1ra-445/2014 — art. 201-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-445/2014 — art. 201-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-445/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
05 martie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței
Judecătoriei Ștefan Vodă din 14 august 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bender din 09 octombrie 2013, declarat de către inculpatul,
Vîrlan Ivan Luchian, născut la 17 martie 1958,
originar și domiciliat r-l Ștefan Vodă, s. Cioburciu
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță: 08.07.2013-14.08.2013
în instanța de apel: 04.09.2013-09.10.2013
în instanța de recurs: 14.01.2014-05.03.2014
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 14 august 2013, Vîrlan Ivan
Luchian, a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare cu
executare în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței, Vîrlan I.L., la 13 aprilie 2013, în jurul orelor 15.00, aflîndu-se
la domiciliul său în s. Cioburciu, r-l Ștefan Vodă, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
fără nici un motiv a tentat s-o lovească pe fosta soție, Vîrlan Nina, cu o țeava
metalică în regiunea capului, însă nu și-a dus intenția pînă la sfîrșit din motiv că
ultima a reușit să fugă la vecini.
Tot el, la 26 mai 2013, in jurul orei 22.00, aflîndu-se la domiciliul său în stare de
ebrietate alcoolică, ca urmare a cerții cu fosta soție Vîrlan N., i-a aplicat ultimei
lovituri cu pumnii în spate, apoi i-a sucit mâinile, cauzîndu-i dureri fizice și suferințe
psihice.
Începînd cu 05 aprilie 2013, Virlan I.L., din momentul eliberării din locurile de
detenție și-a continuat acțiunile sale violente asupra fostei soții Vîrlan N., cu care la
moment locuiesc în casa lor comună, situată în s. Cioburciu, r-l Ștefan Vodă, venind
acasă sistematic în stare de ebrietate alcoolică, crea certuri în familie, în timpul cărora
o amenința pe Virlan N. cu moartea, se adresa cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i
onoarea și demnitatea, o maltrata fizic, provocîndu-i suferințe fizice și psihice, din
care motiv era nevoită să fugă de acasă și să înnopteze la vecini.
1
Acțiunile lui Vîrlan I.L. au fost calificate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal –
violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic, comisă de un membru al
familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică.
Sentința a fost contestată cu apel de către:
3.1 Inculpat, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea apelului său a invocat, că
instanța de fond a emis sentința de condamnare fără probe directe și pertinente, în
sensul întrunirii componenței de infracțiune prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod
penal. Vina nu o recunoaște, între el și fosta soție, Vîrlan N., deseori apar certuri
pentru că ea nu-i permite să se folosească de bunurile din gospodărie, însă el nu a
amenințat-o și nici nu a maltratat-o.
De asemenea menționează, că în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării
judecătorești nu a fost administrată și cercetată nici o probă, ce ar confirma
survenirea consecințelor. La materialele cauzei lipsește raportul de expertiză medico-
legală, ce ar constata existența la partea vătămată a leziunilor corporale de grad ușor.
La fel, nu există raportul sau concluzia medicului psiholog, ce ar confirma
survenirea suferințelor psihice la partea vătămată. Consideră, că în acțiunile sale
lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal.
3.2 Partea vătămată, prin care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii
pedepsei aplicate inculpatului și numirea unei pedepse de 2 ani închisoare cu
executare în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului a indicat, că instanța de
fond a aplicat o pedeapsă prea blîndă inculpatului și nu a ținut cont de faptul că
ultimul anterior a fost condamnat pentru săvîrșirea unei infracțiuni similare și avînd
antecedentele penale nestinse din nou a comis o infracțiune analogică. Aceste
circumstanțe îl caracterizează negativ pe inculpat, iar pedeapsa aplicată anterior
acestuia nu a fost suficientă pentru reeducarea lui. Mai menționează, că îi este frică
de inculpat, se află mai mulți ani în stare de stres, este invalid de gradul doi,
permanent se ascunde pe la vecini ca inculpatul să nu o găsească.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 octombrie 2013,
au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că, acțiunile
inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal. Motive de
achitare a inculpatului lipsesc, vina acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost
cu certitudine stabilită în cadrul ședinței de judecată, în baza probelor administrate
și anume declarațiile părții vătămate Vîrlan N., martorilor Șavga E., Cebotari L.,
Vascan Z., Vătămărescu E.
Referitor la argumentul invocat de către inculpat precum că, la materialele
cauzei lipsesc careva raporturi medico-legale, ce ar demonstra faptul maltratării de
către el a părții vătămate, instanța de apel a menționat, că din conținutul art. 2011
alin. (1) Cod penal, nu presupune neapărat existența leziunilor corporale, deoarece
violența în familie este definită drept acțiunea sau inacțiunea, manifestată fizic sau
verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a
2
provocat suferință fizică sau psihică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității
corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.
Instanța de apel a conchis că motive de numire a unei pedepse mai aspre
inculpatului lipsesc, instanța de fond a ținut cont de gradul și caracterul pericolului
social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de circumstanțele care atenuează sau
agravează răspunderea penală, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării
vinovatului. Ca circumstanță agravantă conform art. 77 Cod penal, instanța de fond
corect a reținut - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană, care anterior a mai comis
infracțiune de aceeași categorie, fiind condamnată pentru aceasta cu executare în
închisoare, a săvîrșit infracțiunea în stare de ebrietate.
În viziunea instanței de apel, instanța de fond just i-a numit inculpatului
pedeapsă de 1 an închisoare cu executare în penitenciar de tip închis, ținînd cont de
prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal, deoarece Vîrlan I.L. a săvîrșit infracțiunea
imputată, în stare de recidivă, fiind anterior condamnat prin decizia Curții de Apel
Bender din 11.07.2012, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare cu
executare în penitenciar de tip semiînchis și ispășind pedeapsa iarăși a săvîrșit o
infracțiune similară.
Hotărîrile adoptate pe caz, sînt atacate cu recurs ordinar de către inculpat,
prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,
invocînd că:
- nu a săvîrșit infracțiunea imputată;
- nu a bătut-o pe fosta soție, ce se dovedește prin lipsa raportului de expertiză
medico-legală;
- condamnarea sa este bazată doar pe cuvintele părții vătămate, care are scopul
de a-l deposeda de propria casă.
Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În temeiul art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Analizînd textul recursului, Colegiul reține, că recurentul semnalează temeiul
de casare prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume - nu
au fost întrunite elementele infracțiunii.
Sub incidența împrejurării de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se
raportează acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile
acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu
este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura
cauzală dintre acestea).
3
Instanța de recurs statuează că instanța de fond și cea de apel, în conformitate
cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv
probele administrate la dosar atît ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub
aspectul pertinenței și concludenții, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale,
cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui
Vîrlan I.L. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, să fie
justă și întemeiată.
Totalitatea probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat în textul
hotărîrilor instanțelor de fond și apel, și anume: declarațiile părții vătămate Vîrlan
N., martorii Cebotari L., Șavga E., Vascan Z., Vătămărescu E., care au confirmat că,
inculpatul revenind acasă după ispășirea pedepsei penale, manifestă comportament
agresiv și violent față de fosta lui soție cu care locuiește în aceiași gospodărie,
numind-o cu cuvinte înjositoare, o amenință cu răfuiala fizică, o maltratează fizic,
ultima fiind nevoită să fugă de acasă și să înnopteze pe la vecini.
În prezenta speță, din cumulul de probe menționat în acțiunile inculpatului,
Colegiul atestă prezența vădită a laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 2011
alin. (1) Cod penal, ce constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiune manifestată
fizic și verbal; urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice, vătămări ușoare a
integrității corporale sau a sănătății, suferințe psihice.
Prin urmare instanța de recurs menționează că, acțiunile inculpatului săvîrșite
asupra părții vătămate și anume lovirea, sucirea mînilor, fapt confirmat de către
martorii Cebotari L. (f.d. 180-181) și Șavga E. (f.d. 182-183) se califică ca - violență
fizică, iar provocarea stărilor de tensiune și de suferință psihică prin ofense, înjurare,
insultare, amenințări verbale, cauzate părții vătămate de către Vîrlan I.L., fapt
confirmat prin declarațiile tuturor martorilor audiați în ședință de judecată, este
apreciată ca - violență psihologică. Violența fizică și psihologică, în speța dată, sînt
modalități faptice de realizare a acțiunii prejudiciabile din contextul infracțiunii
prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, care este o infracțiune materială și se
consideră consumată din momentul producerii suferințelor fizice, vătămării ușoare a
integrității corporale sau a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului material sau
moral.
Totodată, Colegiul remarcă, că pentru aplicarea răspunderii în baza alin. (1) art.
2011 Cod penal, este suficient să se producă una din urmările prejudiciabile
enumerate în dispoziția acestei norme penale.
În cazul dat, Colegiul atestă și prezența laturii subiective a infracțiunii imputate
inculpatului, ce se caracterizează prin intenție directă și anume este evidentă, la fel
din declarațiile părții vătămate și martorilor audiați în cauza dată.
Referitor la argumentul inculpatului, precum că lipsesc expertizele medico-
legale pentru confirmarea existenței leziunilor corporale, Colegiul precizează, că în
cazul dat, lipsa leziunilor corporale, nu exclude prezența elementelor infracțiunii
imputate.
4
Astfel, Colegiul constată, că în prezenta speță s-au stabilit toate elementele
infracțiunii imputate inculpatului și ca urmare, temeiul stipulat în pct. 8) alin. (1) ale
art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,
nefiind confirmate presupusele erori de drept invocate de către recurent.
În privința alegației inculpatului, referitor la fondarea condamnării sale doar pe
declarațiile părții vătămate, care are scopul de a-l deposeda de propria casă, instanța
de recurs o apreciază ca declarativă și nefondată.
Raportînd argumentele invocate de către recurent la speța supusă judecării
Colegiul constată că, acestea au fost invocate și în apel, asupra cărora instanța de
apel s-a expus detailat. Astfel, Colegiul menționează că argumentele invocate în
recurs au constituit deja obiectul de examinare în instanța de apel, care, respectînd
prevederile art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apelul inculpatului și a adoptat o hotărîre legală, întemeiată și
motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în hotărîrea
atacată, și apreciază că nu este necesară reluarea acestora, constatîndu-se că la
administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale
participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori procesuale
ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.
Reieșind din cele sus indicate, Colegiul concluzionează că temeiurile indicate de
recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, ce ar fi
temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrilor judecătorești
și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ștefan
Vodă din 14 august 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09
octombrie 2013, declarat de către inculpatul, Vîrlan Ivan Luchian, în propria cauză
penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2014.
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Nicolae Gordilă
Vladimir Timofti
5