1re-131-2015 — art.313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 CPP
- Temei legal
- art.453 alin.1CPP
1re-131-2015 — art.313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1re-131/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 noiembrie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de petiționarul
Gușovschi Sergiu, prin care se solicită casarea încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău
din 07 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 19.03.2014 - 07.05.2014,
Instanța de apel: 04.06.2014 - 23.06.2014,
Instanța de recurs: 18.08.2015 - 04.11.2015,
Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
La 14 ianuarie 2014, Gușovschi Sergiu a depus plîngere la Procuratura Generală,
prin care a solicitat pornirea urmăririi penale în privința procurorului mun.Chișinău, Ivan
Diacov, pentru pretinsele vătămări fizice și morale cauzate la 02.01.2014 în sediul
procuraturii municipale.
Prin răspunsul procurorului secției securitate internă a Procuraturii Generale, Clipa
Tudor cu nr.35-16/10-79 din 10.02.2014, petiționarul Gusovschi Sergiu a fost informat că,
Procuratura Generală a examinat plîngerile adresate de acesta, în privința procurorului
mun.Chișinău, I.Diacov, privind agresarea lui la 02.01.2014 în sediul procuraturii
municipale, că dînsul a primit răspunsuri la toate petițiile adresate, fiindu-i explicat dreptul
de contestare, iar alegațiile că ar fi fost agresat în rezultatul controlului efectuat, nu au fost
confirmate.
Ulterior, prin răspunsul procurorului, șef al secției securitate internă a Procuraturii
Generale, Ababii Victor cu nr. 35-16/10-150 din 12.03.2014, petiționarul a fost informat că
Procuratura Generală a examinat plîngerile ultimului, în care s-a invocat neexaminarea de
către secția securitate internă a petiției din 14.01.2014, prin care s-a solicitat pornirea
urmăririi penale în privința procurorului mun.Chișinău, I.Diacov, pentru pretinsele vătămări
fizice și morale cauzate la 02.01.2014 în sediul procuraturii municipale.
Petiția înregistrată la 14.01.2014, a fost examinată de către secția securitate internă și
în termen legal petiționarului i-a fost expediat răspunsul cu nr.35-16/10-79 din 10.02.2014.
Alegațiile precum că, la 02.01.2014, în sediul procuraturii mun.Chișinău, I.Diacov l-a
agresat pe S.Gusovschi, nu s-au confirmat, de aceia temeiuri pentru a interveni lipsesc.
Totodată, informîndu-l că faptul examinării petițiilor adresate, conform prevederilor Legii
cu privire la petiționare, nu-l împiedică pe acesta să le conteste în temeiul Legii
contenciosului administrativ.
Plîngerea lui S.Gusovschi n-a fost examinată în ordinea art.274 Cod de procedură
penală.
1
Nefiind de acord cu răspunsul dat, la 17.03.2014, petiționarul a depus plîngere la
Judecătoria Râșcani, mun.Chișinău, prin care a solicitat de a fi obligat procurorul să-i remită
răspuns la cea de a doua plîngere ce a fost înregistrată la Procuratura Generală și să fie
obligat procurorul să-i admită cerințele în temeiul art.274 Cod de procedură penală,
invocînd că procurorii T.Clipa și V.Ababii au tăinuit acțiunile ilegale ale procurorului
mun.Chișinău, I.Diacov.
Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău
din 29 ianuarie 2007, plîngerea lui S.Gușovschi a fost respinsă, hotărîrile atacate rămînînd
în vigoare.
Instanța și-a argumentat concluzia prin faptul că, reținînd dispozițiile art.262
alin.(1), 274 alin.(1) Cod de procedură penală, cît și argumentele expuse în plîngerea
petiționarului S.Gușovschi, din care nu rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită
careva infracțiune de către procurorul mun.Chișinău, I.Diacov, că nu există temeiuri de a
obliga Procuratura Generală să examineze plîngerea petiționarului în ordinea prevăzută de
art.274 Cod de procedură penală, în lipsa circumstanțelor ce ar da temei de a presupune că
procurorul mun.Chișinău, I.Diacov, la 02.01.2014, i-ar fi cauzat petiționarului careva
vătămări fizice și morale în sediul procuraturii municipale.
Împotriva încheierii nominalizate, a declarat recurs petiționarul, solicitînd
casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri, prin care să-i fie admise cerințele
înaintate, și anume de a obliga procurorul să pornească urmărirea penală în privința
procurorului mun.Chișinău, I.Diacov, pentru pretinsele vătămări fizice și morale
cauzate la 02.01.2014 în sediul procuraturii municipale, ținînd cont de faptul că
procurorul trebuie să se supună principiului oficialității și să dea dovadă de
incoruptibilitate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, a fost
respins, ca nefundat, recursul declarat de S.Gușovschi împotriva încheierii Judecătoriei
Rîșcani, mun.Chișinău din 07 mai 2014.
Instanța de apel a menționat că, din plîngerea petiționarului nu rezultă o bănuială
rezonabilă că a fost săvîrșită careva infracțiune de către procurorul mun.Chișinău, Ivan
Diacov, și că nu sînt motive de a obliga Procuratura Generală să examineze plîngerea sa în
baza art.274 Cod de procedură penală, iar probele anexate la recurs sînt neconcludente și
nepertinente, deoarece acestea nu demonstrează cauzarea de vătămări fizice și morale lui
S.Gușovschi la 02.01.2014 în sediul procuraturii municipale de către I.Diacov.
Hotărîrea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit
irevocabilă la data pronunțării.
În recursul în anulare declarat petiționarul S.Gușovschi solicită casarea hotărîrilor
pronunțate în cauză, pe motiv că instanțele au dat o apreciere arbitrară circumstanțelor și
probelor din dosar, astfel că au emis niște soluții pripite și neîntemeiate.
Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401
alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor
legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat
hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează
Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Din materialele dosarului se constată că, chestiunea care a fost examinată de către
judecătorul de instrucție și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele reglementate
de art.313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plîngerilor împotriva actelor sau
acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe care exercită activitatea
specială de investigații.
2
Conform prevederilor art.313 alin.(6) Cod de procedură penală, încheierea
judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în
pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi
penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la
curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă conform
prevederilor Titlului II Capitolul IV Secțiunea a 2-a § 2 din Partea specială a Codului de
procedură penală. Această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești recurentul a
exercitat-o, deoarece a contestat cu recurs încheierea judecătorului de instrucție.
Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal a constatat că soluția adoptată de
judecătorul de instrucție este una legală și întemeiată, urmînd a fi menținută fără careva
modificări.
Conform art.466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură penală, hotărîrea
instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă la data cînd a fost pronunțată, adică la
23 iunie 2014.
Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța de recurs, căile de atac a
unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de verificare a legalității actelor sau acțiunilor
organelor de urmărire penală au fost epuizate și o asemenea hotărîre nu mai cade sub
incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură
penală.
După cum s-a menționat mai sus, cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărîri
judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac - calea apelului și a recursului
ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge aceste două căi
consecutive de atac, această hotărîre, deși a devenit irevocabilă, nu mai are calea de atac a
recursului în anulare.
Cele menționate denotă faptul că, în speță, petiționarul S.Gușovschi a utilizat o cale
de atac neprevăzută de lege.
Potirivit art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului în anulare declarat de petiționarul S.Gușovschi, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.456, 432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Gușovschi Sergiu,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 noiembrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3