1ra-1296/2015 — Art. 324 al.2 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 decembrie 2014, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, Guțu Ciprian a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce constituie 20000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele de stat pe un termen de 2 ani. Acțiunea civilă înaintată de Centrul Național Anticorupție a fost admisă integral și s-a încasat de la Guțu Ciprian în bugetul de stat prin intermediul contului „Cheltuieli speciale” al CNA suma de 4000 lei.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, inculpatul Guțu Ciprian activînd în calitate de ofițer de urmărire penală în cadrul IP Centru, mun. Chișinău, fiind o persoană cu funcție publică, a pretins și a primit de la Stînca Vladimir mijloace bănești în sumă de 15000 lei, prin ce a comis corupere pasivă. La 11.04.2014, Guțu Ciprian l-a telefonat pe Stînca Vl. și în cadrul discuției i-a solicitat acestuia în aceiași zi să se prezinte în biroul său. Astfel, Guțu C. aflîndu-se în incinta IP Centru, mun. Chișinău, în biroul său de serviciu a extorcat suma de 15000 lei, susținînd că deține anumite materiale în privința lui Stînca Vl. și poate în orice moment să pornească o urmărire penală pe faptul escrocheriei, dacă pînă la 16.04.2014 nu îi vor fi achitate mijloacele bănești nominalizate. La 16.04.2014, Guțu C. aflîndu-se în incinta IP Centru, mun. Chișinău a primit de la Stînca Vl. mijloace bănești în sumă de 5000 lei, înțelegîndu-se ca restul sumei îi va fi achitată ulterior, în momentul cînd Stînca Vl. va dispune de bani. 1 Ulterior, la 23.04.2014, continuîndu-și intențiile sale criminale, Guțu C. aflîndu- se în biroul său de serviciu a primit partea restantă a sumei de 10000 lei, în vederea înaintării către procuror a unui raport cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și clasare a procesului penal în privința lui Stînca Vl.

Avocatul Rodion Capcelea a atacat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În susținerea cerințelor, apelantul a invocat că nu este de acord cu sentința pronunțată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, care o consideră a fi prea aspră în coraport cu circumstanțele pricinii și persoana inculpatului. Consideră că instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în deplină măsură de principiile individualizării pedepsei penale stabilite de art. 61, 75 Cod penal. Totodată din conținutul sentinței nu este clar în baza căror criterii instanța a ajuns la concluzia că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este una echitabilă, iar corectarea și reeducarea inculpatului pot fi atinse numai prin condamnarea reală a acestuia. De asemenea, instanța nu a efectuat individualizarea pedepsei și nu a motivat necesitatea aplicării pedepsei atît de aspre față de inculpat, cît și faptul imposibilității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal. Inculpatul a conștientizat pericolul social al faptei comise, s-a căit sincer și a contribuit la stabilirea adevărului pe prezenta cauză, inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, este pentru prima dată în conflict cu legea, se caracterizează pozitiv la locul de muncă și este unicul întreținător al familiei și a copilului minor. Astfel, partea apărării consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este una inechitabilă, ce nu corespunde pericolului faptei comise și persoanei condamnatului, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, va permite atingerea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, pronunțată integral la 09 iulie 2015, apelul a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept, just a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii formulate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în această parte sentința nu se contestă. Colegiul a conchis că sînt neîntemeiate argumentele avocatului, privind asprimea pedepsei stabilite inculpatului, cît și solicitarea acestuia de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art. 16, 61, 75 Cod penal, cît și art. 364/1 Cod de procedură penală, astfel stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă sub formă de închisoare. Instanța a menționat că infracțiunea comisă atentează la buna desfășurare a activității în sfera publică și nu pot fi acceptate motivele avocatului privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, deoarece circumstanțele cauzei și pericolul social al faptei comise denotă că reeducarea inculpatului poate fi atinsă doar în locurile de detenție. Totodată, aplicarea unei pedepse mai blînde nu este posibilă, deoarece s-a stabilit din materialele dosarului că Guțu C. a săvârșit o infracțiune care face parte din categoria celor grave și atentează grav la relațiile sociale, astfel o pedeapsă mai blîndă nu poate fi 2 acceptată, nefiind oportună de a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei în circumstanțele în care au fost săvîrșită infracțiunea și prin urmare, nu este rezonabilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului, la 07 august 2015, a atacat cu recurs ordinar hotărîrile judecătorești, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea recursului a indicat că instanțele judecătorești la stabilirea pedepsei nu au luat în considerație prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră care nu este proporțională și echitabilă cu scopul pedepsei penale, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit pentru cele săvîrșite, se caracterizează pozitiv, nu prezintă pericol pentru societate, este unicul întreținător al familiei, considerînd că în privința ultimului poate fi aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate.

Procurorul a depus referință asupra recursului, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia, din motiv că pedeapsa stabilită este echitabilă și în această parte nu au fost comise erori de drept.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor judecătorești, denotă că instanțele au constatat și au apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. 3 Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apelul avocatului. Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată în conformitate cu prevederile legale. Mai mult, recursul este întemeiat pe dezacordul cu modul în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, conform art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei legal. Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, i-au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Guțu Ciprian Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 4