1ra-1430/15 — art. 188 alin. 5 CP

1ra-1430/15 — art. 188 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1430/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 09

iunie 2009 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie

2015, în cauza penală în privința lui

Cojocar Vasili Gheorghi, născut la 08

august 1963, originar și locuitor în r-nul

Ceadîr-Lunga, s. Cazaclia, str. Kirov 14,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 23.06.2008 – 09.06.2009;

- instanța de apel: 18.12.2009- 17.02.2010;

15.12.2010-25.05.2012;

26.02.2014-07.04.2015;

- instanța de recurs: 30.07.2010- 09.11.2010;

03.05.2013-05.11.2013;

01.10.2015-25.11.2015;

C O N S T A T Ă :

Vasili a fost condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal la 12 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Cîvîrjîc Vitali, Carapunarlî Sava și

Gaidarji Dmitri, dar în privința lor hotărîrile judecătorești nu se contestă.

De la Cojocar Vasili, Carapunarlî Sava, Cîvîrjic Vitali și Gaidarji Dmitri, s-a

încasat, în mod solidar, în beneficiul părții vătămate Țurcan Nicolae prejudiciul

material în sumă de 102 875 lei, moral în mărime de 20 000 lei și cheltuielile

legate de acordarea asistenței juridice în sumă de 4636,80 lei

2008, inculpații Cojocar Vasili, Carapunarlî Sava, Cîvîrjic Vitali, Gaidarji Dmitri

și încă cu o persoană, nestabilită de către organul de urmărire penală, aproximativ

1

la ora 15.00, s-au deplasat cu un automobil neidentificat la gara auto din s.

Congaz, r-nul Comrat, unde Cojocar V., Cîvîrjic V. și Carapunarlî S. așezîndu-se

în automobilul de model „Mercedes-E280", cu n/î CJA 017, condus de Țurcan N.,

și sub pretextul de a-i vinde ultimului metal, i-au propus să se deplaseze în direcția

s. Baurci, ceea ce partea vătămată a și făcut. Gaidarji D. și persoana neidentificată

au rămas în automobil, cu care au sosit în s. Congaz și, la propunerea lui Cojocar

V., au rămas să aștepte apelul telefonic de la ultimul cu indicația locului unde

trebuiau să se apropie și să-i i-a pe Cojocar V., Cîvîrjic V. și Carapunarlî S. după

comiterea tîlhăriei.

Deplasîndu-se pe traseul Congaz-Baurci cu automobilul „Mercedes- E280",

cu n/î CJA 017, apropiindu-se de s. Baurci, r-nul Ceadîr-Lunga, amenințîndu-1 cu

cuțitul și pistolul de model neidentificat pe conducătorul automobilului, Țurcan N.,

Cojocar V. și Carapunarlî S. i-au cerut să oprească automobilul, ceea ce ultimul a

și făcut și profitînd de faptul că automobilul a staționat, a fugit în cîmp. Cojocar

V., Cîvîrjic V. și Carapunarlî S. au sustras în mod deschis automobilul părții

vătămate de model „Mercedes-E280", anul producerii 1993, la prețul de 107 637

lei și l-au dus în fîșia forestieră, situată în partea de sud a s. Congaz, unde au

sustras din el bani în sumă de 110 000 lei, telefonul „Nokia 6300" la prețul de

3300 lei și telefonul „Nokia 6230" la prețul de 3000 lei, o sticlă de coniac „Квинт"

cu prețul de 120 lei, o sticlă de rachiu „Задоринка" cu prețul de 70 lei, precum și

lucrurile personale ale lui Țurcan N., cauzînd părții vătămate un prejudiciu

material în sumă totală de 227 037 lei.

Apoi, Cojocar V. l-a sunat la telefonul mobil pe Gaidarji D. și i-a indicat

locul unde ultimul trebuia să se apropie și să-l ia pe el, Cîvirjic V. și Carapunarlî S.

cu bunurile sustrase.

Gaidarji D., împreună cu persoana neidentificată, s-au deplasat cu

automobilul la locul indicat de Cojocar V., după ce ei toți au plecat într-un sat din

raionul Taraclia, unde au și împărțit bunurile sustrase.

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că organul de urmărire penală a dobîndit probele cu

aplicarea metodelor interzise, și prin falsificarea dosarului. Instanța de fond a pus

la baza sentinței depozițiile obținute de la condamnați prin metode ce nu se permit

în timpul urmăririi penale, cît a apreciat eronat și depozițiile martorilor. Organul

de urmărire penală a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, deoarece nu la toate

acțiunile procesuale a participat avocatul.

3.1. Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul Cîvîrjic V. și partea

vătămată Țurcan N.

2

februarie 2010, apelurile au fost respinse ca neîntemeiate, cu menținerea sentinței.

hotărîrilor judecătorești și adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că instanța de fond a pronunțat o hotărîre de

condamnare ilegală, bazată doar pe presupuneri, declarații contradictorii și probe

false, cît și în baza declarațiilor de recunoaștere a vinovăției făcute în urma

maltratării sale de către colaboratorii de poliție.

5.1. Recursuri ordinare au depus și inculpații Cara I. Și Cîvîrjic V.

noiembrie 2010, recursurile au fost admise, casată decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a relevat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentelor invocate în apel, că inculpații au fost maltratați în cadrul urmăririi

penale și impuși să-și recunoască vina.

La baza sentinței de condamnare a inculpaților Cîvîrjic V., Cojocar V. și

Gaidarji D. au fost puse declarațiile lor primare de recunoaștere a vinovăției, cît și

declarațiile coinculpatului Carapunarlî S., însă în instanța de judecată declarațiile

respective au fost contestate de ei ca fiind obținute prin maltratarea lor de către

polițiști.

Indiferent de faptul că inculpatul Carapunarlî S. nu a contestat sentința de

condamnare, instanța de apel urma să se pronunțe dacă puteau fi puse la baza

sentinței de condamnare a coinculpaților Cîvîrjic V., Cojocar V. și Gaidarji D.

declarațiile acuzatorii ale coinculpatului Carapunarlî S., care declarase că au fost

obținute de către polițiști prin maltratare, iar plîngerea lui - investigarea faptului

maltratării, a fost efectuată de către procurorul D. Topal care a condus și urmărirea

penală. Or, jurisprudența CțEDO statuează expres că investigația trebuie să fie

exercitată de un procuror care nu-i implicat în urmărirea penală în cauză în

privința persoanei care pretinde a fi victimă a relelor tratamente.

Or, potrivit art. 94 Cod de procedură penală, în procesul penal nu pot fi

admise ca probe și, prin urmare se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța

de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești,

datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de urmărire

penală a dispozițiilor prezentului cod.

Instanța de apel, urma să discute în ședință și să pună în sarcina

procurorului, ca organ abilitat cu dreptul de verificare a plîngerilor de maltratare,

să inițieze o nouă procedură de investigare în condițiile legale enunțate. Procurorul

în termenul stabilit urma să prezinte instanței în scris concluzia cu rezultatele

verificării plîngerilor de maltratare a inculpaților Cîvîrjic V., Cojocar V., Gaidarji

3

D. și Carapunarlî S., și în dependență de aceste rezultate să conchidă dacă

declarațiile de autodenunțare a acestora legal au fost puse la baza sentinței de

condamnare a inculpaților, care au depus apeluri.

2012, apelul a fost admis, casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, prin care Cojocar Vasili a fost condamnat în baza art. 188 alin. (5)

Cod penal la 10 ani și 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

La fel, prin aceiași decizie Cîvîrjic V. a fost condamnat în baza art. 188 alin.

(5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, însă în privința acestuia hotărîrile nu se contestă.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Instanța de apel a constatat că, fiind audiat la 11.03.2008 în calitate de

bănuit în prezența avocatului, inculpatul Carapunarlî S. și-a recunoscut vina în

săvîrșirea infracțiunii în întregime și în mod detaliat a explicat circumstanțele, în

care a fost comis atacul tîlhăresc asupra lui Țurcanu N. (vol. 2, f.d.231-234).

Inculpatul Cîvîrjic V. fiind audiat la 18.04.2008 în calitate de bănuit, la fel

în prezența avocatului, ca și inculpatul Carapunarlî S., și-a recunoscut vina,

invocînd aceleași circumstanțe (vol. 2, f.d. 268-271).

La 11.03.2008, în cadrul audierii în calitate de învinuit, inculpatul Gaidarji

D. în prezența avocatului, și-a recunoscut vina în săvîrșirea atacului tîlhăresc (vol.

2, f.d. 302-304).

Inculpații și avocații acestora invocă circumstanța că în perioada urmăririi

penale, în privința inculpaților au fost aplicate măsuri nepermise de anchetă și

anume violența, motiv din care ei au fost nevoiți să-și recunoască vinovăția.

Prin hotărîrea procurorului Procuraturii Ceadîr-Lunga din 13.02.2009, a fost

refuzată începerea urmăririi penale în baza faptului dat (vol. 3, f.d. 190).

De către procurorul Procuraturii Ceadîr-Lunga, la 26.08.2011 a fost emisă o

hotărîre nouă, prin care la fel a fost refuzată începerea urmăririi penale pe faptul

dat, și din conținutul ei urmează că argumentele inculpaților referitor la aplicarea

față de ei a măsurilor nepermise ce țin de aplicarea violenței din partea

colaboratorilor CRP Ceadîr-Lunga, în mod obiectiv nu s-au confirmat.

La studierea argumentelor învinuirii privind refuzul începerii urmăririi

penale în baza cererilor inculpaților, expuse în hotărîrea emisă, a fost stabilit, că

ele sunt întemeiate pe materialele controlului înfăptuit în mod minuțios, care au

fost anexate la materialele cauzei.

Deoarece argumentul dat, în rezultatul controlului, nu și-a găsit confirmare

el urmează a fi respins ca fiind nefondat.

Instanța a exclus din învinuirea inculpaților folosirea cuțitului și a pistolului,

4

deoarece nu au fost administrate probe concludente în acest sens.

De asemenea, instanța a constatat că organele de urmărire penală au încălcat

drepturile inculpaților la apărare în cadrul confruntărilor și reproducerii

declarațiilor la fața locului, deoarece aceste acțiuni procesuale au fost efectuate în

lipsa avocatului, și a respins unele probe ale învinuirii dobîndite cu asemenea

încălcări, concluzionînd de a reduce inculpaților pedeapsa numită de instanța de

fond, conform art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală.

casarea hotărîrilor judecătorești, reexaminarea dosarului și adoptarea unei noi

hotărîri de achitare.

El a specificat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, că dosarul în privința lui a fost fabricat, că prin reținerea lui pe

teritoriul altei țări și aducerii forțate pe teritoriul Republicii Moldova i-au fost

încălcate drepturile garantate de CțEDO. Totodată a invocat că a fost maltratat de

către colaboratorii de poliție și supus violenței fizice și psihice.

Reieșind din declarațiile părții vătămate Țurcan N. depuse la etapa urmăririi

penale și în cadrul examinării cauzei, reiese că nimeni dintre inculpați nu a

solicitat de la el bani, mai mult că dînsul nici nu avea la sine careva sumă de bani.

Nici în cadrul urmăririi penale, nici în instanțele de judecată, nu au fost

prezentate careva probe ce ar confirma faptul că a sustras automobilul în mod

deschis, mai mult că partea vătămată singur a părăsit automobilul.

În cel mai rău caz acțiunile date puteau fi calificate ca răpirea mijlocului de

transport fără scop de însușire.

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor, n-a luat în

considerație indicațiile instanței superioare și a pronunțat o decizie superficială

unilaterală și ilegală.

8.1. La fel, împotriva hotărîrilor a depus recurs ordinar și inculpatul

Cîvîrjîc V.

noiembrie 2013, au fost admise recursurile declarate, casată decizia instanței de

apel din 25 mai 2012 în privința lui Cojocar V. și Cîvîrjic V. și dispusă

rejudecarea cauzei în această parte de către Curtea de apel Cahul.

9.1. În motivarea deciziei s-a invocat că, potrivit art. 10 alin. (3) și (3/1),

94 alin. (1) pct. 1), 414 alin. (3) - în redacția de pînă la 27.10.2012, 417 alin. (1)

pct. 8), 436 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cît și a jurisprudenței

naționale, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu

rejudecarea cauzei în apel cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucît

5

asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. În

desfășurarea procesului penal, nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente

cu cruzime, inumane ori degradante. Sarcina probațiunii neaplicării torturii și a

altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorității în

a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția unui

organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori consimțămîntul său tacit.

În procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu

pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței datele

care au fost obținute prin aplicarea violenței sau a altor mijloace de constrîngere,

prin violarea drepturilor și libertăților persoanei. Procedura de rejudecare a cauzei

după casarea hotărîrii în recurs se desfășoară conform regulilor generale pentru

examinarea ei. Pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sînt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la

soluționarea recursului.

Instanța de apel a sfidat aceste prescripții de drept deoarece, potrivit părții

descriptive a deciziei contestate, nu s-a pronunțat, în modul prevăzut de lege,

asupra motivului invocat în apelul inculpaților Cojocar Vasili și Cîvîrjic Vitali că

la baza sentinței de condamnare au fost puse probe obținute prin maltratarea

inculpaților Cojocar Vasili și Carapunarlî Sava (pct. 3 și 7din decizie).

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel a și omis să execute

indicațiile conținute în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

09 noiembrie 2010, privind investigarea ineficientă a plîngerilor inculpaților

Cojocar Vasili și Carapunarlî Sava, conform cărora ei au depus declarații de

autoincriminare în cadrul urmăririi penale fiind maltratați de colaboratorii de

poliție, că investigarea faptului maltratării de către procurorul Topal D. contravine

jurisprudenței CțEDO, deoarece tot el a condus și urmărirea penală (v. 4, f. 174, pct.

6 din decizie).

Totodată, în materialele cauzei nu există nici un act și nici o informație cu

privire la investigarea, în modul prevăzut de lege a maltratării sale în cadrul

urmăririi penale de polițiști, de către inculpatul Cojocar Vasile.

Cu toate acestea, instanța de fond și cea de apel au pus la baza sentinței de

condamnare a recurenților Cojocar Vasili și Cîvîrjic Vitali depozițiile de

autoincriminare a inculpaților Cojocar Vasili (v. 2f. 424, 446-448, v. 3, f. 363

verso,371, 373, v. 4, f, 163 verso) și Carapunarlî Sava (v. 1, f. 146-147, v. 2, f. 231-

234, 431-432, v. 3, f. 364 verso, v. 4, f. 165 verso, 169 verso), fără a investiga în

mod eficient declarația acestora că mărturiile nominalizate, pe care nu le susțin, au

fost obținute de la ei prin maltratare.

De asemenea, potrivit art. 414 alin. (1), 336 alin. (3) pct. 6), 8), 24 alin. (3),

384 alin. (4), 436 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

6

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea

tuturor acțiunilor instanței de apel în ordinea în care ele s-au desfășurat,

documentele și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată. Părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de

judecată pune la baza hotărîrii numai acele probe la cercetarea cărora părțile au

avut acces în egală măsură. Procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărîrii

în recurs se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Instanța

își întemeiază hotărîrea numai pe probele care au fost cercetate în ședința de

judecată.

Se reține însă, că instanța de apel a ignorat stipulările normelor menționate,

deoarece nu a consemnat în procesul verbal al ședinței de judecată probele la care

se referă în descriptivul deciziei sale și pe care și-a întemeiat soluția adoptată, cum

ar fi cele din v. 1, f. 113, 115, 146-147, v. 2, f. 219-221, 231-232, 253, 256-257,

268-271, 289-290, 302-304, 406-407, 409-410, 431-432, 435, 440-442, 446-448,

492-496-497, 562, v. 3, f. 22-23, 40-41, 114, 115, 190, 233-239, 278-279, 293,

v.4, f. 33, 174-183, 253-254, v. 5, f. 96, depozițiile părții vătămate Turcanu N. și a

martorului Cernioglo D. (v. 4, f. 62-152, 157-174, pct. 5 din prezenta decizie).

Deci, instanța de apel nu a asigurat accesul părților în egală măsură la

verificarea tuturor probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în

procesul penal, și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate de către prima

instanță fără a le verifica public și nemijlocit în ședința de judecată, acestea nefiind

reflectate în procesul verbal al ședinței de judecată, adică nu și-a motivat în mod

legal soluția adoptată.

2014 a fost respins apelul părții vătămate, ca nefondat și admise parțial apelurile

inculpaților, casată sentința primei instanțe în partea numirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care:

Cojocar Vasili a fost condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal la 10

(zece) ani 3 (trei) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Tot prin aceiași decizie, Cîvîrjîc Vitali a fost condamnat în baza art. 188 alin.

(5) Cod penal la 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

În rest, sentința a fost menținută.

7

10.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat că, apelanții

nu-și recunosc vinovăția în cele incriminate, însă vina acestora se dovedește prin

probele cauzei, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate, a martorilor Spunei Dumitru,

Carapunarlî Nicolai, Dmitrioglo Ivan, Cernioglo Boris, Cuiujuclu Igor, Liuțcanov

Gheorghe, Ialanji Pantelei, Carapirea Anatolii și materialele administrate la cauza

penală.

Colegiul penal a considerat că declarațiile inculpaților Cojocar Vasili și

Cîvîrjic Vitali precum că împreună cu Carapunarlî Sava, Gaidarji Dmitri și încă cu

o persoană, nestabilită de către organul de urmărire penală, nu l-au atacat și n-au

aplicat violență periculoasă pentru viața în privința lui Țurcan Nicolae și n-au

sustras automobilul acestuia în care se aflu bunuri și bani în sumă de 110 000 lei,

nu corespund adevărului, sunt mincinoase și sunt date de către inculpați în scopul

de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece ele se

combat de întreaga sistemă de probe menționate mai sus, și apreciate prin prisma

prevederilor ort. 101 Cod de procedură penală și care integral demonstrează vina

lor în comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, Colegiul penal a apreciat critic argumentul inculpaților Cojocar

Vasili și Cîvîrjic Vitali, precum că au fost maltratați la urmărirea penală în scopul

de a da depoziții, dat fiind faptul că, declarațiile inculpaților Cojocar Vasili și

Cîvîrjic Vitali vin în contradicție cu declarațiile lor de la urmărirea penală unde

dînșii și-au recunoscut vina pe deplin în comiterea infracțiunilor imputate în

privința părții vătămate Țurcan Nicolae, iar argumentele lor precum că, au dat

astfel de declarații se datorează faptului maltratării lor de către OUP sunt

nefondate or, prin încheierea Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din

29.04.2014 a fost dispusă verificarea minuțioasă a declarațiilor inculpaților

privitor la maltratarea lor, fiind remisă această încheiere în Procuratura Generală,

secția Combatere Tortură, iar prin ordonanța procurorului Procuraturii Ceadâr-

Lunga, A. Arabadji din 15.08.2014 a fost refuzată pornirea urmăririi penale, în

legătură cu lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile colaboratorilor CPR Ceadâr-

Lunga, această ordonanță nefiind contestată în condițiile legii.

Prin urmare, Colegiul penal a constatat cu certitudine că Cojocar Vasili a

comis infracțiunea imputată, iar acțiunile sale au fost corect calificate în baza art.

188 alin. (5) Cod penal după semnele calificative tîlhăria, adică atacul săvîrșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvîrșită în proporții deosebit de

mari, de către mai multe persoane.

În același timp, Colegiul penal a conchis că sentința în partea numirii

pedepsei, urmează a fi casată parțial, din următoarele considerente:

8

În conformitate cu art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, Colegiul penal ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

În baza temeiurilor indicate, numind inculpaților pedeapsa pentru

infracțiunea comisă, instanța de judecată corect a ținut cont de pericolul social al

faptei comise, rolul fiecărui inculpat în săvîrșirea infracțiunii, faptul că Cojocar

Vasili a comis o infracțiune intenționată, deosebit de gravă.

Pe lîngă aceasta, Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a

ținut cont la numirea pedepsei și de faptul că, Cojocar Vasili anterior a fost

judecat, iar antecedentele penale nu sunt stinse, are la întreținere 4 copii minori, nu

se află la evidența medicului psihiatru și narcolog, conform caracteristicii de la

Primăria satului Cazaclia, este caracterizat negativ (f. d. 406-407, 409-41, vol. II).

Totodată, atît în ședința instanței de fond, precum și în cea de apel, n-a fost

confirmată prin alte probe, starea de ebrietate a inculpaților în timpul comiterii

infracțiunii și această circumstanță, care agravează răspunderea penală, a fost

exclusă din sentință.

În baza celor expuse, Colegiul a ajuns la concluzia că luînd în considerație

gradul de pericol social al acțiunii imputate, precum și lipsa circumstanțelor care

dau temeiuri de a aplica față de inculpat măsura de pedeapsă condiționată, sau

pedeapsă non-privativă de libertate, pentru corectarea și reeducarea lui Cojocar

Vasili a fost numită pedeapsă privativă de libertate.

În altă ordine de idei, Colegiul a menționat că, conform deciziei Colegiului

penal al Curții de apel Comrat din 25 mai 2012 (f. d. 157-174 vol, 5) a fost respins

apelul părții vătămate, iar sentința Judecătoriei Ceadâr-Lunga din 09 iunie 2009, a

fost casată în privința numirii pedepsei inculpatului Cojocar Vasili, fiindu-i numită

pedeapsa pe art. 188 alin. (5) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de

10 (zece) ani și 3 (trei) luni, cu executarea pedepsei în penitenciare de tip închis,

iar această decizie a fost atacată cu recurs ordinar și de către inculpatul menționat

și Colegiul penal al CSJ a admis recursurile, astfel, pedepsele numite prin sentința

Judecătoriei Ceadâr-Lunga din 09 iunie 2009 nu pot fi, menținute, pentru a nu

înrăutăți situația inculpatului în propriul recurs, și, prin urmare, pedeapsa numită

acestuia nu poate fi mai aspră decît cea numită prin decizia Colegiului penal al

Curții de apel Comrat din 25 mai 2012 (f.d. 157-174 vol, 5).

împotriva sentinței și a deciziei instanței de apel din 07.04.2015, prin care solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,

9

deoarece nu este vinovat, iar hotărîrile judecătorești sunt ilegale, fără a motiva

solicitările.

11.1. Ulterior, la 06.08.2015 și 16.11.2015 inculpatul a depus recursuri

ordinare suplimentare, în care a indicat că partea acuzării nu a prezentat careva

probe ce ar confirma vinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate.

referințe prin care s-au expus întru respingerea acestora, deoarece temeiurile

invocate nu și-au găsit confirmare în cauza dată pentru casarea hotărîrilor recurate.

Din textul deciziei rezultă că instanța de apel a analizat obiectiv probele

administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

13.1. Referitor la recursul ordinar din 01.06.2015

Colegiul penal lecturînd textul recursului reține că, de către recurent nu s-a

invocat nici un temei de casare prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, însă

din textul acestuia se statuează că inculpatul pledează nevinovat solicitînd

achitarea sa, temei ce se încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci

cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul remarcă că, din textul recursului declarat rezultă de fapt dezacordul

cu aprecierea probelor care denotă nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

10

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte

din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții de cît cea pe care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecînd cauza și verificînd

probele în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei invocate în pct. 10.1 al prezentei decizii.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referirilor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută atît în cadrul instanței de fond

cît și cea de apel, asupra cărora instanțele au formulat și au punctat minuțios și

veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le

însușește.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, hotărîrile recurate corespund tuturor

prevederilor legii de procedură penală, sunt legale și întemeiate, temeiurile

invocate în recursul ordinar din 01.06.2015 nu persistă în cauză, iar circumstanțele

date permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului

declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

11

13.2. Referitor la recursurile ordinare din 06.08.2015 și 16.11.2015

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în

ordine de apel cu participarea inculpatului și a avocatului acestuia și dispozitivul

deciziei fiind pronunțat la 07 aprilie 2015 în ședința de judecată în care

participanții la proces au fost înștiințați despre faptul că decizia motivată va fi

pronunțată la 05 mai 2015, ora 14.00 (f.d. 226, vol. VI).

Potrivit procesului-verbal din 05 mai 2015, inculpatul nu s-a prezentat din

motive necunoscute cu toate că a fost înștiințat la 07.04.2015, de aici reiese că

dînsul intenționat s-a eschivat de a fi prezent la pronunțarea deciziei motivate.

Inculpatul la 01.06.2015 a depus recurs ordinar în termen și ulterior depune

încă două recursuri suplimentare în intervale de timp mai lungi, prin urmare dînsul

a avut posibilitatea de a-și formula și a înainta careva motive suplimentare fără a

depăși termenul de atac a deciziei recurate, dar nu a ținut cont de termenul de atac

stabilit de legislația penală.

Astfel, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de

contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală, nu a fost respectat, deoarece recursurile suplimentare au fost

declarate de inculpat abia la 06.08.2015 și 16.11.2015, prin urmare, Colegiul penal

consideră că recursurile au fost depuse peste termen, or termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări se reține incontestabil că termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la 08 iunie 2015, iar

inculpatul a avut reala posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale

și de a declara recurs în termenul stabilit de lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră, că recursurile suplimentare din 06.08.2015 și 16.11.2015 declarate de

inculpat sunt inadmisibile, ca fiind declarate peste termen.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

12

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, de către Cojocar

Vasilii, în propria cauză penală, deoarece recursul ordinar din 01.06.2015 este

vădit neîntemeiat, iar recursurile suplimentare din 06.08.2015 și 16.11.2015 sunt

declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 15 decembrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

13