1ra-673/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-673/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Ștefan Vodă din 10 septembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 04 decembrie 2013, declarat de către inculpatul,

Bulbuc Ivan Vasile, născut la 20 ianuarie 1966,

originar și domiciliat în s. Ermoclia, r-l Ștefan Vodă.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Vasile, a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

sistematic, o maltrata pe soția sa, Bulbuc Natalia, aplicând forță fizică și psihică

asupra ei, provocându-i suferințe fizice, precum și înjosindu-i onoarea și

demnitatea ei.

Bulbuc I.V., continuîndu-și acțiunile sale de violență în familie, la 28

noiembrie 2012, în jurul orelor 23.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

rezultatul unei cerți cu soția sa, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele

pe diverse părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale grave, care au provocat

decesul ei.

Acțiunile lui, Bulbuc I.V., au fost calificate în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod

penal – violență în familie, adică acțiuni intenționate, manifestate fizic, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, soldată cu vătămarea gravă a

integrității corporale, care a provocat decesul victimei.

acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i

fie stabilită pedeapsă mai blîndă.

1

2013, a fost respins apelul declarat și menținută sentința.

fond la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

just a conchis asupra încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit.

c) Cod penal, iar vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită

prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală și anume: declarațiile

inculpatului, succesorului părții vătămate Ceban N., expertului judiciar S. Ciocoi,

procesul verbal de cercetare la fața locului din 29.11.2013 și fototabela (f.d. 6-25), și

raportul de expertiză medico-legală nr. 145 din 29.11.2012 (f.d. 29-34).

Instanța de apel a menționat, că prima instanță întemeiat a considerat ca

circumstanță agravantă, faptul săvîrșirii infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate. De asemenea, instanța de apel a menționat, că la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele survenite, de persoana

făptuitorului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea,

aplicîndu-i o pedeapsă echitabilă și corect a conchis, că reeducarea lui Bulbuc I.V.

e posibilă numai executînd pedeapsa cu închisoare.

care solicită casarea acestora în partea pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa minimă prevăzută de

sancțiunea infracțiunii imputate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă, că autorul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

sale și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor

aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu termenul pedepsei stabilite,

astfel semnalînd temeiul de casare stipulat de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penal, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră, că pedeapsa individualizată inculpatului,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și din partea

altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

2

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

La caz, Colegiul constată, că infracțiunea săvîrșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la

5 la 15 ani.

Conform art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunile săvîrșite cu intenție pentru

care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce

depășește 12 ani, se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă.

Așa dar, instanța de recurs remarcă, că inculpatul a săvîrșit o infracțiune

deosebit de gravă.

Totodată din materialele cauzei Colegiul penal reține, că inculpatul a săvîrșit

infracțiunea în stare de ebrietate, ce a fost considerată întemeiat de către instanța

de fond și cea de apel, ca circumstanță agravantă, prevăzută de art. 77 alin. (1) lit.

j) Cod penal. De asemenea, din declarațiile expertului Ciocoi S., audiat în cadrul

ședinței de judecată (f.d. 133), rezultă că la victimă au fost depistate multiple

leziuni corporale, ce denotă aplicarea violenței cu o deosebită cruzime.

Astfel, în cazul în care există circumstanțe agravante, conform art. 78 alin. (3)

Cod penal, instanța de judecată este în drept de a înăspri pînă la maximum

pedeapsa prevăzută de articolul corespunzător din Partea specială a Codului

penal.

Analizînd materialele cauzei și hotărîrile judiciare adoptate la caz, sub

aspectul contestat, instanța de recurs statuează, că pedeapsa de 7 ani închisoare și

modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost

individualizată corect și în așa fel încît acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Prin urmare, la stabilirea termenului pedepsei și modului de executare a

acesteia, în privința lui Bulbuc I.V., instanța de recurs apreciază că instanțele de

fond și apel au ținut seama de prevederile art. 75 Cod penal și de limitele

prevăzute de sancțiunea art. 2011 alin. (3) Cod penal.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Avînd în vedere circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității recursului declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

3

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ștefan

Vodă din 10 septembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender

din 04 decembrie 2013, declarat de către inculpatul Bulbuc Ivan Vasile, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

4