1ra-1076/2015 — 190 al. 5 CP

1ra-1076/2015 — 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1076/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpata Dilion Lidia și avocatul Bodean Ina în numele inculpatei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2015, în cauza

penală în privința lui

Dilion Lidia Gheorghe, născută la 31 octombrie

1955, originară din or. Ungheni, Dănuțeni, fără

viză de domiciliu.

Termenul de examinare al cauzei:

C O N S T A T Ă :

Dilion Lidia Gheorghe a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8

(opt) ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții de conducere în instituții legate de gestionarea bunurilor pe un termen

de 5 (cinci) ani.

Prin aceeași sentință a fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Reșetneac Iuri, fiind dispusă încasarea din contul inculpatei în beneficiului

părții vătămate a prejudiciului material în sumă de 8400 (opt mii patru sute) euro,

conform cursului oficial în valuta națională la momentul executării sentinței.

urma înțelegerii prealabile și împreună cu o persoană nestabilită de organul de urmărire

penală, care s-a prezentat cu numele „Ivan”, prin participație simplă, prin abuz de

încredere sau înșelăciune, sub pretextul vînzării apartamentului nr. 11 D, amplasat pe

str. Calea Ieșilor 16/2, mun. Chișinău, care aparține cu drept de proprietate cet.

Cosianciuc Svetlana, a primit de la Reșetneac Iuri, suma de 8400 euro, care potrivit

ratelor oficiale de schimb stabilite de către Banca Națională a Moldovei, constituie

echivalentul sumei de 137 124,12 lei.

1

Astfel, Dilion Lidia, acționînd prin intenție directă, urmărind scopul dobîndirii

ilicite a bunurilor altei persoane, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea acestor urmări, în

baza procurii nr. 486, autentificată la data de 04 februarie 2013 de către notarul public

Volimbovscaia Zinaida și reprezentînd-o pe Cosianciuc Svetlana, a înstrăinat lui Iuri

Reșetneac apartamentul nr. 11 D, amplasat pe str. C. Ieșilor 16/2, mun. Chișinău,

încheind astfel contractul de vînzare - cumpărare din 05 februarie 2013, cu nr. de

înregistarare 1398, autentificat de către notarul public Viorica Nagacevschi, tăinuind

faptul că, încă la 31 octombrie 2003, prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, emisă pe marginea dosarului cu nr. 2-2283/03, cet. Cosianciuc Svetlana a

fost declarată incapabilă, asupra sa fiind instituită tutela, în apartamentul menționat

rămînînd să locuiască fiul acesteia Cosianciuc Artur.

Prin urmare, Dilion Lidia a însușit suma de bani de 137 124,12 lei, dispărînd

într-o direcție necunoscută, iar Iuri Reșetneac nu a mai putut intra în posesia imobilului

vizat, astfel fiindu-i cauzate prejudicii materiale în proporții deosebit de mari.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

procesul penal în privința inculpatei să fie încetat, iar acțiunea civilă înaintată să fie

respinsă.

În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat următoarele:

- vinovăția inculpatei nu a fost confirmată în cadrul cercetărilor judecătorești;

- inculpata nu a însușit de la partea vătămată suma de bani indicată în învinuire,

deoarece acționa în numele altei persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală, care a impus-o la aceste acțiuni prin amenințări, maltratări și violență psihică;

- fapta inculpatei se încadrează în norma prevăzută de art. 196 alin. (4) Cod

penal și a fost comisă ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice;

- acțiunea civilă a fost admisă neîntemeiat atît timp cît partea vătămată este

proprietarul imobilului aflat în litigiu.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către inculpată, care a solicitat casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

În motivarea cerințelor sale apelanta a indicat următoarele:

- a solicitat avocatului său să asigure prezența a cinci martori pentru a fi audiați

în ședința de judecată, fapt care nu a fost realizat de avocată;

- după oferirea ultimului cuvînt a avut un atac de cord și nu a avut posibilitatea

să se prezinte în următoarea ședință de judecată, fiind internată în spital. A expediat un

demers privind amînarea ședinței pentru a încheia contract cu un alt avocat, însă

sentința a fost pronunțată în lipsa ei.

a fost pronunțată integral la 15 iunie 2015, au fost respinse ca nefondate apelurile

declarate, fiind menținută sentința.

drept constatată de prima instanță concorda cu circumstanțele stabilite și probele

administrate în faza de urmărire penală, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprindea elementele definitorii condamnării, prevăzute de articolul 394

alin. (l) și (2) Cod procedură penală.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute

legal, erau admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală și

au fost apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

2

Astfel, au fost considerate pertinente, concludente, utile și veridice probele

administrate în faza de urmărire penală și puse la baza condamnării inculpatei după

cum urmează: declarațiile părții vătămate Reșetneac Iuri, prezentate la umărirea

penală, conform cărora la data și circumstanțele expuse inculpata Dilion Lidia a primit

suma de 8400 euro; declarațiile martorului Volimbovscaia Zinaida, prezentate la

umărirea penală, care a indicat circumstanțele de autentificare a procurii pe numele cet.

Dilion Lidia; declarațiile martorului Nagacevschii Viorica, prezentate la umărirea

penală, care a indicat circumstanțele de autentificare din 05 februarie 2013 a

contractului de vînzare-cumpărare, cu nr. 1398, care se referea la apartamentul nr. 11

d, situat în mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor 16/2; procesul - verbal de ridicare din data

22.02.2013 prin care de la partea vătămată au fost ridicate copiile contractului de

vînzare-cumpărare din 05.02.2013; informația de pe site-ul „MAKLER” cu privire la

vînzarea apartamentului cu balcon din 23.01.2013, cu nr. de telefon „060820948”, cu

text în limba rusă și procura nr. 486 din 04.02.2013; procesul-verbal de ridicare din

data de 23.03.2013, prin care de la Slobodeniuc Liudmila au fost ridicate patru plicuri,

foi scrise manual, contract nr. 40201064864 din 11.03.2004 și contract nr. 205125 din

21.08.2004; procesul - verbal de examinare a obiectelor ridicate, prin care au fost

examinate actele nominalizate supra; ordonanțele de recunoaștere a actelor examinate

în calitate de mijloace materiale de probă și anexarea lor la cauza penală; hotărîrea

Judecătoriei Buiucani din 31.10.2003, prin care instanța a declarat-o incapabilă pe

Cosianciuc Svetlana Alexandru, la fel și necesitatea instituirii tutelei asupra ei;

certificatul nr. 571 din 16.11.2010, prin care Comisia Medicală Consultativă a apreciat

că Cosianciuc Svetlana necesită de a fi tutelată; scrisoarea nr. 166 din 30.07.2013,

potrivit căreia, „Spitalul Republican de Psihiatrie” din s. Vîhvatința r-nul Rîbnița,

Autoproclamata Republică Nistreană, confirmă aflarea cet. Cosianciuc Svetlana la

lecuire silită, în legătură cu imposibilitatea plecării desinestătătoare din spital, în

temeiul încheierii Judecătoriei r-lui Slobozia din 01.11.2010.

Bazîndu-se pe cele expuse supra, instanța de apel a apreciat că nu exista temei

pentru a da o nouă apreciere probelor, aceasta fiind solidară cu concluziile primei

instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o motivare

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere

a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatei.

S-a indicat că potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai

impunea o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Astfel, s-a indicat că în cazul în care instanța

de fond și-a motivat decizia luată, arătînd în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de apel/recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia Ruis contra

Spaniei, Helle contra Finlandei).

Prin urmare, s-a considerat corectă concluzia primei instanțe privind starea de

fapt constatată și privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpată și semnele componenței de

infracțiune incriminate acesteia în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, de

două persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

3

În consecință, instanța de apel a respins argumentele apelanților, în sensul

cerințelor de achitare, apreciindu-le ca neîntemeiate, deoarece ele erau combătute prin

probele prezentate de procuror în sprijinul învinuirii, administrate în cadrul cercetărilor

judecătorești.

Versiunea inculpatei precum că n-a avut intenția să însușească suma de 8400

euro și că a transmis suma respectivă lui Lepadatu Tatiana a fost apreciată critic, ca

fiind o metodă de apărare pentru evitarea răspunderii penale, apreciindu-se că

afirmațiile ei erau declarative și nu aveau suport probatoriu, fiind combătute de

probatoriul administrat, în mod special, prin declarațiile părții vătămate, Reșetneac

Iuri, din care rezulta că, în biroul notarului, banii în sumă de 8400 euro, i-a înmînat

personal inculpatei, în contul cumpărării apartamentului și nu a observat nimic suspect

în comportamentul acesteia.

Astfel, s-a indicat că susținerea că inculpata nu este vinovată de săvârșirea

infracțiunii imputate nu echivala cu achitarea acesteia, de vreme ce probele relevate în

cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de apel, probau săvârșirea infracțiunii

respective de către inculpată.

Instanța de apel a mai apreciat că intenția inculpatei în săvârșirea infracțiunii

imputate se dovedea prin circumstanțele stabilite în cauză și anume: situația financiară

extrem de neprielnică a inculpatei, încheierea tranzacției în numele unei persoane,

declarate incapabilă, de care s-a folosit inculpata pentru a-și atinge scopul cupidant.

Inculpata, prin comportamentul incorect, bazat pe înșelăciune și abuz de încredere, a

exercitat o influențare psihică asupra conștiinței și voinței victimei, deposedînd-o de

bani, în proporții deosebit de mari. Astfel, ea a prezentat vădit fals realitatea, a

exploatat conștient raporturile de încredere care s-au stabilit între ea și victimă, a

ascuns faptele și împrejurările reale ale cazului, a căror necunoaștere au determinat

eroarea victimei privind legalitatea transmiterii banilor către ea, care după primirea

banilor s-a ascuns.

S-a indicat că în atare situație, nu existau raporturi juridice civile, după cum

susținea inculpata, acțiunile ei fiind plasate sub incidența legii penale.

Cu privire la pedeapsa stabilită inculpatei, s-a indicat că prima instanță motivat

a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, personalitatea inculpatei, gravitatea infracțiunii săvârșite și, în așa mod, corect

s-a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin stabilirea pedepsei

închisorii și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în instituții legate

de gestionarea bunurilor.

numele inculpatei, care a fost depus (prin poștă) la 11 iulie 2015 și care, invocînd

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și 11) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale avocatul invocă următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile părții

apărării (fără a fi indicate concret acestea);

- inculpata nu a însușit de la partea vătămată suma de bani indicată în învinuire,

deoarece acționa în numele altei persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală;

4

- prin încheiere protocolară instanța de apel a respins fără nici o motivare cererea

de audiere a martorilor Stolear Natalia, Prodan Eudochia, Dilion Mihail, care ar fi

putut confirma faptul constrîngerii fizice și psihice a inculpatei de către persoanele

nestabilite de către organul de urmărire penală prin ținerea cu forța, maltratarea și

supunerea la rele tratamente a inculpatei în sat. Novîie Pogrebî, r-nul Dubăsari,

regiunea transnistreană;

- instanța de apel și-a întemeiat soluția inclusiv pe probe care nu au fost

verificate în cadrul cercetărilor judecătorești (hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 31.10.2003; certificatul nr. 571 din 16.11.2010; procesul-verbal de

ridicare din 23.03.2013; ordonanța de recunoaștere a actelor examinate în calitate de

mijloace materiale de probă și anexarea lor la cauza penală);

- toate probele administrate nu au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile instanței de apel fiind formale și nefondate.

6.1. Decizia instanței de apel mai este atacată cu recurs de către inculpată, care a

fost depus (prin poștă) la 29 iunie 2015 și care solicită casarea acesteia cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința sa, deoarece fapta ei nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale inculpata invocă următoarele:

- tranzacția încheiată cu partea vătămată a fost efectuată la inițiativă altor

persoane, care au răpit-o și au impus-o la semnarea actelor de vînzare-cumpărare,

amenințînd-o cu aplicarea violenței fizice în caz de refuz de a îndeplini indicațiile lor;

- procurorul a omis să investigheze circumstanțele cauzei multilateral, obiectiv și

sub toate aspectele.

6.2. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursurilor din motiv că recurenții solicită reaprecierea probelor, iar

un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor

invocate de recurent.

Avocatul inculpatei a invocat în recursul ordinar temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția și de

art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală - există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale.

Totodată, Colegiul penal constată că în textul recursului declarat, avocatul

invocă doar primul și ultimul temei de recurs stipulat în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală.

Astfel, la argumetul recurentului privind nepronunțarea asupra tuturor motivelor

invocate în apel, Colegiul penal remarcă că în recurs doar se indică asupra faptului că

instanța de apel a omis să se pronunțe asupra alegațiilor expuse în apeluri, însă fără a se

indica asupra căror din ele concret ultima a omis să facă acest lucru, pe cînd din

5

materialele cauzei rezultă că argumentele în cauză sunt declarative. Aceasta din motiv

că instanța de apel a indicat direct prin care probe pertinente, concludente și utile a fost

demonstrată vinovăția inculpatei în fapta incriminată și corect a concluzionat asupra

netemeiniciei argumentelor apelanților privind nevinovăția inculpatei, deoarece acestea

au fost combătute prin probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești, fapt

care determină și netemeinicia argumentelor expuse în recursul inculpatei.

La fel, în recursul avocatului s-a invocat admiterea de către instanța de apel a

unei erori grave de fapt care a afectat soluția instanței, prin faptul respingerii cererii de

audiere a unor martori ai apărării.

În acest aspect Colegiul penal menționează că, din materialele cauzei rezultă că

în cadrul finisării cercetărilor judecătorești în instanța de fond, fiind întrebați despre

faptul dacă doresc să prezinte careva probe suplimentare și dacă consideră posibilă

finisarea cercetării judecătorești în baza probelor cercetate, nici inculpata, nici avocatul

său, nu au solicitat prezentarea cărorva probe suplimentare, inclusiv cea cu martori,

care, după cum invocă recurenții puteau indica la circumstanțe privind constrîngerea

inculpatei la comiterea infracțiunii și au considerat posibilă finisarea cercetării

judecătorești.

Totodată, cererile privind audierea martorilor apărării au fost invocate abia în

faza apelului, nefiind indicat motivul pentru care audierea acestora nu a fost solicitată

anterior. În același context, Colegiul penal remarcă că din sensul normelor prevăzute la

art. art. 331; 351 alin. (2) pct. 4); 362 alin. (2) și 364 alin. (2) Cod de procedură penală,

rezultă că sarcina prezentării probelor propuse de către părți le revine acestora. Dacă

una din părți este în imposibilitate de a asigura prezența vreunei persoane ea poate

solicita, prin cerere, citarea acestor persoane de către instanța de judecată.

În atare situație, din materialele cauzei nu rezulta că martorii solicitați au fost

prezentați în ședința instanței de apel de către partea apărării și nici nu s-a indicat

vreun motiv de imposibilitate a prezentării acestora de către partea apărării, pentru a fi

necesară intervenția instanței de apel în acest sens.

Luînd în considerație atît faptul înaintării inexplicabile a cererii de audiere a

martorilor doar în faza apelului, precum și lipsa prezentării acestora personal de către

partea apărării, Colegiul penal consideră corectă soluția instanței de apel de respingere

a cererii menționate, deoarece concludența și utilitatea acestor probe nu rezulta din

cererea înaintată, pe cînd, în raport cu necesitatea respectării termenului rezonabil de

judecare al cauzei, era imprevizibilă situația privind termenul în care martorii solicitați

puteau să se prezinte pentru a depune declarații, luînd în considerație inclusiv și faptul

că locuiesc în localități în care nu ar putea fi asigurată citarea acestora.

Cu referire la argumentele expuse în recursul avocatului privind omiterea

cercetării unor probe, Colegiul penal remarcă că acestea au fost cercetate în instanța de

fond, iar omisiunea cercetării acestora nu are ca consecință schimbarea soluției

adoptate de către instanța de apel, odată ce volumul probelor cercetate nemijlocit de

către ultima permite de a concluziona despre vinovăția inculpatei în fapta incriminată.

Avînd la bază cele expuse anterior, Colegiul penal mai reține și netemeinicia

invocării erorii de drept prevăzute de pct. 11) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, odată ce în cauză nu a fost stabilită existența unor cauze de înlăturare a

răspunderii penale a inculpatei, iar toate argumetele sale despre nevinovăție au fost

combătute prin probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești.

6

În consecință, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel nu este

afectată de erori de drept prevăzute de pct. pct. 6), 11) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, motiv pentru care recursurile declarate de inculpată și avocatul său

se vor declara inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Dilion Lidia și

avocatul Bodean Ina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 mai 2015, în cauza penală în privința lui Dilion Lidia Gheorghe, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

7