1ra-1296/2015 — art. 324 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-1296/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Beruceașvili Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Guțu Ciprian Ion, născut la 27.04.1979,

originar din or. Florești, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Călărași 67, ap. 21

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de

procedură penală, Guțu Ciprian a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal la

2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de

1000 unități convenționale, ce constituie 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice în organele de stat pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Centrul Național Anticorupție a fost admisă integral

și s-a încasat de la Guțu Ciprian în bugetul de stat prin intermediul contului „Cheltuieli

speciale” al CNA suma de 4000 lei.

activînd în calitate de ofițer de urmărire penală în cadrul IP Centru, mun. Chișinău, fiind

o persoană cu funcție publică, a pretins și a primit de la Stînca Vladimir mijloace bănești

în sumă de 15000 lei, prin ce a comis corupere pasivă.

La 11.04.2014, Guțu Ciprian l-a telefonat pe Stînca Vl. și în cadrul discuției i-a

solicitat acestuia în aceiași zi să se prezinte în biroul său. Astfel, Guțu C. aflîndu-se în

incinta IP Centru, mun. Chișinău, în biroul său de serviciu a extorcat suma de 15000 lei,

susținînd că deține anumite materiale în privința lui Stînca Vl. și poate în orice moment

să pornească o urmărire penală pe faptul escrocheriei, dacă pînă la 16.04.2014 nu îi vor

fi achitate mijloacele bănești nominalizate.

La 16.04.2014, Guțu C. aflîndu-se în incinta IP Centru, mun. Chișinău a primit

de la Stînca Vl. mijloace bănești în sumă de 5000 lei, înțelegîndu-se ca restul sumei îi

va fi achitată ulterior, în momentul cînd Stînca Vl. va dispune de bani.

1

Ulterior, la 23.04.2014, continuîndu-și intențiile sale criminale, Guțu C. aflîndu-

se în biroul său de serviciu a primit partea restantă a sumei de 10000 lei, în vederea

înaintării către procuror a unui raport cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și

clasare a procesului penal în privința lui Stînca Vl.

în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i

fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

În susținerea cerințelor, apelantul a invocat că nu este de acord cu sentința

pronunțată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, care o consideră a fi prea aspră în

coraport cu circumstanțele pricinii și persoana inculpatului. Consideră că instanța de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în deplină măsură de

principiile individualizării pedepsei penale stabilite de art. 61, 75 Cod penal.

Totodată din conținutul sentinței nu este clar în baza căror criterii instanța a ajuns

la concluzia că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este una echitabilă, iar

corectarea și reeducarea inculpatului pot fi atinse numai prin condamnarea reală a

acestuia. De asemenea, instanța nu a efectuat individualizarea pedepsei și nu a motivat

necesitatea aplicării pedepsei atît de aspre față de inculpat, cît și faptul imposibilității

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Inculpatul a conștientizat pericolul social al faptei comise, s-a căit sincer și a

contribuit la stabilirea adevărului pe prezenta cauză, inculpatul nu prezintă pericol

pentru societate, este pentru prima dată în conflict cu legea, se caracterizează pozitiv la

locul de muncă și este unicul întreținător al familiei și a copilului minor.

Astfel, partea apărării consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este una

inechitabilă, ce nu corespunde pericolului faptei comise și persoanei condamnatului, iar

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, va permite atingerea scopului pedepsei penale

și anume corectarea și reeducarea inculpatului.

pronunțată integral la 09 iulie 2015, apelul a fost respins, ca nefondat, cu menținerea

sentinței.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea că prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept, just a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii

formulate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în această parte

sentința nu se contestă.

Colegiul a conchis că sînt neîntemeiate argumentele avocatului, privind asprimea

pedepsei stabilite inculpatului, cît și solicitarea acestuia de aplicare a prevederilor art.

90 Cod penal, deoarece prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art. 16, 61,

75 Cod penal, cît și art. 364/1 Cod de procedură penală, astfel stabilindu-i inculpatului

o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă sub formă de închisoare.

Instanța a menționat că infracțiunea comisă atentează la buna desfășurare a

activității în sfera publică și nu pot fi acceptate motivele avocatului privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii, deoarece circumstanțele cauzei și pericolul

social al faptei comise denotă că reeducarea inculpatului poate fi atinsă doar în locurile

de detenție.

Totodată, aplicarea unei pedepse mai blînde nu este posibilă, deoarece s-a stabilit

din materialele dosarului că Guțu C. a săvârșit o infracțiune care face parte din categoria

celor grave și atentează grav la relațiile sociale, astfel o pedeapsă mai blîndă nu poate fi

2

acceptată, nefiind oportună de a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei în

circumstanțele în care au fost săvîrșită infracțiunea și prin urmare, nu este rezonabilă

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

atacat cu recurs ordinar hotărîrile judecătorești, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, solicitînd casarea acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

nonprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului a indicat că instanțele judecătorești la stabilirea pedepsei

nu au luat în considerație prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și i-au aplicat inculpatului

o pedeapsă prea aspră care nu este proporțională și echitabilă cu scopul pedepsei penale,

inculpatul a recunoscut vina, s-a căit pentru cele săvîrșite, se caracterizează pozitiv, nu

prezintă pericol pentru societate, este unicul întreținător al familiei, considerînd că în

privința ultimului poate fi aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.

inadmisibilității acestuia, din motiv că pedeapsa stabilită este echitabilă și în această

parte nu au fost comise erori de drept.

din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nu sunt indicate

concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrilor judecătorești, denotă că instanțele au constatat și au apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

3

Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în

latura pedepsei penale, invocate în apelul avocatului.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată

în conformitate cu prevederile legale.

Mai mult, recursul este întemeiat pe dezacordul cu modul în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, conform art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în

latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis erori

de drept în raport cu motivele invocate de recurent, i-au aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrilor recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Beruceașvili Andrei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

11 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Guțu Ciprian Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4