4-1re-320-2015 — art.201-1 alin.3 lit.a CP

Prima instanță: 16.01.2013 - 10.06.2013;

Instanța de apel: 16.07.2013 - 22.01.2014;

Instanța de recurs: 06.05.2014 - 04.06.2014. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Slobozia din 10 iunie 2013, Ceban Ivan a fost condamnat în baza art.157 Cod penal la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. 2. Potrivit sentinței instanța a constatat că Ceban Ivan, la data de 13 august 2012, aproximativ la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în incinta gospodăriei sale, în timp ce fiica Ceban Antonina încerca să-i ia din mîină cuțitul, dînsul nu i-a permis, trăgîndu-l spre sine, însă a pierdut controlul asupra situației, deși trebuia să prevadă o posibilă traumare a fiicei minore, a scăpat cuțitul din mîină și ca rezultat a acestor acțiuni, minora Ceban Antonina și-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea toracică, cauzîndu-și astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr.224/D din 04 septembrie 2012, leziuni corporale grave. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat condamnarea lui I.Ceban de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, motivînd că în speța dată instanța ilegal a recalificat acțiunile inculpatului în baza art.157 Cod penal, bazîndu-se pe declarațiile părților vătămate, care în cadrul ședinței de judecată și-au schimbat depozițiile, pentru a-l scuti pe inculpat de ispășirea pedepsei, astfel că instanța urma să aprecieze critic declarațiile părților vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 22 ianuarie 2014, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Ceban a fost condamnat în baza art.2011alin.(3) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Instanța de apel a constatat că Ceban Ivan, în perioada ultimilor ani, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, sistematic, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, o maltrata fizic pe concubina sa, Ciumac Ana și pe fiica minoră Ceban Antonina, cu care locuiau îmreună, înjosîndu-le onoarea și demnitatea acestora, aplicînd forță fizică și amenințîndu-le cu moartea. 1 Tot el, în seara zilei de 12 august 2012, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, fiind în stare de ebrietate, a maltratat-o pe concubina sa, Ciumac Ana și fiica minoră Ceban Antonina, născută la 27 aprilie 1997, cauzîndu-le durere fizică. Tot el, la 13 august 2012, pe la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în incinta gospodăriei sale din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, fără careva motiv, cu un cuțit, i-a aplicat o lovitură în regiunea toracică fiicei minore Ceban Antonina cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, leziuni corporale sub formă de plagă înțepat tăiată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea epiplonului, hemoragie internă, care se califică ca vătămări corporale grave. Instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, a fost confirmată prin ansamblul de probe administrate la urmărirea penală, pe cînd prima instanță incorect a stabilit starea de fapt și de drept, dînd o încadrare juridică greșită acțiunilor acestuia, încadrîndu-le în baza art.157 Cod penal. Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de violență în familie au fost bazate pe declarațiile părților vătămate A.Ciumac și A.Ceban, date în cadrul urmăririi penale, pe care instanța le-a considerat adevărate, a martorilor, precum și actele cauzei - actul de predare a cuțitului din 13.08.2012 de către A.Ceban, care a comunicat că anume cu acest cuțit a fost înfiptă de tatăl său I.Ceban, procesul-verbal de examinare a cuțitului din 14.08.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, potrivit căruia părții vătămate minore i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de plagă înțepat tăiată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea epiplonului, hemoragie internă, care se califică ca vătămări corporale grave. De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe referitor la încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.157 Cod penal, deoarece reieșind din declarațiile părților vătămate date în cadrul urmăririi penale, cert este stabilit faptul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate minore A.Ceban o lovitură cu cuțitul în abdomen, iar acestea, ulterior, în ședințele de judecată, și-au schimbat depozițiile cu scopul de a-l ajuta pe inculpat să evite răspunderea penală, din care motiv urmează a fi apreciate critic. La fel, critic a apreciat instanța și declarațiile inculpatului, care nu și-a recunoscut vina, calificîndu-le drept o modalitate aleasă de către acesta în scopul evitării răspunderii penale, deoarece vinovăția lui se dovedește prin probele administrate în cauză, care coroborează între ele și nu trezesc careva dubii. La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a indicat că, ținînd seama de prevederile art.62, 75, 78 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, că se caracterizează satisfăcător, anterior nu a fost judecat, are la întreținere o persoană de vîrstă înaintată, a comis infracțiunea în stare de ebrietate, asupra unui minor, de influența pedepsei aplicate, a conchis că corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc doar cu aplicarea pedepsei închisorii.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către avocatul V.Bolgar în numele inculpatului I.Ceban și inculpat care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept, a dat o apreciere corectă probelor administrate, ajungînd la o concluzie legală privind condamnarea inculpatului în baza art.157 Cod penal, iar instanța de apel a dat o apreciere unilaterală și greșită probelor administrate, ajungînd la o concluzia incorectă de condamnare a lui I.Ceban în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate. Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură 2 penală a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, să fie justă și întemeiată. La fel, instanța de recurs a reținut că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii de violență în familie, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din hotărîrea instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. De asemenea, motivele invocate de partea apărării ce țin de starea de fapt, în particular, de afirmațiile, precum că incorect au fost apreciate declarațiile părților vătămate, Colegiul penal le-a respins ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect a reținut declarațiile acestora date la urmărirea penală ca fiind adevărate, concluzionînd că dînsele și-au schimbat depozițiile în ședința de judecată cu scopul ameliorării situației inculpatului. Totodată, instanț a a indicat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cadrul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, considerînd totodată că faptei inculpatului i-a fost dată o apreciere și încadrare juridică corectă, iar la stabilirea pedepsei, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.61, 75-76 Cod penal, a ținut seama de criteriile generale de individualizare a acesteia, luînd în considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante, măsura de pedeapsă fiind stabilită lui I.Ceban în limita minimă a sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat.

Împotriva hotărîrilor menționate a declarat recurs în anulare condamnatul I.Ceban care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.453 Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu menținerea sentinței, invocînd că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt ale cauzei și corect a dispus condamnarea lui în baza art.157 Cod penal, soluție ce se bazează pe probele administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată a primei instanțe, pe cînd instanța de apel eronat a încadrat faptele săvîrșite de dînsul în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, neavînd nici un suport legal pentru recalificarea dată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18 iunie 2015, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul I.Ceban, pe motiv că este declarat peste termen. Instanța de recurs a indicat că, potrivit materialelor dosarului decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a fost publicată la 02.07.2014, astfel aceasta a devenit irevocabilă, iar la data de 03.07.2014, copia deciziei a fost expediată pentru cunoștință condamnatului (f.d.257 v.1), însă recurentul a declarat recursul în anulare abia la data de 28.04.2015, adică peste termenul de 6 luni, prevăzut de art.454 Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012, prin urmare recursul este declarat peste termen.

Condamnatul I.Ceban a declarat repetat recurs în anulare solicitînd casarea hotărîrilor pronunțate în cauză, pe motiv că nu este vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, considerînd că soluția primei instanțe, prin care a fost recunoscut vinovat în baza art.157 Cod penal, este una corectă.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și argumentele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, condamnatul este în drept să atace cu recurs în anulare hotărîrea judecătorească irevocabilă, în scopul reparării erorii de drept comise la judecarea cauzei, însă numai în cazul cînd persistă un careva temei pentru declararea acestuia. 3 Articolul 453 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R.Moldova despre depunerea cererii. Totodată, potrivit dispoziției art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Instanța de recurs constată că, condamnatul I.Ceban, folosindu-se de drepturile sale de a contesta hotărîrile judecătorești irevocabile, anterior a declarat recurs în anulare, care a fost examinat de către Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție la 18.06.2015 fiind declarat inadmisibil. Prin urmare, reieșind din faptul că condamnatul a folosit calea extraordinară de atac - recursul în anulare, instanța decide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că este declarat repetat.

În conformitate cu prevederile art.453 alin.(2), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ceban Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18 iunie 2015, în propria lui cauză penală, ca fiind declarat repetat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 noiembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 4