1ra-1247/2015 — art. 187 al.2 lit.e,f CP

Dosarul nr. 1ra-1247/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 26 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 iunie 2015, declarat de avocatul Renata Brașoveanu, în numele inculpatului

Ungureanu Vasilii Vasilii, născut la

09 aprilie 1991, originar și locuitor al mun. Chișinău, or.

Vadul lui Vodă, str. Ștefan cel Mare 27, ap. 2, cetățean al

R. Moldova, cu antecedente penale stinse.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 25 februarie – 26 martie 2015,

în instanța de apel: 22 aprilie – 02 iunie 2015,

în instanța de recurs: 14 august – 11 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Ungureanu Vasilii a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 26 martie

2015.

Ungureanu Vasilii, aflându-se în mun. Chișinău, or. Vadul lui Vodă, str. Ștefan cel

Mare 13, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cunoscând cu certitudine că Lefter

Alexei are asupra sa bani în valută străină, l-a urmărit și i-a aplicat o lovitură cu

pumnul, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 28-D din 19

ianuarie 2015, excoriații la nivelul feței, echimoze la nivelul buzei superioare pe

stânga, echimoză la nivelul umărului stâng, echimoză și excoriație la nivelul

1

genunchiului stâng, care se califică ca vătămare neînsemnată. După, a sustras în mod

deschis din buzunarul pantalonilor părții vătămate bani în sumă de 22.000 ruble

rusești, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei din ziua

săvârșirii infracțiunii constituiau 5940 lei, cauzîndu-i o daună materială în proporții

considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise.

La fel, instanța a statuat că vinovăția inculpatului este dovedită și prin probele

administrate, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca

jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis cu bună-știință o infracțiune gravă, anterior a mai fost

condamnat pentru infracțiuni similare, nu s-a corectat și nu a conștientizat caracterul

social periculos al acțiunilor sale, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este

posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată este una prea dură în comparație cu

circumstanțele cauzei.

Instanța de judecată eronat a stabilit pedeapsa, ținând cont de prezența

circumstanțelor agravante, indicând că inculpatul anterior a fost condamnat pentru

infracțiuni similare, antecedentele penale fiind stinse.

Instanța de fond incorect și neechitabil i-a stabilit pedeapsă cu închisoarea,

corectarea și reeducarea inculpatului fiind posibilă nu doar izolându-l de societate.

La aplicarea pedepsei urmează a fi luat în considerație că el are la întreținere 2

copii minori, astfel că o pedeapsă nonprivativă de libertate își va atinge scopul de

corectare a inculpatului.

2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond just a ținut

cont că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer, anterior a comis infracțiuni

similare, corect concluzionând că corijarea inculpatului poate fi atinsă doar prin

izolare de societate.

Totodată, instanța de fond i-a numit inculpatului o pedeapsă la limita minimă

prevăzută de sancțiunea legii, adică 5 ani închisoare cu executare, emițând o sentință

legală și întemeiată.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

Recurenta a invocat că instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal, că inculpatul s-a căit sincer, a colaborat cu organul de urmărire penală pentru

stabilirea adevărului, întreține 2 copii minori, are o vârsta tânără.

2

Instanțele eronat au stabilit ca circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare,

deoarece inculpatul a executat pedepsele aplicate, antecedentele penale fiind stinse.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul apărării, în care nici

nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite, atît în apel cît și în recurs

lipsind argumentarea privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în

raport cu în raport cu condițiile de drept stipulate în această normă penală (pct. 3. și 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

instanțelor de fond și de apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta

decizie, denotă că ambele instanțe au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de

prevederile art. 61 și 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, antecedentele penale stinse ale

inculpatului constituind circumstanțe estimative legate de persoana celui vinovat, cît

și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

3

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită

de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Renata Brașoveanu,

împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 martie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, în privința

inculpatului Ungureanu Vasilii Vasilii, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4