1ra-1184/2015 — art.187 alin.2 lit.e, f CP

1ra-1184/2015 — art.187 alin.2 lit.e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1184/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

reprezentantul legal al părții vătămate, Ciobanu Ion și avocatul Canțer Serghei în numele

inculpatului Moșneagu Clemente, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești

din 27 februarie 2015 și deciziei Colegiului penai al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2015, în cauza penală privindu-1 pe

Moșneagu Clemente Pavel, născut la 13

martie 1993, originar și domiciliat în

s.Lăpușna, r-nul Hîncești.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 21.07.2014 - 27.02.2015,

Instanța de apel: 03.04.2015 - 03.06.2015,

Instanța de recurs: 05.08.2015 - 28.10.2015.

C O N S T A T Ă :

Clemente a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.e), f)

Cod penal la 4 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără

amendă. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, dispunîndu-se încasarea

de la Moșneagu Clemente în folosul reprezentantului legal al părții vătămate minore -

Ciobanu Ion a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

la 01 mai 2014, aproximativ la ora 21.30, aflîndu-se pe traseul din apropierea

s.Lăpușna, r-nul Hîncești, acționînd cu intenție directă și urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aplicînd violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei,

i-a aplicat lui Ciobanu Ion multiple lovituri cu pumnii și picioarele în cap și diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i dureri fizice, după ce, în mod deschis a sustras de la ultimul un telefon

mobil de model „ZTE Grand X In” la prețul de 4999 lei în care era activată cartela SIM

nr.068577796 și husa telefonului la prețul de 149 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o

daună în proporții considerabile în sumă totală de 5148 lei.

- reprezentantul legal al părții vătămate I.Ciobanu, care a solicitat casarea sentinței în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa închisorii cu executarea ei reală și admiterea integrală

1

a acțiunii civile, invocînd că pedeapsa aplicată acestuia este prea blîndă în coraport cu fapta

comisă, inculpatul nu a recunoscut vina, nu s-a căit de cele comise; la stabilirea pedepsei

instanța nu a ținut cont de limitele sancțiunii art.187 alin.(2) Cod penal; acțiunea civilă

urmează a fi admisă integral și încasat de la inculpat prejudiciul material în sumă de 5148

lei și cel moral în sumă de 50000 lei, deoarece prin acțiunile sale i-a cauzat minorului

I.Ciobanu sentimente de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții și neputință;

- avocatul S.Canțer, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri

de achitare, pe motiv că nu a fost demonstrat faptul sustragerii în mod deschis a telefonului

mobil, fapt confirmat doar de martorii C.Purice, Gh.Ciobanu, Z.Ciobanu, care nu au fost la

fața locului, dar de cele întîmplate cunosc din spusele părții vătămate, astfel declarațiile în

cauză nu corespund realității și urmau a fi apreciate critic, deoarece vin în contradicție cu

alte probe ale cauzei; conform raportului de expertiză, la partea vătămată nu au fost

depistate careva leziuni corporale care ar confirma faptul că a fost lovit de către inculpat cu

pumnii și picioarele; lipsește elementul sustragerii deschise a telefonului mobil, deoarece

acesta nu a fost sustras dar a fost pierdut de către partea vătămată, astfel lipsește intenția

inculpatului de a însuși telefonul mobil, fapt dovedit pe deplin prin șirul de probe

administrate în cauză.

avocatului S.Canțer în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat, iar apelul

reprezentantului legal al părții vătămate I.Ciobanu a fost admis, casată sentința parțial, în

latura penală și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui C.Moșneagu în baza art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal i-a fost stabilită

pedeapsa de 5 ani închisoare, fără amendă, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probă de 2 ani. În rest sentința a

fost menținută.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, probele cercetate de prima

instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în

prevederile art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal - ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, săvîrșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Concluzia dată instanța de apel și-a întemeiat-o pe probele cercetate în cadrul

ședințelor de judecată, și anume declarațiile inculpatului, ale părții vătămate minore

I.Ciobanu și reprezentantului legal al acestuia, I.Ciobanu, a martorilor C.Purice, Z.Ciobanu,

Gh.Ciobanu, V.Purice, N.Ungureanu și actele cauzei - plîngerea lui I.Ciobanu din

02.05.2014, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 02.05.2014, de examinare a

telefonului mobil din 15.05.2014, raportul de expertiză medico-legală nr.142/D din

19.05.2014 a părții vătămate I.Ciobanu.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, cert s-a dovedit că în timpul

conflictului verbal însoțit de altercații fizice, produse între partea vătămată și inculpat,

ultimul a acționat cu intenție directă, smulgînd din mîna lui I.Ciobanu telefonul mobil de

model „ZTE Grand X In”. Astfel că, nu pot fi reținute afirmațiile avocatului S.Canțer

invocate în cererea de apel, precum că nu a fost dovedit faptul sustragerii în mod deschis a

telefonului mobil de către inculpat de la partea vătămată, care a pierdut telefonul în iarbă,

or, prin declarațiile părții vătămate se atestă că inculpatul i-a aplicat cîteva lovituri cu

pumnul în față și cap, și văzînd că are în mînă telefonul mobil, i l-a smuls din mînă,

declarații care coroborează cu cele ale martorului C.Purice.

2

Instanța de apel a conchis că nu pot fi reținute argumentele părții apărării, precum că

la I.Ciobanu nu s-a constatat careva leziuni corporale, deoarece faptul aplicării de către

inculpat a violenței nepericuloase față de partea vătămată se confirmă prin declarațiile

acestuia și a martorilor, iar faptul că potrivit raportului de expertiză la partea vătămată nu au

fost depistate leziuni corporale, nu exclude faptul că inculpatul nu a aplicat violență față de

I.Ciobanu, or, celelalte probe administrate în cauză sînt certe, iar raportul de expertiză

medico-legală, în calitate de probă, nu are valoare probatorie mai mare decît alte probe.

Astfel, reținînd modificările operate la art.187 Cod penal prin Legea nr.119 din

23.05.2013 pentru modificarea Codului penal nr.985-XV din 18 aprilie 2012, instanța de

apel a conchis că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă nu în limitele legale,

stabilite de legea penală, din care motiv a conchis că sentința urmează a fi casată în partea

stabilirii pedepsei inculpatului.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a indicat că ține cont de prevederile art.6, 7,

61, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, considerînd oportun

să-i fie aplicate prevederile art.90 Cod penal, deoarece izolarea lui de societate nu este o

măsură echitabilă în coraport cu fapta săvîrșită și nu reprezintă o măsură menită să asigure

realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a

inculpatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și a

altor persoane.

Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe privind admiterea

în principiu a acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța în ordinea procedurii civile,

deoarece din materialele anexate la cererea de chemare în judecată, se constată unele

divergențe între costul telefonului invocat de partea vătămată și cel reflectat în factura F-192

din 22.02.2013 eliberată de SA „Orange”, care de fapt a fost restituit părții vătămate, acesta

invocînd pretenții la starea tehnică a acestuia, din care motive la soluționarea acțiunii civile

cu privire la încasarea prejudiciului material, urmează a fi prezentate probe suplimentare.

Cît privește încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei încasat de la inculpat,

instanța de apel a conchis că acesta constituie o satisfacție echitabilă în coraport cu

suferințele psihice suportate de către partea vătămată.

- reprezentantul legal al părții vătămate, I.Ciobanu care, invocînd prevederile art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu

stabilirea pedepsei închisorii reale inculpatului, pe motiv că acesta nu a recunoscut vina, nu

s-a căit de cele comise, astfel dînsul nu regretă cele întîmplate, ceea ce denotă că nu a

conștientizat fapta comisă; admiterea integrală a acțiunii civile, încasarea prejudiciului

material în sumă de 5148 lei și a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, deoarece

telefonul mobil restituit este deteriorat și nu poate fi utilizat, iar în urma acțiunilor

inculpatului, parții vătămate i-au fost cauzate sentimente de anxietate, stres, neliniște, fiind

în imposibilitate de a savura modul obișnuit de viață;

- avocatul S.Canțer care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8)

Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului, din motiv că acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate; vina inculpatului nu a fost

dovedită; lipsesc probe directe care ar demonstra comiterea de către inculpat a faptei

imputate, învinuirea bazîndu-se doar pe probe indirecte; instanțele judecătorești și-au bazat

concluzia de vinovăție a inculpatului pe declarațiile părții vătămate și a martorilor, care nu

coroborează între ele, astfel că în acțiunile lui C.Moșneagu nu există intenția sustragerii

3

deschise a bunului cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei,

deoarece o asemenea violență nu a avut loc, iar telefonul mobil nu a fost sustras de nimeni,

acesta a fost pierdut de însuși partea vătămată și ulterior a fost întors acestuia.

materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind inadmisibile, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul reprezentantului legal al părții vătămate, I.Ciobanu.

Potrivit textului recursului, recurentul a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrii

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd aceasta nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

După cum rezultă din textul recursului, recurentul consideră că instanța de apel fără

a-și motiva soluția, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea

aplicată lui C.Moșneagu pe termen de probă, prin ce a ignorat principiul individualizării

pedepsei penale.

La acest capitol Colegiul atestă că, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a acestuia. Totodată, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal, în baza căruia C.Moșneagu a fost

condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de

la 500 la 1000 unități convenționale.

Conform prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța

de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul

de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Potrivit deciziei, instanța de apel, în baza art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal, i-a

stabilit lui C.Moșneagu pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, fără amendă, iar în

conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării

ei pe un termen de probă de 2 ani.

Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea pedepsei,

instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, de persoana

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat, și, reieșind din

scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea lui C.Moșneagu fără

izolare de societate, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite

acestuia.

Prin urmare, instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat

prevederile legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a

4

executării pedepsei de 5 ani închisoare stabilite inculpatului legea nu prevede, deoarece

suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate

avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal constată că pedeapsa fixată inculpatului de instanța de apel

este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat, iar aplicarea art.90 Cod penal în

privința lui C.Moșneagu s-a efectuat în limitele legii, instanța considerînd că stabilirea

pedepsei condiționate acestuia va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare,

nefiind absolut necesară izolarea lui de societate. Astfel, Colegiul penal conchide că în

cauză au fost respectate principiile generale de individualizare a pedepsei.

Neîntemeiat este temeiul invocat de recurent, precum că instanțele de judecată nu au

dat o apreciere obiectivă probelor și nu s-au pronunțat asupra acțiunii civile, prin care s-a

solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 5148 lei și a prejudiciului moral în sumă

de 50000 lei, deoarece prima instanță a admis în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor materiale să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, și

a încasat de la inculpat în folosul părții vătămate prejudiciul moral în sumă de 10000 lei,

soluție menținută și de către instanța de apel ca fiind întemeiată și legală.

Colegiul penal, lecturînd hotărîrile atacate, nu constată un careva motiv de casare a

acestora în latura civilă, deoarece din materialele cauzei rezultă unele divergențe referitor la

prețul telefonului mobil indicat de partea vătămată în cererea de chemare în judecată și cel

reflectat în factura f-192 din 22.02.2013 și anexa eliberată de către SA”Orange”, mai mult

că telefonul mobil a fost restituit părții vătămate, care invocă pretenții la starea lui tehnică,

din care motiv prima instanță corect a conchis ca asupra cuantumului despăgubirilor

materiale urmează să se pronunțe instanța în ordine civilă, urmînd a fi prezentate probe

suplimentare. Cît privește încasare prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, Colegiul

consideră că instanțele de fond corect au considerat cuantumul acestuia proporțional în

coraport cu suferințele psihice suportate de către partea vătămată.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care se face referire în recurs și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul S.Canțer în numele inculpatului.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrelor judecătorești art.427

alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, considerînd că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele infracțiunii de jaf și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, solicitînd să fie pronunțată o nouă hotărîre prin care acesta să fie achitat.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-

a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art.100-101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

lui C.Moșneagu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e), f) Cod penal -

jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșite cu aplicarea violenței

5

nepericuloase pentru viață sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Conform conținutului hotărîrilor judecătorești, atît prima instanță, cît și instanța de

apel au conchis că vinovăția lui C.Moșneagu în săvîrșirea infracțiunii incriminate se

dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și administrate în

cadrul cercetării judecătorești, și recercetate în cadrul instanței de apel, și anume

declarațiile însuși ale inculpatului, a părții vătămate minore I.Ciobanu, care a indicat că

anume C.Moșneagu i-a aplicat lovituri și văzînd la el telefonul mobil i l-a smuls din mînă; a

reprezentantului lui legal I.Ciobanu, a martorilor: C.Purice, care a văzut cum inculpatul i-a

aplicat lovituri părții vătămate cu pumnii în cap; Z.Ciobanu și Gh.Ciobanu, care au indicat

că nepotul (partea vătămată I.Ciobanu) era speriat, agitat și le-a spus că a fost agresat de un

băiat care era cu motocicleta și care i-a sustras telefonul mobil; V.Purice, care a declarat că

a aflat că partea vătămată și fiul său C.Purice au fost agresați de o persoană care era cu

motocicleta, și că fiul avea fractura nasului și multiple vînătăi; N.Ungureanu, care a indicat

că partea vătămată a rugat-o să-i permită să telefoneze buneilor și actele cauzei - plîngerea

lui I.Ciobanu din 02.05.2014, procesele-verbale de cercetare la fața locului din 02.05.2014,

de examinare a telefonului mobil din 15.05.2014, raportul de expertiză medico-legală

nr.142/D din 19.05.2014 în privința lui I.Ciobanu.

Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel și la

pct.4 al prezentei decizii, care sînt pertinente și concludente, coroborează între ele și nu

prezintă temei de îndoială.

Reieșind din textul recursului, recurentul invocă, precum că în acțiunile inculpatului

lipsește intenția acestuia de a sustragere deschis bunurile părții vătămate, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea acestuia.

Colegiul penal constată că, prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost demonstrată prin materialele cauzei acumulate în

cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești.

Astfel, instanțele de fond cert au constatat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate

cîteva lovituri cu pumnul în față și cap, și, văzînd la acesta telefonul mobil, i l-a smuls din

mînă, fapt ce rezultă din declarațiile părții vătămate și a martorului C.Purice, care se afla la

fața locului și care a confirmat că inculpatul a coborît de pe motocicletă și i-a aplicat părții

vătămate o lovitură cu pumnul în cap, l-a agresat și pe el, dînșii fugînd în diferite părți, iar

cînd a ajuns acasă a aflat că inculpatul l-a bătut pe I.Ciobanu și i-a sustras telefonul mobil.

Mai mult, instanțele au constatat că inculpatul, deposedîndu-l pe I.Ciobanu de telefonul

mobil, a intrat în posesia acestuia, restituindu-l părții vătămate doar a doua zi, după ce au

intervenit rudele acestuia din urmă.

Argumentul recurentului, precum că instanțele de fond la pronunțarea hotărîrilor au

luat în considerație doar declarațiile părții vătămate și a martorilor C.Purice, Gh.Ciobanu,

Z.Ciobanu, care au relatat evenimentele din spusele acestuia, sînt neîntemeiate, deoarece se

combat prin probele sus menționate, cercetate și verificate în instanțele de judecată, inclusiv

și prin declarațiile însuși ale inculpatului, care nu a negat faptul că a avut conflict cu partea

vătămată. Prin urmare, instanțele de fond just au apreciat critic declarațiile inculpatului,

precum că nu a aplicat violență față de partea vătămată și că nu a sustras telefonul mobil,

acesta fiind pierdut de partea vătămată, iar el precum că noaptea s-a întors în cîmp și a găsit

telefonul mobil.

Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de partea apărării, precum că aplicarea

violenței față de partea vătămată nu este confirmată prin raportul de expertiză, deoarece

potrivit legislației în vigoare, prin violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea victimei

6

se înțelege cauzarea unor vătămări ușoare a integrității corporale sau a sănătății, precum și

aplicarea loviturilor sau alte acțiuni violente care au cauzat dureri fizice, dar nu au creat un

pericol pentru viața sau sănătatea victimei. Aplicarea loviturilor cu pumnul părții vătămate

au fost confirmate atît de către acesta din urmă, cît și de martorul ocular C.Purice, iar

raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate în calitate de probă nu are putere

probantă dinainte stabilită pentru instanța de judecată și o valoare probatorie mai mare decît

alte probe.

Concomitent, instanța de recurs atestă că aceste argumente au fost deja obiect de

examinare în instanța de apel, care corect a conchis că prin declarațiile părții vătămate și

martorilor sus menționați se confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate și contravin

materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu

achitarea sa, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct

de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii

imputate.

La aplicarea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana

inculpatului, de circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, aplicîndu-i acestuia o

pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu norma penală în baza căreia a fost condamnat.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acestea este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare declarate de reprezentantul legal al părții vătămate,

I.Ciobanu și avocatul S.Canțer în numele inculpatului C.Moșneagu și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea recursurilor, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de reprezentantul legal al părții

vătămate, Ciobanu Ion și avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului Moșneagu

Clemente, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2015,

în cauza penală în privința lui Moșneagu Clemente, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 noiembrie 2015.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7