ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 04.11.2015

1ra-1359/2015 — art. 237 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
04.11.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 237 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1359/2015 — art. 237 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1359/2015

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Chetraru Vasile Nicolae, născut la 09 august 1986, originar

și domiciliat or. Florești str. Păcii 23.

Termenul de examinare a cauzei:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Chetraru V. a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 237 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 525 unități convenționale.

neidentificate de către organul de urmărire penală, în scopul fabricării și punerii în

circulație a cardurilor bancare, în perioada anului 2012, dintr-o sursă neidentificată, a

obținut 3 carduri bancare false, pe care le deținea și le păstra la domiciliul său în or.

Florești str. Păcii, 23.

Acțiunile lui Chetraru V. au fost calificate în baza art. 237 alin. (1) Cod penal –

fabricarea în scopul punerii în circulație sau punerea în circulație a cardurilor sau a altor

instrumente de plată false, care nu reprezintă semne bănești sau titluri de valoare, dar care

confirmă, stabilesc sau acordă drepturi sau obligații patrimoniale.

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 237 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă pe un termen de 2 ani,

1

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, invocând că prima instanță nu a ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

respins, ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

cauză a fost judecată de instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală,

adică în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de inculpat în

corespundere cu alin. (3) a normei vizate, prin cererea depusă până la începerea

cercetării judecătorești, potrivit cărei inculpatul a recunoscut în totalitate faptele

indicate în rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel a reținut, că atât la faza urmăririi penale cât și în cadrul

cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, depunând sub

jurământ declarații consecutive referitor la cele comise, acestea coroborând întru tot

cu restul probelor administrate pe caz, ce se conțin în rechizitoriul cauzei penale, ce

au fost reflectate și în partea descriptivă a sentinței.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că prima instanță corect a concluzionat ca

fiind dovedită vinovăția inculpatului în punerea în circulație a cardurilor false, care

nu constituie valută sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă

drepturi și obligații patrimoniale, acțiunile acestuia corect fiind încadrate în art. 237

alin. (1) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a considerat, că prima instanță la

individualizare a acordat deplină eficientă prevederilor art. 2, 7, 61, 75-78, 82 Cod

penal, astfel ținând cont de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, recunoașterea vinei și acceptarea probelor,

comportamentul inculpatului în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, de

condițiile de viață și restul circumstanțelor.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, că prima instanță just a reținut conform

art. 16 alin. (3) Cod penal, faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă,

iar pentru comiterea acestei infracțiuni legislatorul a prevăzut o diversitate de

pedepse: amenda, munca neremunerată în folosul comunității și închisoarea. Astfel prima

instanță corect i-a aplicat inculpatului ca pedeapsă maximul amenzii, ținând cont de

prevederile prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată, invocând că instanțele de judecată nu au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

2

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, ce prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă că recurentul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste

aspecte.

Din conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică hotărârile

judecătorești, deoarece nu au aplicat pedeapsa cu închisoare, fiindcă inculpatul a mai

avut abateri de la lege, iar aplicarea unei pedepse cu amenda nu ar duce la reeducarea

acestuia.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și lucrările

dosarului, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de judecată au adoptat

hotărâri, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii articolului 237 alin. (1) Cod penal, ținând

cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială, să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

De asemenea, Colegiul evidențiază că, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis această

solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu

prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Codul penal, care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

3

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.

237 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede ca

pedeapsă amenda de la 200 la 700 unități convenționale, munca neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoarea până la 5 ani.

În speța dată, în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală,

instanța este în drept să stabilească pedeapsa inculpatului sub formă de amendă, iar

prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o pătrime, se stabilește o

nouă limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de amendă, care este de la 150

la 525 unități convenționale.

Instanța de recurs menționează că, mecanismul influenței circumstanțelor

atenuante și agravante a pedepsei penale se exprimă prin influența lor asupra

gradului prejudiciabil al infracțiunii și asupra pericolului social al persoanei

vinovatului, precum și prin efectele pe care aceste circumstanțe le au la stabilirea

pedepsei. Astfel, dacă într-o cauză penală sunt prezente exclusiv circumstanțe

agravante sau acestea prevalează din punct de vedere calitativ față de circumstanțele

atenuante atunci mărimea pedepsei stabilite trebuie să fie mai aproape de limita maximă

a pedepsei prevăzute de sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal. La fel,

dacă într-o cauză penală sunt prezente exclusiv doar circumstanțe atenuante sau acestea

prevalează din punct de vedere calitativ față de circumstanțele agravante, acest fapt

va avea efect la mărimea pedepsei stabilite și trebuie să fie mai aproape de limita minimă

prevăzută pentru pedeapsa respectivă de sancțiunea normei Părții Speciale a Codului

penal.

Subsidiar, în speța dată urmează să se țină cont și de alte împrejurări constatate

din materialele cauzei și anume: săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni mai

puțin grave, a întemeiat o familie și are la întreținere un copil minor, a recunoscut

vina, totodată instanțele de judecată au ținut cont și de faptul, că Chetraru V. a mai

fost judecat, din care motiv a redus pedeapsa din maximul amenzii prevăzute pentru

infracțiunea comisă de inculpat. Astfel, Colegiul penal, consideră nefondate alegațiile

recurentului, precum că instanțele de judecată nu au stabilit inculpatului o pedeapsă

echitabilă.

Având în vedere toate aceste împrejurări, precum și circumstanța atenuantă –

căința sinceră iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite, în opinia Colegiului,

prima instanță, precum și cea de apel au stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de

amendă, fiind una echitabilă în raport cu faptele comise și se încadrează în limitele

prevăzute de lege și rigorile stipulate de alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul statuează că, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele

de judecată și modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina ultimului, a fost

individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de

4

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

iar aplicarea unei pedepse mai aspre va fi neproporțională faptelor comise.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Chetraru Vasile

Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 25 noiembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-11-09
0,93
1ra-1796/2016 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP
Dosarul nr. 1ra-1796/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând adm
CSJ 2015-12-02
0,92
1ra-1304-2015 — art.27,190 alin.5 CP
Dosarul nr.1ra-1304/2015 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 02 decembrie 2015 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în p
CSJ 2016-06-29
0,92
1ra-1353/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c,d; 349 alin. 2 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-1353/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 29 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admisib
CSJ 2015-11-11
0,92
1ra-1273/2015 — art.187 alin.2 lit.e, f CP
Dosarul nr.1ra-1273/15 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 11 noiembrie 2015 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în prin
CSJ 2014-12-10
0,92
1ra-1630/2014 — art. 220 CP
Dosarul nr. 1ra-1630/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 12 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu, examin
Sursă