1ra-1013-2014 — art.157 CP

Dosarul nr.1ra-1013/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 22 ianuarie 2014 de avocatul

Bolgar Valentina în numele inculpatului Ceban Ivan și de inculpatul

Ceban Ivan Nichifor, născut la 26 aprilie 1954, originar

și domiciliat în s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.157 Cod penal, la 3 ani închisoare, iar potrivit art.90 Cod penal, s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

sistematic, aflîndu-se la domiciliu din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, o maltrata fizic pe concubina sa, Ciumac Ana și pe fiica minoră Ceban

Antonina, cu care locuiau îmreună, înjosîndu-le onoarea și demnitatea acestora, aplicînd

forță fizică și amenințîndu-le cu moartea.

Tot el, în seara zilei de 12 august 2012, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul

Ștefan Vodă, fiind în stare de ebrietate, a maltratat-o pe concubina sa, Ciumac Ana și fiica

minoră Ceban Antonina, născută la 27 aprilie 1997, pricinuindu-le durere fizică.

Tot el, la 13 august 2012 pe la orele 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

incinta gospodăriei sale, fără careva motiv, cu un cuțit, i-a aplicat o lovitură în regiunea

toracică fiicei minore Ceban Antonina, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, leziuni corporale sub formă de plagă înțepat

tăiată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea epiplonului, hemoragie internă, care se

califică ca vătămări corporale grave.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care I.Ceban să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, motivînd că prima instanța ilegal a recalificat

acțiunile inculpatului în baza art.157 Cod penal, bazîndu-se pe declarațiile părților

vătămate, care în cadrul ședinței de judecată și-au schimbat depozițiile, pentru a-l scuti pe

inculpat de ispășirea pedepsei, astfel că instanța urma să aprecieze critic declarațiile

părților vătămate.

1

fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o hotărîre nouă, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Ceban a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011alin.(3) lit.a) Cod penal, cu aplicarea pedepsei

de 5 ani închisoare, cu ispășirea ei în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a constatat că Ceban Ivan, în perioada ultimilor ani, aflîndu-se în

stare de ebrietate alcoolică, sistematic, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă,

o maltrata fizic pe concubina sa, Ciumac Ana și pe fiica minoră Ceban Antonina, cu care

locuiau îmreună, înjosîndu-le onoarea și demnitatea acestora, aplicînd forță fizică și

amenințîndu-le cu moartea.

Tot, el în seara zilei de 12 august 2012, la domiciliu său din s.Ermoclia, r-nul

Ștefan Vodă, fiind în stare de ebrietate, a maltratat-o pe concubina sa, Ciumac Ana și fiica

minoră Ceban Antonina, născută la 27 aprilie 1997, cauzîndu-le durere fizică.

Tot, el la 13 august 2012, pe la orele 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

incinta gospodăriei sale din s.Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă, fără careva motiv, cu un cuțit,

i-a aplicat o lovitură în regiunea toracică fiicei minore Ceban Antonina, cauzîndu-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, leziuni corporale

sub formă de plagă înțepat tăiată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea

epiplonului, hemoragie internă, care se califică ca vătămări corporale grave.

Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, a fost confirmată prin ansamblul de probe

administrate la urmărirea penală, astfel că prima instanță incorect a stabilit starea de

fapt și de drept, dînd o încadrare juridică greșită acțiunilor acestuia, încadrînd acțiunile

lui în baza art.157 Cod penal.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au

fost bazate pe declarațiile părților vătămate A.Ciumac și A.Ceban, date în cadrul urmăririi

penale, pe care instant le-a considerat adevărate, a martorilor, precum și actele cauzei -

actul de predare a cuțitului din 13.08.2012 de către A.Ceban, care a comunicat că anume

cu acest cuțit a fost înfiptă de tatăl său I.Ceban, procesul-verbal de examinare a cuțitului

din 14.08.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.224/D din 04.09.2012, potrivit

căruia părții vătămate minore i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de plagă

înțepat tăiată, penetrantă, oarbă a abdomenului, cu lezarea epiplonului, hemoragie internă,

care se califică ca vătămări corporale grave.

De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe

referitor la încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.157 Cod penal, deoarece reieșind

din declarațiile părților vătămate date în cadrul urmăririi penale, cert este stabilit faptul că

inculpatul i-a aplicat părții vătămate minore A.Ceban o lovitură cu cuțitul în abdomen,

iar acestea, ulterior, în ședințele de judecată, și-au schimbat depozițiile cu scopul de a-l

ajuta pe inculpat să evite răspunderea penală, din care motiv urmează a fi apreciate critic.

La fel, critic a apreciat instanța și declarațiile inculpatului, care nu și-a recunoscut

vina, calificîndu-le drept o modalitate aleasă de către inculpat în scopul evitării

răspunderii penale, deoarece vinovăția lui se dovedește prin probele administrate în

cauză, care coroborează între ele și nu trezesc careva dubii.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a indicat că, ținînd seama de

prevederile art.62, 75, 78 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, că se caracterizează

satisfăcător, anterior nu a fost judecat, are la întreținere o persoană de vîrstă înaintată, a

comis infracțiunea în stare de ebrietate, asupra unui minor, de influența pedepsei aplicate,

2

a conchis că corijarea și reeducarea acestuia poate avea doar cu aplicarea pedepsei

închisorii.

V.Bolgar în numele inculpatului I.Ceban și inculpat care, invocînd temeiurile prevăzute

de art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, pe motiv că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept,

a dat o apreciere corectă probelor administrate, ajungînd la o concluzie legală privind

condamnarea inculpatului în baza art.157 Cod penal, iar instanța de apel a dat o apreciere

unilaterală și greșită probelor administrate, ajungînd la o concluzia incorectă de

condamnare a inculpatului în baza art.2011 alin.3 lit.a) Cod penal.

respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii

sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul constată că, motivele invocate de recurenți nu sînt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanța de apel a cercetat probele prezentate de părți, a audiat suplimentar

inculpatul, părțile vătămate A.Ciumac și A.Ceban, a cercetat actele cauzei și le-a dat o

apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței și concludenței, și care în ansamblu,

au confirmat vinovăția lui I.Ceban în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3)

lit.a) Cod penal, conținutul cărora este analizată în textul deciziei instanței de apel, iar

temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestora, nu s-au stabilit.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din hotărîrea instanței de

apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin

cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării

cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Colegiul constată că recurenții nu sînt de acord cu aprecierea dată de către instanța

de apel probelor administrate în cauză invocînd că acestea au fost apreciate unilateral și

nu dovedesc vinovăția lui I.Ceban în comiterea infracțiunii de violență în familie,

considerînd că acțiunilor inculpatului just au fost încadrate de prima instanță în baza

art.157 Cod penal.

La acest capitol, Colegiul menționează că conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de

competența instanțelor de fond și de apel.

Colegiul remarcă că toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor

valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșitea infracțiunii imputate

3

rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Dezacordul recurenților cu aprecierea

probele de către instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

Prin urmare, motivele invocate de partea apărării ce țin de starea de fapt, de

afirmațiile, precum că incorect au fost apreciate declarațiile părților vătămate, Colegiul

penal le respinge ca fiind inadmisibile, deoarece instanța corect a reținut declarațiile

acestora date la urmărirea penală ca fiind adevărate, concluzionînd că acestea și-au

schimbat depozițiile în ședința de judecată cu scopul ameliorării situației inculpatului.

Totodată, Colegiul atestă că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează

cu achitarea lui, de vreme ce în cadrul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate.

Ca temei de recurs este invocat și pct.12) art.427 Cod de procedură penală - faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal conchide că motivul la care

se referă partea apărării nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii contestate,

deoarece instanța de apel nu a făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către

inculpat decît cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire.

Astfel, Colegiul penal conchide că faptei inculpatului i-a fost dată o apreciere și

încadrare juridică corectă, iar la stabilirea pedepsei instanța, în conformitate cu

prevederile art.61, 75-76 Cod penal, a ținut seama de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, luînd în considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatului,

circumstanțele atenuante și agravante, măsura de pedeapsă fiind stabilită acestuia în limita

minimă a sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare declarate de avocat în interesele inculpatului și de inculpat și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea lor, fiind vădit neîntemeiate.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Bolgar Valentina în

numele inculpatului Ceban Ivan și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui Ceban Ivan, fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4