4-1re-320-2015 — art.201-1 alin.3 lit.a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.201-1 alin.3 lit.a CP
- Temei legal
- art.453 CPP
4-1re-320-2015 — art.201-1 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.4-1re-320/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 noiembrie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
Liliana Catan,
Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită casarea
deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 22 ianuarie 2014 și a Colegiului penal
al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014 și 18 iunie 2015 declarat de către condamnatul
Ceban Ivan Nichifor, născut la 26 aprilie
1954, originar și domiciliat în s.Ermoclia,
r-nul Ștefan Vodă.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.01.2013 - 10.06.2013;
Instanța de apel: 16.07.2013 - 22.01.2014;
Instanța de recurs: 06.05.2014 - 04.06.2014.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Slobozia din 10 iunie 2013, Ceban Ivan a fost condamnat în
baza art.157 Cod penal la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei
a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.
Potrivit sentinței instanța a constatat că Ceban Ivan, la data de 13 august 2012,
aproximativ la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în incinta gospodăriei
sale, în timp ce fiica Ceban Antonina încerca să-i ia din mîină cuțitul, dînsul nu i-a permis,
trăgîndu-l spre sine, însă a pierdut controlul asupra situației, deși trebuia să prevadă o posibilă
traumare a fiicei minore, a scăpat cuțitul din mîină și ca rezultat a acestor acțiuni, minora
Ceban Antonina și-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea toracică, cauzîndu-și astfel,
conform raportului de expertiză medico-legală nr.224/D din 04 septembrie 2012, leziuni
corporale grave.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat condamnarea lui
I.Ceban de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, cu stabilirea
pedepsei de 5 ani închisoare, motivînd că în speța dată instanța ilegal a recalificat acțiunile
inculpatului în baza art.157 Cod penal, bazîndu-se pe declarațiile părților vătămate, care în
cadrul ședinței de judecată și-au schimbat depozițiile, pentru a-l scuti pe inculpat de ispășirea
pedepsei, astfel că instanța urma să aprecieze critic declarațiile părților vătămate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 22 ianuarie 2014, a fost
admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care I.Ceban a fost condamnat în baza art.2011alin.(3) lit.a)
Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Instanța de apel a constatat că Ceban Ivan, în perioada ultimilor ani, aflîndu-se în stare
de ebrietate alcoolică, sistematic, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, o maltrata
fizic pe concubina sa, Ciumac Ana și pe fiica minoră Ceban Antonina, cu care locuiau
îmreună, înjosîndu-le onoarea și demnitatea acestora, aplicînd forță fizică și amenințîndu-le cu
moartea.
1
Tot el, în seara zilei de 12 august 2012, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul Ștefan
Vodă, fiind în stare de ebrietate, a maltratat-o pe concubina sa, Ciumac Ana și fiica minoră
Ceban Antonina, născută la 27 aprilie 1997, cauzîndu-le durere fizică.
Tot el, la 13 august 2012, pe la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în incinta
gospodăriei sale din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, fără careva motiv, cu un cuțit, i-a aplicat o
lovitură în regiunea toracică fiicei minore Ceban Antonina cauzîndu-i, conform raportului de
expertiză medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, leziuni corporale sub formă de plagă înțepat
tăiată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea epiplonului, hemoragie internă, care se
califică ca vătămări corporale grave.
Instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, a fost confirmată prin ansamblul de probe
administrate la urmărirea penală, pe cînd prima instanță incorect a stabilit starea de fapt și
de drept, dînd o încadrare juridică greșită acțiunilor acestuia, încadrîndu-le în baza art.157
Cod penal.
Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de violență în familie
au fost bazate pe declarațiile părților vătămate A.Ciumac și A.Ceban, date în cadrul urmăririi
penale, pe care instanța le-a considerat adevărate, a martorilor, precum și actele cauzei - actul
de predare a cuțitului din 13.08.2012 de către A.Ceban, care a comunicat că anume cu acest
cuțit a fost înfiptă de tatăl său I.Ceban, procesul-verbal de examinare a cuțitului din
14.08.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, potrivit căruia părții
vătămate minore i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de plagă înțepat tăiată,
penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea epiplonului, hemoragie internă, care se califică ca
vătămări corporale grave.
De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe
referitor la încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.157 Cod penal, deoarece reieșind din
declarațiile părților vătămate date în cadrul urmăririi penale, cert este stabilit faptul că
inculpatul i-a aplicat părții vătămate minore A.Ceban o lovitură cu cuțitul în abdomen, iar
acestea, ulterior, în ședințele de judecată, și-au schimbat depozițiile cu scopul de a-l ajuta pe
inculpat să evite răspunderea penală, din care motiv urmează a fi apreciate critic.
La fel, critic a apreciat instanța și declarațiile inculpatului, care nu și-a recunoscut vina,
calificîndu-le drept o modalitate aleasă de către acesta în scopul evitării răspunderii penale,
deoarece vinovăția lui se dovedește prin probele administrate în cauză, care coroborează între
ele și nu trezesc careva dubii.
La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a indicat că, ținînd seama de
prevederile art.62, 75, 78 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, că se caracterizează satisfăcător,
anterior nu a fost judecat, are la întreținere o persoană de vîrstă înaintată, a comis infracțiunea
în stare de ebrietate, asupra unui minor, de influența pedepsei aplicate, a conchis că corijarea și
reeducarea acestuia poate avea loc doar cu aplicarea pedepsei închisorii.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către avocatul
V.Bolgar în numele inculpatului I.Ceban și inculpat care, invocînd temeiurile prevăzute de
art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acesteia, cu
menținerea sentinței, pe motiv că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept, a
dat o apreciere corectă probelor administrate, ajungînd la o concluzie legală privind
condamnarea inculpatului în baza art.157 Cod penal, iar instanța de apel a dat o apreciere
unilaterală și greșită probelor administrate, ajungînd la o concluzia incorectă de condamnare a
lui I.Ceban în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014, s-a
dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate. Instanța de
recurs a constatat că, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură
2
penală a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul
pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia privind vinovăția inculpatului în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, să fie justă și întemeiată.
La fel, instanța de recurs a reținut că în cauză s-au stabilit toate elementele componente
ale infracțiunii de violență în familie, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din
hotărîrea instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat
concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul
judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură
penală, în mod obiectiv.
De asemenea, motivele invocate de partea apărării ce țin de starea de fapt, în particular,
de afirmațiile, precum că incorect au fost apreciate declarațiile părților vătămate, Colegiul
penal le-a respins ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect a reținut
declarațiile acestora date la urmărirea penală ca fiind adevărate, concluzionînd că dînsele și-au
schimbat depozițiile în ședința de judecată cu scopul ameliorării situației inculpatului.
Totodată, instanț a a indicat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu
achitarea lui, de vreme ce în cadrul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care
confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, considerînd
totodată că faptei inculpatului i-a fost dată o apreciere și încadrare juridică corectă, iar la
stabilirea pedepsei, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.61, 75-76 Cod penal, a
ținut seama de criteriile generale de individualizare a acesteia, luînd în considerație gravitatea
infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante, măsura de
pedeapsă fiind stabilită lui I.Ceban în limita minimă a sancțiunii normei penale în baza căreia a
fost declarat vinovat.
Împotriva hotărîrilor menționate a declarat recurs în anulare condamnatul I.Ceban
care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.453 Cod de procedură penală, a solicitat casarea
acestora, cu menținerea sentinței, invocînd că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de
fapt ale cauzei și corect a dispus condamnarea lui în baza art.157 Cod penal, soluție ce se
bazează pe probele administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată a primei instanțe,
pe cînd instanța de apel eronat a încadrat faptele săvîrșite de dînsul în baza art.2011 alin.(3)
lit.a) Cod penal, neavînd nici un suport legal pentru recalificarea dată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18 iunie 2015, s-a
dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul I.Ceban, pe motiv că
este declarat peste termen.
Instanța de recurs a indicat că, potrivit materialelor dosarului decizia Colegiului penal al
Curții Supreme de Justiție a fost publicată la 02.07.2014, astfel aceasta a devenit irevocabilă,
iar la data de 03.07.2014, copia deciziei a fost expediată pentru cunoștință condamnatului
(f.d.257 v.1), însă recurentul a declarat recursul în anulare abia la data de 28.04.2015, adică
peste termenul de 6 luni, prevăzut de art.454 Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66
din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012, prin urmare recursul este declarat peste termen.
Condamnatul I.Ceban a declarat repetat recurs în anulare solicitînd casarea hotărîrilor
pronunțate în cauză, pe motiv că nu este vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011
alin.(3) lit.a) Cod penal, considerînd că soluția primei instanțe, prin care a fost recunoscut
vinovat în baza art.157 Cod penal, este una corectă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu
materialele cauzei și argumentele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, condamnatul este în drept să atace cu
recurs în anulare hotărîrea judecătorească irevocabilă, în scopul reparării erorii de drept comise
la judecarea cauzei, însă numai în cazul cînd persistă un careva temei pentru declararea
acestuia.
3
Articolul 453 alin.(1) Cod de procedură penală stipulează că, hotărîrile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în
cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată,
inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R.Moldova despre
depunerea cererii.
Totodată, potrivit dispoziției art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în
anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în prezentul articol sau
este declarat repetat.
Instanța de recurs constată că, condamnatul I.Ceban, folosindu-se de drepturile sale de a
contesta hotărîrile judecătorești irevocabile, anterior a declarat recurs în anulare, care a fost
examinat de către Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție la 18.06.2015 fiind declarat
inadmisibil.
Prin urmare, reieșind din faptul că condamnatul a folosit calea extraordinară de atac -
recursul în anulare, instanța decide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că este declarat repetat.
În conformitate cu prevederile art.453 alin.(2), 456 Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ceban Ivan, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18 iunie 2015, în propria lui cauză
penală, ca fiind declarat repetat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 noiembrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
4