca ,,DODGE RAM VAN”, n/î GE
1
AZ 851, cu perioada de activare 28.03.2013 pînă la 14.03.2013, fusese Rotari
Dumitru.
Tot el, la data de 05.03.2013, aproximativ la ora 10:30, urmărind scopul de a se
deplasa înspre Ucraina, la punctul de trecere a frontierei de stat al RM, ,,Vulcănești-
Vinogradovca”, prezentînd certificatul de asigurare obligatorie lucrătorilor poliției de
frontieră a fost constatat faptul falsificării lui.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul inculpatului Ion Stoian, prin
care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri prin
care să fie dispusă achitarea inculpatului pe motiv că acțiunile lui nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii.
În motivarea apelului declarat, apelantul a indicat că instanța de fond nu a luat în
considerație faptul că D. Rotari nu a falsificat actul prezentat și nu știa că este
falsificat. Mai mult, nu a fost stabilită persoana care a falsificat actul, iar pe certificat
este aplicată ștampila Companiei de asigurări ASITO.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 29 aprilie 2015, a
fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul I. Stoian în numele
inculpatului D. Rotari, menținută sentința fără modificări.
În motivarea deciziei sale instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei,
rezultă că instanța de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor comise de
inculpat, în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, și anume: ,,deținerea sau folosirea
documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații”,
bazîndu-se pe probele examinate în ședința de judecată și just i-a stabilit categoria și
termenul pedepsei, ținînd cont de circumstanțele stabilite în cauză.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
inculpatului I. Stoian, prin care solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea
unei hotărîri de achitare a inculpatului pe motiv că acțiunile lui nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii, invocînd aceleași motive ca și în cererea de apel.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, care
a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziilor contestate, deoarece sentința
de condamnare a instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, sunt legale
și întemeiate, pronunțate ca urmare a cercetării obiective și multilaterale ale tuturor
probelor prezentate de către părți, ținînd cont în deplină măsură de principiile generale
de aplicare a pedepsei, precum și de prevederile art. 84 alin. (1)-(4) Cod penal.
Judecînd recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs judecînd recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea
hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea
condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este
nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărîrea atacată este legală, întemeiată
și motivată.
Reieșind din prevederile art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs
judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și
numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și examinează cauza numai
în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 aceluiași Cod, fiind în drept să judece și în
baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.
2
În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.
Colegiul atestă că, autorul recursului nu a invocat vreun temei din cele prevăzute
în art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului rezultă că recurentul
invocă că inculpatul D. Rotari nu este vinovat în comiterea infracțiunii imputate,
deoarece nu a săvârșit-o el, exprimîndu-și dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor, astfel semnalînd temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Analizînd textele hotărîrilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră că,
motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii
de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării
hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.
În viziunea Colegiului penal, instanța de apel judecînd apelul declarat în speța
dată, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, verificînd legalitatea și
temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din dosar și cercetate de instanța de apel, care s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate în prezenta cauză,
verificîndu-le sub aspectul pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării
reciproce, atît pe cele obținute în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării
judecătorești, atît ale acuzării cît și ale apărării, stabilind aspectele de fapt și de drept,
ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, deținerea și folosirea
documentelor oficiale, care acordă drepturi și eliberează de obligații.
În ce privește alegațiile recurentului precum că, instanțele ierarhic inferioare nu
au luat în considerație faptul că inculpatul nu a falsificat actul prezentat și nici nu știa
că este falsificat, Colegiul consideră că nu are nici un suport legal, deoarece din studiul
hotărîrilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că, concluziile instanțelor de
judecată privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, au fost
bazate pe cumulul de probe prezentate și anume: declarațiile martorilor A. Pascal, E.
Posmac, precum și a informațiilor primite de la Biroul Național de Asigurări al
mijloacelor de transport, informație care a confirmat faptul că automobilul de marca
DODGE RAM VAN, n/î GA AZ 851, a fost asigurat de mai multe ori prin OSAGO și
Carte verde, ceea ce confirmă că inculpatul trebuia să cunoască procedura și ordinea
încheierii contractelor de asigurare a transportului. Mai mult, inculpatul a știut despre
faptul că actul prezentat este fals întrucît singur a confirmat faptul că a procurat
certificatul mai ieftin de două ori, decît prevede legea, de la o persoană neidentificată,
că nu a semnat careva acte și nu a primit nici un bon de plată. La fel, a afirmat că a
procurat certificatul de asigurare de la CA ,,Moldasig”, însă conform raportului de
expertiză nr. 7 din 18.03.2013, amprenta ștampilei a fost efectuată prin clișeul ștampilei
CA ,,ASITO, Reprezentanța Vulcănești”.
Față de cele ce preced, Colegiul ține să remarce că, în esență, criticile formulate
de recurent în recursul ordinar declarat, cu privire la dispunerea achitării inculpatului,
3
au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale, atît în instanța de fond, cît și în
cea de apel și, cărora instanțele le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și
pe larg expusă în hotărîrile adoptate, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe
deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd
hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
temeiuri de casare a hotărîrii recurate nu s-au stabilit, or concluzionînd asupra celor
expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză nu se constată careva erori
de drept, care ar putea servi ca temei de casare a unei hotărîri judecătorești.
Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că
concluziile la care au ajuns instanțele ierarhic inferioare privitor la vinovăția
inculpatului sunt corecte și corespund materialului probator.
În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o
concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de
fond și cea de apel în privința inculpatului D. Rotari, nefiind identificată de instanța de
recurs prezența vreunei erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a
deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de
către avocatul inculpatului I. Stoian în cererea de recurs ordinar deferit spre examinare.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ion Stoian în
numele inculpatului Rotari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Comrat din 29 aprilie 2015, în cauză penală privindu-l pe Rotari Dumitru
Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 16 decembrie 2015.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Guzun Ion
Catan Liliana
4