1ra-1347/15 — art. 324 alin. 1 CP

1ra-1347/15 — art. 324 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1347/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2015, declarat

de inculpatul

Zugrav Denis Vasile, născut la 10.06.1990,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Florilor

18/1 ap. 35,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.03.2014-25.05.2015;

Instanța de apel: 18.06.2015-09.07.2015;

Instanța de recurs: 03.09.2015-18.11.2015;

C O N S T A T Ă :

Zugrav Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod

penal la 4 (patru) ani închisoare, cu amendă în mărime de 5000 (cinci mii) unități

convenționale și privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul organelor afacerilor

interne pe un termen de 5 (cinci).

În temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

activînd în funcția de inspector patrulare rutieră al companiei Rîșcani a Batalionului nr.2

al subdiviziunii mobile a Brigăzii de patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare, al

Inspectoratului General de Poliție, în baza Ordinului Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova nr. 2 EF, din 05.03.2013, fiind persoană publică în conformitate cu

prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind responsabil, conform fișei de post, de

respectarea necondiționată a actelor legislative ce reglementează activitatea poliției,

regulamentelor aprobate de Guvern, actelor departamentale emise de Ministerul

Afacerilor Interne, dispoziții și indicații emise de conducerea comisariatului de

1

realizarea eficientă a acțiunilor de prevenire, curmare și descoperire a infracțiunilor în

teritoriul deservit, a comis corupere pasivă în următoarele circumstanțe.

La 22.06.2013, Busuioc Oleg, aflîndu-se la volanul autoturismului „Peugeot

Partner" n/î CM AJ 393, a fost stopat de către inspectorul de patrulare al INP al IGP

Zugrav Denis, la intersecția străzilor Octavian Goga și George Coșbuc din mun.

Chișinău, pentru încălcarea Regulamentului circulației rutiere.

Staționarea conducătorului auto Busuioc Oleg a avut loc în legătură cu

constatarea unui șir de încălcări a Regulamentului circulației rutiere și anume:

deplasarea contra indicatorului 3.1 („acces interzis"), conducerea mijlocului de transport

fără a fi supus reviziei tehnice precum și exploatarea mijlocului de transport care nu a

fost asigurat de răspundere civilă.

Ca urmare, inspectorul de patrulare al INP al IGP Zugrav Denis, a întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenție cu seria MAI 02 132372 din data de

22.06.2013 în baza art. 229 alin. (3) din Codul contravențional.

Acționînd contrar legislației în vigoare, din interes material și personal, sub

pretextul de a nu întocmi procesul-contravențional pentru toate încălcările depistate, a

estorcat de la Busuioc Oleg mijloace bănești în sumă de 400 lei, totodată, ridicîndu-i

permisul de conducere și pașaportul tehnic al automobilului în calitate de garanție.

Ulterior, prin intermediul colegului său, Lungu Vadim, a primit mijloacele

bănești extorcate, în sumă de 400 lei, restituindu-i lui Busuioc Oleg permisul de

conducere și pașaportul tehnic al automobilului.

2.1. De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului au fost calificate

în baza art. 324 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă instanța de fond a reîncadrat acțiunile

acestuia în baza art. 324 alin. (1) Cod penal pe motiv că acuzarea înaintînd învinuirea nu

a demonstrat semnul calificativ „de două sau mai multe persoane”, or, participarea unei

alte persoane nu a fost stabilită.

acestuia, Igor Trofimov.

3.1. Acuzatorul de stat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Zugrav Denis să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (2) lit. b) Cod penal, cu numirea unei pedeapse privative de libertate pe un termen

de 5 ani, cu amenda de 2000 u.c. și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita

o anumită activitate pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de

tip semiînchis.

În susținerea apelului procurorul a invocat:

- ilegalitatea sentinței, deoarece prin acțiunile sale intenționate, Zugrav Denis,

folosind situația de serviciu în interes personal și material, prin extorcarea mijloacelor

bănești în sumă de 400 lei, sub pretextul imitării unei activități sporite cu contracararea

contravențiilor și îndeplinirea obligațiunilor de serviciu, a comis corupere pasivă comisă

2

de două persoane prin intermediul colegului său V. Lungu, adică infracțiune prevăzută

de art. 324 alin. (2) lit. b) Codul penal;

- în cadrul cercetării judecătorești au fost examinate și administrate sub toate

aspectele probele ce au fost prezentate de către procuror, însă sentința este ilegală sub

aspectul calificării acțiunilor inculpatului și aprecierii părtinitoare a probelor fapt pentru

care este pasibilă casării, deoarece atît în cadrul urmăririi penale, cît și în ședințele de

judecată, în rezultatul examinării probelor administrate, inclusiv declarațiile părții

vătămate și a martorilor, s-a constatat că inculpatul Zugrav Denis, a comis acțiuni de

corupere pasivă în scopul obținerii mijloacelor bănești ce nu i se convin sub pretextul

adoptării unei decizii favorabile în privința conducătorului auto Busuioc Oleg.

3.2. Inculpatul Denis Zugrav și avocatul său, Igor Trofimov, au solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea apelului au invocat că:

- a fost dată o apreciere eronată circumstanțelor în lipsa unei alte probe

obiective, decît exclusiv în baza declarațiilor lui Oleg Busuioc și instanța a constatat

existența unei înțelegeri despre o remunerare necuvenită, contrar prevederilor legale.

Mai mult ca atît, nu s-a dispus de proba existenței faptei pentru care s-ar fi presupus

interesul unei remunerări pentru Denis Zugrav și ca urmare nu poate fi confirmată însăși

faza de pretindere a remunerării;

- nu există probe ale faptei referitoare la existența elementelor infracțiunii, astfel

nu este probat că lui Zugrav Denis i s-a transmis careva sumă de bani, la fel nu este

probată și faptul solicitării remunerării, așa cum nu este probat nici faptul că a intrat în

posesia cărorva sume de bani transmise de Oleg Busuioc;

- nu există bunurile destinate sau utilizate pentru săvîrșirea infracțiunii sau

dobîndite prin infracțiune, indiferent de faptul pentru cine au fost transmise.

a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de procuror și admis apelul inculpatului

și a avocatului acestuia, casată parțial sentința instanței de fond și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care:

Lui Zugrav Denis recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod

penal (în red. Legii nr. 277 din 18.12.2008, în vigoare la 24.05.2009), i s-a stabilit

pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și amendă 2000 unități convenționale, ceea ce

constituie 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita anumite

activități în organele de drept și administrației publice pe termen de 5 (cinci) ani.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că vina

inculpatului se dovedește prin declarațiile acestuia, a martorilor Oleg Busuioc, Stanislav

Moisenco, Vadim Lungu, precum și prin materialele cauzei, și anume: procesul-verbal

de examinare a purtătorului de informație CD-R „Extreme" de culoare roșie din

20.09.2013 (f.d. 35); procesul-verbal de examinare a documentului din 08.10.2013 (f.d.

3

37); înregistrarea video, imprimată pe purtătorul de informație CD-R de model

„Extreme" (f.d. 74).

Motivele apelului procurorului privind încadrarea faptelor inculpatului Denis

Zugrav, în baza art. 324 alin.(2) lit. b) Cod penal nu au fost acceptate de către instanța

de apel, ori prin ordonanța de punere sub învinuire și prin rechizitoriu nu a fost

încriminat fapta conform indicelui calificativ „acțiuni săvîrșite de două sau mai multe

persoane”, astfel inculpatul nu poate fi condamnat pentru o situație mai gravă decît cea

pentru care a fost pus sub acuzare, conform art. 325,410 Cod de procedură penală,

instanța nu poate depăși limitele învinuirii formulate și nu poate crea o situație mai

gravă persoanei care a declarat apel. Participarea unei alte persoane nu a fost stabilită.

Infracțiunea în cazul dat se consideră consumată din momentul primirii bunului sau a

foloaselor de către cel puțin o persoană, indiferent de faptul dacă persoana care corupe

înțelegea sau nu că la luarea de bani, bunuri și alte avantaje participă cîteva persoane cu

funcții de răspundere.

În acest context, prin noțiunea de „două sau mai multe” persoane prevăzută la

lit. b) se înțelege învoiala prealabilă a două sau a mai multor persoane cu funcții de

răspundere care s-au înțeles din timp sau după începere, dar pînă la consumarea

infracțiunii, despre săvîrșirea în comun a acestei infracțiuni.

Colegiul penal nu a stabilit temeiuri de a admite apelul acuzatorului de stat

pentru fapta comisă prin care Denis Zugrav ar urma a executa pedeapsa principală în

locurile de detenție prin izolarea lui de societate, ori el este la prima abatere, este de

vîrstă tînără, suma pretinsă de 400 lei este de proporții mici și nu depășește 25 unități

convenționale de amendă.

În opinia instanței, pedeapsa închisorii cu executare reală în locurile de detenție

nu va fi una echitabilă în raport cu fapta comisă, personalitatea inculpatului, gradul

pericolului social al faptei comise, deci nu va putea asigura un comportament adecvat al

inculpatului, deoarece la pronunțarea sentinței s-a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea săvîrșită face parte din categoria infracțiunilor

grave, de persoana vinovatului, că inculpatul nu a recunoscut vina, anterior nu a fost

judecat.

Cu referire la apelul declarat de către avocat, Colegiul a respins ca irelevante

motivele referitor la nevinovăția inculpatului, precum că nu a comis fapta incriminată,

ori nerecunoașterea de către inculpat a vinovăției sale este o metodă de a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă și vinovăția acestuia de comiterea crimei

prevăzute la art. 324 alin. (l) Cod penal pe deplin și-a găsit confirmare prin probele

administrate, care nu prezintă dubii asupra veridicității lor, probe care au fost admise de

către instanța de apel ca fiind pertinente și concludente.

Argumentul avocatului despre faptul că actele emise de către procuror sau de

organul de urmărire penală au fost efectuate cu încălcări de procedură, la fel au fost

respinse, deoarece în cazul recunoașterii procesului verbal cu privire la contravenție ca

probă fără a fi indicat că este o copie și înregistrarea audio care a fost recunoscută ca

4

corp delict, ambele prin ordonanța organului de urmărire penală, nu au fost contestate

nici de inculpat și nici de către partea apărării conform procedurii separate prevăzute de

legea procesual penală și prin urmare sunt legale.

Totodată, a fost respinsă versiunea apărării cu privire la faptul că procurorul

ierarhic superior nu a emis ordonanță de desemnare a procurorului M. Sușîțcaia în

vederea investigării cauzei, ori cauza a fost repartizată anume ei, de asemenea a fost

considerat ca fiind neargumentat și motivul precum că procurorul a depășit termenul de

a aduce la cunoștință inculpatului ordonanța de începere a urmăririi penale, deoarece

procurorul care a condus urmărirea penală M. Sușîțcaia și la 02.10.2013 a emis

ordonanța de prelungire a termenului urmăririi penale și respectiv a fost respectat

termenul de 24 ore. Nu poate fi acceptat și argumentul avocatului precum că se impune

constatarea nulității ordonanței de pornire a urmăririi penale despre care nu se face

referire în ordonanța privind fixarea termenului de urmărire penală.

În altă ordine de iedei, în opinia instanței de apel, instanța de fond contrar

prevederilor art. 8 Cod penal, acțiunea legii penale în timp și art. 10 Cod penal, efectul

retroactiv a legii penale, în mod greșit a aplicat prevederile unei legi defavorabile

inculpatului numindu-i pedeapsă peste limitele sancțiunii prevăzute la art. 324 alin.(l)

Cod penal în baza unei legi inexistente la data comiterii crimei Legii nr. 326, în vigoare

la 25.02.2014, ori pedeapsa cu amendă urma a fi numită conform prevederilor Legii nr.

277 din 18.12.2008 în vigoare la 24.05.2009 în limitele sancțiunii de la 1000 la 3000

unități convenționale, motiv pentru care instanța de apel a intervenit în această parte a

numirii pedepsei.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, Colegiul a micșorat cuantumul

amenzii în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data comiterii infracțiunii.

Colegiul penal a conchis că prin concluziile expuse în sentință de către instanța

de fond și accentuate mai sus, a fost încălcat dreptul inculpatului la o sentință legală și

întemeiată, fapt ce s-a impus necesitatea aplicării unei pedepse mai blînde cu amendă și

menținerea dispozițiilor sentinței primei instanțe privind numirea pedepsei cu închisoare

de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite

activități pe termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

termen de probă de 2 ani, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea recursului recurentul indică:

- concluziile instanței de apel precum că inculpatul ar fi primit de la martorul

Oleg Busuioc careva sume de bani sunt bazate doar pe presupuneri, iar circumstanțele

cauzei demonstrează că există un conflict între cei doi, fapt confirmat prin

comportamentul și propunerea lui Vadim Lungu de a merge personal să-i dea actele lui

Oleg Busuioc;

5

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor împrejurărilor enunțate în

cererea de apel, referitor la existența faptei pentru care s-ar fi presupus interesul unei

remunerări pentru Denis Zugrav;

- instanța de apel nu a înlăturat dubiul în ce privește declarațiile martorului

Vadim Lungu, care de fapt este în stare să se apere în situația în cauză, precum nu a

motivat lipsa interesului dînsului de a intra în posesia banilor, mai mult, declarațiile

martorului urmau a fi interpretate ca fiind o dorință de a evita răspunderea penală pentru

fapta sa. Totodată, la cererea inculpatului de a iniția urmărirea penală împotriva lui

Lungu Vadim, procurorul a refuzat pe motiv că faptele acestuia sunt legale și nu conțin

o faptă infracțională;

- cauza a fost repartizată spre examinare procurorului M. Sușîțcaia, însă

lipsește un careva act sau dispoziție a procurorului superior cu privire la repartizarea

dosarului, ba chiar ordonanța de începere a urmăririi penale din 02.09.2013 a fost adusă

la cunoștință abia peste două zile, la data de 04.09.2013, adică peste 24 ore și anume

procurorului interimar al Procuraturii Anticorupție, însă nu procurorului antrenat pe

cauza dată. Mai mult ca atît, în ordonanța din 02.10.2013 prin care s-a prelungit

termenul de urmărire penală, se indică greșit faptul că termenul de efectuare a urmăririi

penale expiră la 20.07.2013, fără a identifica consecințele unei asemenea greșeli;

- la materialele dosarului sunt anexate copii ale procesului-verbal cu privire

la contravenție și a ordonanței, însă nu s-a luat în considerație că fotocopia prezentată

nu reprezintă și nu poate fi echivalentă cu originalul documentului.

respingerea acestuia, deoarece recurentul nu invocă careva temei de drept prevăzut în

art. 427 Cod de procedură penală, însă se referă doar la aprecierea probelor.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală și anume: hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, dar de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea probelor și solicitînd

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, eroare prevăzută de fapt la pct. 8) alin. (1) a

art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs lecturînd textul recursului remarcă că autorul acestuia a invocat

faptul că instanța a comis o eroare de fapt care a afectat soluția acesteia, însă nu a

specificat care anume este eroarea comisă.

6

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel, or, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură

penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece

soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate

la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dîndu-li-se

aprecierea cuvenită.

La soluționarea cauzei, instanțele au ținut cont în deplină măsură de prevederile

art. 99-101 Cod de procedură penală, au cercetat cauza sub toate aspectele, probele

prezentate de părți verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor și în mod întemeiat au confirmat vinovăția inculpatului Zugrav Denis în

săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 324 alin. (1) Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală instanța de

apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză și toate probele prezentate au

primit o apreciere la justa valoare, concluziile rezultă din materialul factologic acumulat

în cauză.

Prin urmare, Colegiul penal precizează că soluția primei instanțe prin care s-a

constatat vinovăția lui Zugrav Denis pentru primirea sumei de 400 lei de la Oleg

Busuioc, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini o acțiune în exercitarea funcției sale, a fost

corect menținută de către instanța de apel, iar concluziile ambelor instanțe sunt fondate

inclusiv și pe declarațiile martorului Vadim Lungu, care de fapt este mijlocitorul prin

care au fost transmise bunurile materiale, iar afirmațiile acestuia nu pot fi puse sub

îndoiala instanței odată ce sunt confirmate și prin procesul-verbal, prin care s-a

examinat compact discul CD-R Extreme de culoare roșie, care ulterior prin ordonanța

din 20.09.2013 a fost recunoscut în calitate de corp delict și anexat la plîngerea lui

Busuioc Oleg (f.d. 35, 36, Vol. I).

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că

concluziile instanței de apel sunt bazate doar pe presupuneri și se menționează că careva

conflict dintre inculpat și martorul Oleg Busuioc nu s-a remarcat. Totodată, faptul că

întîlnirea la care s-au transmis banii a avut loc între cei doi martori, nu-l scutește pe

inculpat de răspundere penală așa precum se menționează și în recurs, deoarece

prevederile art. 324 alin. (1) Cod penal, infracțiune încriminată lui, prevede că

pretinderea, acceptarea sau primirea unor bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub

orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană poate avea loc

personal sau prin mijlocitor.

Tot aici, Colegiul precizează că pentru existența infracțiunii de corupere pasivă

este important ca persoana coruptă să nu-și manifeste dezacordul, să nu refuze sau să nu

7

respingă propunerea sau oferta, iar acceptarea poate fi expresă sau tacită, prin urmare, în

speță inculpatul și-a manifestat prin acțiunile sale interesul de a fi remunerat în urma

unei înțelegeri avute cu Busuioc Oleg, fapt confirmat prin cumulul de probe verificate și

analizate de către instanțele de judecată.

Motivul din recurs referitor la dezacordul recurentului privind începerea urmăririi

penale și repartizarea dosarului penal procurorului, Colegiul penal îl respinge ca fiind

nefondat și declarativ, deoarece ordonanța privind începerea urmăriri penale din

02.09.2013, a fost emisă de către organul de urmărire penală, respectîndu-se prevederile

art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală.

Tot la 02.09.2013 procurorul Mirandolina Sușîțcaia, care a efectuat conducerea

activității de urmărire penală, a emis ordonanță prin care a fixat termenul de urmărire

penală pînă la 02.10.2013, de aici reiese că conform art. 274 alin. (3) Cod de procedură

penală, a fost respectat termenul de 24 de ore de la data începerii urmăririi penale de

aducere la cunoștință procurorului a ordonanței și a dosarului respectiv. Totodată,

instanța menționează că greșeala mecanică strecurată în ordonanța de prelungire a

termenului de urmărire penală din 02.10.2013 și anume că „termenul fixat pentru

efectuarea urmăririi penale expiră la 20.07.2013”, este una mecanică și neînsemnată,

odată ce conform ordonanței precedente se specifică faptul că termenul fixat pentru

efectuarea urmăririi penale este pînă la 02.10.2013.

De asemenea, Colegiul concluzionează că, conform procesului-verbal de

informare despre terminarea urmăririi penale și procesului - verbal de prezentare a

materialelor de urmărire penală învinuitului și apărătorului său, careva cereri, declarații

sau obiecții din partea părților nu au parvenit, deși conform art. 293 alin. (6) Cod de

procedură penală, după ce au luat cunoștință de materialele urmăririi penale, persoanele

menționate în alin.(1) pot formula cereri noi în legătură cu urmărirea penală, care se

soluționează conform prevederilor art.245-247.

Referitor la argumentul recurentului precum că la materialele dosarului sunt

anexate copii ale procesului-verbal ce nu pot echivala cu originalul documentului,

Colegiul precizează că acest motiv este invocat în mod neîntemeiat, deoarece prin

interpelarea nr. 13/32-3616, din 05.09.2013, organul de urmărire penală a solicitat de la

Inspectoratul Național de Patrulare copia procesului-verbal de contravenție întocmit la

22.06.2013, care ulterior a fost expediat oficial prin scrisoarea nr. INP5701, din

04.10.2013 (f.d. 41, Vol. I), or, Colegiul remarcă că constituie mijloc de probă chiar și

copiile documentelor care provin de la persoane oficiale fizice sau juridice și dacă în ele

sunt expuse sau adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză.

În consecință, Colegiul penal menționează că instanța de apel a formulat

răspunsuri la toate argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra

acestora, făcînd trimitere la probele cercetate pe parcursul examinării cauzei, situație

reflectată în pct. 4.1. a prezentei decizii.

Prin urmare, Colegiul precizează că instanța de apel printr-o apreciere justă a

probelor corect a menținut hotărîrea instanței de fond în partea încadrării juridice, iar

8

motivele aduse de recurent precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar ține de starea de fapt, aceste motive au fost obiectul judecării în

instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărîrii judiciare.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile

instanței de apel, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală nu

persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zugrav Denis,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2015, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 15 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9