1ra-1105-2015 — art.187 alin.2 CP

1ra-1105-2015 — art.187 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1105/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 octombrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de partea vătămată Stepan

Snejana și avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului Lefter Serghei, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Drochia din 10 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 14 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe

Lefter Serghei Mihail, născut la 10 februarie

1987, originar din s.Fuzăuca, r-nul Șoldănești

și domiciliat în s.Boroncea, r-nul Drochia.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare și în

baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități

convenționale, iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa defintivă de 4 ani îchisoare, cu

amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Lefter Serghei în

beneficiul lui Stepan Snejana a prejudiciului material în sumă de 1700 lei și a prejudiciului

moral în sumă de 3500 lei.

aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, la domiciliul lui Stepan Snejana din s.Boroncea, r-

nul Drochia, în urma unei cerți, i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnul și cu un obiect ascuțit

tăios, în urma căreia i-a cauzat acesteia, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.383 din 11 septembrie 2012, vătămări corporale medii. Tot el, Lefter Serghei, în

aceleași circumstanțe, după aplicarea loviturilor lui Stepan Snejana, părăsind locuința, i-a

sustras în mod deschis telefonul mobil de model „Samsung S 5230” la prețul de 1700 lei.

dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță, pe motiv că examinarea cauzei a avut loc în

lipsa sa, dînsul nefiind citat legal în ședințele de judecată, la actele cauzei lipsesc avizele de

recepție prin care s-ar fi confirmat că dînsul ar fi fost citat, prin ce i s-a încălcat dreptul la un

proces echitabil; instanța incorect a încadrat acțiunile sale în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod

penal, deoarece telefonul care s-a constatat că a fost sustras nu aparține părții vătămate, dar

1

lui, fiind procurat din banii săi și lipsesc probe ce ar dovedi că telefonul ar aparține lui

S.Stepan.

apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul

art.101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

La fel, instanța a menționat că vina lui S.Lefter se confirmă prin următoarele probe:

depozițiile inculpatului, care nu a negat faptul că după ce a bătut-o pe S.Stepan a luat

telefonul mobil după care a plecat, a părții vătămate S.Stepan, care a declarat că după ce

inculpatul i-a aplicat lovituri, plecînd de la fața locului i-a luat telefonul mobil la prețul de

1700 lei și actele cauzei, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.152 alin.(1), 187 alin.(2) lit.f) Cod

penal.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantului referitor la

recalificarea acțiunilor sale în baza art.187 alin.(1) Cod penal, din motiv că paguba pricinuită

părții vătămate nu este considerabilă, deoarece caracterul considerabil al daunei cauzate

reiese din prevederile art.126 alin.(2) Cod penal, de care prima instanță a ținut cont și corect a

constatat că prejudiciul material cauzat părții vătămate în mărime de 1700 lei, este unul

considerabil.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate, prin care a

afirmat că prejudiciul cauzat ei nu este considerabil, deoarece aceste afirmații poartă un

caracter declarativ, avînd ca scop recalificarea acțiunilor inculpatului, pentru a se putea

împăca cu acesta, întrucît în prima instanță dînsa nu a înaintat cerere de împăcare cu

inculpatul, deoarece la acel moment nu dorea să se împace.

La fel, pe motivele reținute, instanța de apel a respins și afirmațiile părții apărării

privind împăcarea părților în baza art.109 Cod penal, dat fiind că în speța dată aceste

prevederi nu sînt aplicabile, deoarece la faza urmăririi penale, cît și la faza judecării cauzei în

prima instanță, partea vătămată nu a exprimat intenția de a se împăca cu inculpatul,

infracțiunea comisă de acesta face parte din categroia celor grave, și aceasta nu a avut loc

pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare, astfel că la caz împăcarea nu

poate avea loc.

Instanța de apel, a respins și versiunea inculpatului cu privire la achitarea sa pe

învinuirea în săvîrșirea infracțiunii de jaf, din motiv că telefonul mobil ce a fost sustras este

proprietatea lui, dar nu a părții vătămate, deoarece din declarațiile acesteia din urmă rezultă

că telefonul mobil a fost procurat personal de ea, pe banii săi, pe cînd a lucrat în F.Rusă și că

inculpatul nu a avut nici un drept asupra lui, astfel că, cele reținute confirmă că în acțiunile

inculpatului sînt prezente elementele infracțiunii incriminate de jaf.

Totodată, instanța a constatat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, prima instanță corect a aplicat prevederile art.7, 61, 75, 76 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, care

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, însă careva concluzii nu a tras, săvîrșind

din nou cu intenție infracțiuni, și, apreciind aceste împrejurări, a conchis că corijarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii, considerînd

ineficientă stabilirea în privința acestuia a unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării ei pe un termen de probă, care anterior i-a fost aplicată și care nu a dus la corijarea

2

și reeducarea acestuia, așa că prin aplicarea repetată a acestei pedepse nu va fi atins scopul

pedepsei penale.

S.Stepan și avocatul N.Baban în numele inculpatului, care solicită:

- partea vătămată, casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile

art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal în cele ale art.187 alin.(1) Cod penal, iar procesul penal să fie

încetat, pe motivul împăcării părților, invocînd că instanțele de judecată nu au luat în

considerație faptul că dînsa s-a împăcat cu inculpatul, prejudiciul cauzat pentru ea nu este

unul considerabil; incorect instanța a dispus încasarea prejudiciului material de la inculpat;

- avocatul în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

acțiunile inculaptului să fie reîncadrate din prevederile art.187 alin.(2) în cele ale art.187

alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe motivul împăcării părților, invocînd că

instanța de apel neîntemeiat a respins declarațiile părții vătămate, care în instanța de apel a

confirmat că prejudiciul cauzat pentru ea nu este unul considerabil și incorect nu a dispus

împăcarea părților, invocînd că împăcarea nu poate avea loc din cauză că nu a avut loc în

prima instanță pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare, deoarece

examinarea cauzei în prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului, iar instanța de apel

reluînd cercetarea judecătorească, reținînd declarațiile părții vătămate urma a reîncadra

acțiunile inculpatului în baza art.187 alin.(1) Cod penal și a înceta procesul penal, pe motivul

împăcării părților.

ținînd cont de opinia procurorului care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursurilor,

Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de partea vătămată urmează a fi respins,

iar recursul ordinar declarat de avocatul N.Baban în numele inculpatului S.Lefter urmează a

fi admis din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de partea vătămată

Colegiul penal remarcă, că potrivit prevederilor art.400 și 420 Cod de procedură

penală, căi ordinare de atac se consideră declararea apelului și ulterior a recursului ordinar.

Conform prevederilor art.421 Cod de procedură penală, împotriva hotărîrîrilor

instanței de apel pot declara recurs procurorul și persoanele indicate în art.401 alin.(1),

precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal.

Potrivit art.420 alin.(4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele

în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului ori au retras

apelul, dacă legea prevede această cale de atac.

Reieșind din prevederile normelor menționate supra, pentru ca o parte să poată ataca

cu recurs ordinar decizia instanței de apel, aceasta urma să conteste sentința cu apel.

După cum rezultă din actele cauzei, sentința Judecătoriei Drochia din 10 iulie 2014 nu

a fost atacată de către partea vătămată cu apel în termenul prevăzut de art.402 Cod de

procedură penală, adică de 15 zile de la data pronunțării sentinței.

Prin urmare, odată ce partea vătămată nu a contestat sentința primei instanțe cu apel,

rezultă că dînsa a fost de acord cu toate concluziile instanței de judecată privind vinovăția

inculpatului S.Lefter în săvîrșirea infracțiunilor imputate, cu încadrarea juridică a faptelor

comise, cu măsura de pedeapsă stabilită pentru aceste fapte, precum și cu latura civilă,

acceptînd-o ca una legală.

3

Reținînd cele expuse, Colegiul penal constată că motivele invocate de către partea

vătămată în recurs nu pot servi ca temei de judecare a cauzei în procedura recursului ordinar,

deoarece S.Stepan nu a folosit calea ordinară de atac - apelul.

În atare situație, Colegiul constată că nu există temei legal pentru admiterea recursului

ordinar declarat de partea vătămată S.Stepan și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca

inadmisibil, din motiv că nu a fost utilizată calea ordinară de atac.

Cu referire la recursul declarat de avocatul N.Baban în numele inculpatului.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit textului recursului, avocatul N.Baban în numele inculpatului, a invocat ca

temei de casare a hotărîrilor judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd temeiurile sus-menționate în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că autorul acestuia nu este de acord cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului S.Lefter în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, considerînd că acestea urmau

corect a fi încadrate în baza art.187 alin.(1) Cod penal, reieșind din faptul că părții vătămate

nu i-a fost cauzat prejudiciu material considerabil.

După cum rezultă din materialele cauzei, prima instanță, verificînd și apreciind probele

administrate în cauză, și anume declarațiile prății vătămate S.Stepan, a martorilor

N.Garabadji, L.Stasii, cît și probele scrise, a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal - jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, și-a găsit

confirmarea deoarece acesta a sustras telefonul mobil în sumă de 1700 lei, cauzînd

proprietarului un prejudiciu material considerabil.

Instanța de apel, respingînd apelul inculpatului și menținînd sentința, a considerat justă

concluzia primei instanțe privind încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.187 alin.(2)

lit.f) Cod penal, deoarece s-a adeverit că prejudiciul cauzat părții vătămate în urma

sustragerii, este unul considerabil.

La acest capitol instanța de recurs atestă că, calificativul prevăzut la art.187 alin.(2)

lit.f) Cod penal „cu cauzarea în proporții considerabile”, ca și oricare element constitutiv al

laturii obiective a infracțiunii imputate persoanei și puse sub învinuire, urmează a fi

demonstrat cu probe suficiente și convingătoare că s-a comis anume această infracțiune.

Colegiul remarcă că, conform art.53 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată, procurorul reprezintă acuzarea în numele

statului și prezintă în ședința de judecată probele respective în cauza în care a condus sau a

efectuat personal urmărirea penală.

Potrivit prevederilor art.53 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, procurorul își

expune părerea în dezbaterile judiciare asupra faptei infracționale săvîrșite de inculpat,

încadrării ei în baza legii penale și pedepsei care urmează a fi aplicată.

Conform art.325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu.

Procurorul asigurînd temeinicia oricărei acuzații în materie penală trebuie să aibă

posibilitate de a lua cunoștință și de a dezvolta toate probele, cererile sau excepțiile invocate

4

de cealălaltă parte (hotărîrea CEDO din 27.03.1998 J.J. vs. Olanda; hotărîrea CEDO din

25.09.2001 P.G. și J.H. vs. Marea Britanie).

În sensul jurisprudenței CEDO, (Hotărîrea din 19 decembrie 1989 Kamasinski v.

Austria, p. 79), rechizitoriul joacă un rol crucial în procesul penal și din momentul elaborării

acestuia inculpatul este în mod oficial înștiințat cu privire la aspectele de fapt și de drept ale

acuzațiilor ce i se aduc cu consemnarea acestui fapt în documentele anexate la dosarul penal

de care este responsabil acuzatorul de stat.

După cum rezultă din rechizitoriu, inculpatul S.Lefter a fost învinuit pentru faptul că,

„după aplicarea loviturilor, în rezultatul cărora Stepan Snejana și-a pierdut cunoștința,

revenindu-și, l-a observat pe Lefter Serghei părăsind locuința, sustrăgîndu-i deschis telefonul

mobil de model „Samsung S 5230” la prețul de 1700 lei”, acțiuni ce au fost încadrate în baza

art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal.

Prima instanță, recunoscîndu-l vinovat pe S.Lefter de comiterea infracțiunii de care a

fost învinuit, a constatat aceiași faptă cum a fost înaintată în învinuire, soluție ce a fost

menținută și de instanța de apel.

Conform art.113 Cod penal se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul penal constată că, deși partea acuzării în actul de învinuire a calificat fapta

inculpatului S.Lefter în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, însă formulînd învinuirea și

descriind modul de săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, nu a reținut în sarcina

inculpatului semnul calificativ „cu cauzarea de daune considerabile”. Totodată, din cererea

adresată organelor de resort, cît și pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată a indicat

doar că i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 1700 lei, fără a specifica că acesta

este unul considerabil pentru ea.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanțele de fond incorect au reținut în seama

inculpatului semnul calificativ „cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, ca prezent

în cauză, de care inculpatul nu a fost învinuit prin rechizitoriu. Deci, prima instanță a comis o

eroare de drept depășind volumul învinuirii, iar instanța de apel nu a corectat eroarea dată.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele de fond greșit au calificat acțiunile

inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal - jaf, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În concluzie, Colegiul penal consideră necesar a exclude semnul calificativ lit.f)

incriminat lui S.Lefter, iar acțiunile lui urmează a fi încadrate juridic în prevederile art.187

alin.(1) Cod penal – jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.

Totodată, se va menține condamnarea lui S.Lefter în baza art.152 alin.(1) Cod penal.

Argumentele recurentului referitor la încetarea procesului penal pe motivul împăcării

părților, Colegiul penal îl va respinge, din motiv că, potrivit art.109 Cod penal, împăcarea

este personală și produce efecte din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea

completului de judecată pentru deliberare, iar partea vătămată nici la urmărirea penală, nici în

prima instanță nu a solicitat încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

La stabilirea pedepsei, ținînd seama de prevederile stipulate în art.61, 75 Cod penal, de

gravitatea faptei săvîrșite de inculpat, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de

persoana acestuia, care se caracterizează negativ, anterior a fost judecat, pentru infracțiuni

similare, de comportamentul acestuia, de circumstanțele reținute de instanțele de fond și de

scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, Colegiul penal consideră că corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc doar

cu izolarea lui de societate.

5

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs admite recursul, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal consideră că recursul declarat de avocatul

N.Baban urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și deciziei instanței

de apel, în partea încadrării juridice și stabilirii pedepsei inculpatului în baza art.187 Cod

penal, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de partea vătămată Stepan Snejana.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului

Lefter Serghei, casează parțial, în partea condamnării în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal,

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2015 și sentința Judecătoriei

Drochia din 10 iulie 2014 în privința lui Lefter Serghei, rejudecă cauza și pronunță în această

parte o nouă hotărîre, după cum urmează:

Lefter Serghei se recunoaște vinovat în baza art.187 alin.(1) Cod penal și i se stabilește

pedeapsa de 2 (ani) și 6 (șase) luni închisoare.

Menține condamnarea lui Lefter Serghei în baza art.152 alin.(1) Cod penal la 2 (doi)

ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, se stabilește lui Lefter Serghei pedeapsa definitivă de 3 (trei) ani și 6

(șase) luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei lui Lefter Serghei i se calculează din 27 octombrie 2015,

cu deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei executate de la 03 februarie 2015 pînă la

27 octombrie 2015, inclusiv.

Celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicarea integrală la 26 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

6