1ra-833/2015 — art. 328 al. 1 CP

1ra-833/2015 — art. 328 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-833/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, de partea

vătămată Vladimir Dănilă, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Romaliischi Maxim Vasile, născut la 21 februarie

1984, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. L.

Tolstoi 24/1, ap.95.

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 01.12.2014 până la 13.02.2015;

- în instanța de apel din 05.03.2015 până la 30.03.2015;

- în instanța de recurs din 11.06.2015 până la 06.10.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

conform rechizitoriului este învinuit pentru că, la 12 noiembrie 2013, activînd în calitate

de executor judecătoresc și definind licența seria LE nr.175, fiind conform prevederilor

art.123 alin.(2) din Codul penal și art. 2 al Legii nr.113 din 16.10.2010 privind

executorii judecătorești, persoană publici aflîndu-se la sediul biroului de executare situat

pe str. I.Creangă, 39 din mun. Chișinău, în baza cererii reprezentantului BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a emis încheierea nr.175-1425/13 prin

care a primit pentru executare documentul executoriu nr.2PO-815/l din 20.09.2013 emis

de către Judecătoria Botanica, mun. Chișinău în conformitate cu care s-a hotărît de a

încasa de la Dănilă Vladimir în beneficiul BC ,,Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”

SA a sumelor bănești datorate în baza contractului de acordare a creditului di

10.10.2010 și cheltuielile de judecată suportate la achitarea taxei de stat pentru

depunerea cererii, în mărime totală de 2848,88 lei, ; respectiv a intentat dosarul de

executare a acestui document nr. 175-1425/13.

În învinuire se indică că, tot la 12.11.2013, executorul judecătoresc Romaliischi

Maxim, depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

ignorînd prevederile art.63 din Codul de executare, care prevede că „în scopul asigurării

executării documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare,

1

executorul judecătoresc este în drept: a) să aplice sechestru pe mijloacele bănești sau pe

bunurile debitorului; b) să interzică debitorului de a săvîrși anumite acte; c) să interzică

altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini față de el alte

obligații”, precum și regulile generale de sechestrare a bunurilor prevăzute la art. 115

din Codul de executare, a emis încheierile nr. 175-1425/13 prin care a dispus

Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova,

Direcției principale înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto

aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a mijloacelor de transport, care

sunt înregistrate cu drept de proprietate după Dănilă Vladimir, iar IS „Cadastru"

aplicarea interdicției de înstrăinare sub orice formă a bunurilor imobile care sunt

înregistrate cu drept de proprietate după Dănilă Vladimir, acțiuni care nu sunt prevăzute

de Codul de executare, contravin regulilor generale de sechestrare a bunurilor prevăzute

la art.115 din Codul de executare, și au cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice, precum și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale lui Dănilă

Vladimir.

Procurorul a invocat ca probe de confirmare a faptei și vinovăției inculpatului:

declarațiile părții vătămate Dănilă Vladimir, înștiințarea lui Dănilă Vladimir privind

refuzul eliberării pașaportului nr.1461G din 12.11.2014; ordonanța și procesul-verbal de

ridicare a procedurii de executare nr.2PO- 815/13 din 20.09.2013; copia autentificată a

procedurii de executare nr.2PO-815/13 din 20.09.2013, procesul-verbal de examinare și

ordonanța de recunoaștere a procedurii de executare nr.2PO-815/13 din 20.09.2013 în

calitate de mijloc material de probă.

Romaliischi Maxim a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (l)

Cod penal, pentru că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive al acestei

infracțiuni.

- procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit căreia Romaliischi Maxim să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. 1) Codul penal, și condamnat la 2 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de

demnitate publică pe un termen de 5 ani. Apelantul a invocat că, instanța de judecată a

constatat neîntemeiat în sentință că fapta incriminată inculpatului Romaliischi Maxim

nu întrunește elementele infracțiunii ilegal l-a achitat.

Astfel, cu toate că, inculpatul Romaliischi Maxim nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, acesta a recunoscut că a primit pentru executare

documentul executoriu nr.2PO-815/13 din 20.09.2013 emis de către Judecătoria

Botanica, mun. Chișinău, a intentat dosarul de executare a acestui document nr.175-

1425/13, și a emis încheierile nr. 175-1425/13 prin care a dispus Ministerului

Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova, Direcției

principale înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto aplicarea

interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a mijloacelor de transport, care sunt

înregistrate cu drept de proprietate după Dănilă Vladimir, iar ÎS „Cadastru” aplicarea

interdicției de înstrăinare sub orice formă a bunurilor imobile care sunt înregistrate cu

drept de proprietate după Dănilă Vladimir.

Aceste fapte au fost complet dovedite și prin examinarea procedurii de executare

nr.2PO-815/13 din 20.09.2013. Instanța de fond a luat ca bază la adoptarea sentinței

2

declarațiile inculpatului Romaliischi Maxim și a avocatului acestuia, care, interpretând

eronat prevederile Codului de executare, susține că executorul judecătoresc are dreptul

de a aplica debitorului interdicții generale și ai interzice de a săvîrși anumite acțiuni.

Aceste concluzii, atît a inculpatului, cît și a instanței de judecată, sunt greșite și

denotă o interpretare abstractă a prevederilor art.63 alin.(l) lit. b) din Codul de

executare.

Astfel, norma specificată prevede că, în scopul asigurării executării documentului

executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare, executorul judecătoresc este în

drept să interzică debitorului de a săvîrși anumite acte. În speță însă, executorul

judecătoresc Romaliischi Maxim, prin încheierile din 12.11.2013, nr.175-1425/13, a

dispus Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii

Moldova, Direcției principale înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor

Auto aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a mijloacelor de transport,

care sunt înregistrate cu drept de proprietate după Dănilă Vladimir, iar IS „Cadastru”

aplicarea interdicției de înstrăinare sub orice formă a bunurilor imobile care sunt

înregistrate cu drept de proprietate după Dănilă Vladimir.

Aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a tuturor bunurilor materiale

deținute de debitor, fără a le identifica și a ține cont de valoarea acestora în coraport cu

suma care urma a fi încasată, contravine principiilor și regulilor de executare.

Raportând prevederile legale situației în speță, rezultă că inculpatul urma să aplice

interdicția de înstrăinare asupra bunurilor în valoare ce nu depășesc suma urmărită și

anume de 2848,88 lei, cu atît mai mult că, odată cu intentarea procedurii de executare,

executorul judecătoresc a stabilit că debitorul dispunea de două automobile, însă pe

parcurs de un an de zile nu a întreprins nici o măsură pentru a aplica sechestru pe unul

din ele, sau pe alte bunuri în valoare de 2848,88 lei ce aparțin debitorului, menținând

ilegal interdicția de înstrăinare asupra întregii proprietăți a debitorului.

Cu toate acestea, anume aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a

întregii proprietăți a debitorului urmează a fi calificată ca acțiuni care depășesc în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, deoarece art.63 din Codul de

executare prevede interzicerea debitorului (și altor persoane) de a săvîrși anumite acte,

care urmează a fi stabilite de executor în limita acțiunii sau a obiectului executării, și nu

cum a procedat în cazul dat executorul judecătoresc - inculpatul Romaliischi Maxim

aplicînd interdicția de înstrăinare a întregii proprietăți a debitorului.

În sentința pronunțată instanța de judecată corect a expus obiectul și latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 328 din Codul penal, însă greșit a concluzionat

că aceste elemente ale componenței de infracțiune lipsesc în cazul dat.

Astfel, prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în ședința

de judecată, s-a stabilit incontestabil că inculpatul Romaliischi Maxim, fiind, conform

prevederilor art. 123 alin.(2) din Codul penal și art.2 al Legii nr.113 din 16.10.2010

privind executorii judecătorești, persoană publică, a săvîrșit acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cauzînd daune în

proporții considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, adică infracțiunea prevăzută de art.328 alin. 1) din Codul penal.

Mai mult decît atît, comportamentul judecătorului Olga Cojocaru pe parcursul

examinării cauzei penale a pus la îndoială rezonabilă imparțialitate a ei.

La ședința din 23.01.2015, fiind amînată la demersul procurorului care a fost

antrenat în acțiuni care nu sufereau amînare, a fost depusă cererea de recuzare a

3

judecătorului, care prin încheierea din 30.01.2015 a fost respinsă, fiind ilegal

considerată neîntemeiată.

Astfel, prin apelul declarat împotriva sentinței de achitare se contestă și încheierea

din 30.01.2015 prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului Olga

Cojocaru de la examinarea acestei cauze penale.

- partea vătămată Dănilă Vladimir, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Romaliischi Maxim să fie declarat vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin. (1) Cod penal, cu sancționarea

prevăzută în limitele acestui articol.

În motivarea apelului partea vătămată a indicat aceleași motive declarat de

acuzatorul de stat. Totodată a mai menționat că, instanța de judecată fără pătrunderea în

esență neîntemeiat a constatat în sentință că fapta incriminată inculpatului Romaliischi

Maxim nu întrunește elementele infracțiunii și l-a achitat ilegal.

Această concluzie a instanței de judecată este greșită deoarece în ședința de

judecată a fost pe deplin confirmată învinuirea înaintată.

au fost respinse, ca fiind nefondate apelurile declarate de către procuror și partea

vătămată Dănilă Vladimir cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul Romaliischi

Maxim urmează a fi achitat pe capătul de învinuire incriminat.

Aceste împrejurări au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe acumulate

la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art.101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a examinat cauza minuțios,

multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, justificat a atras

concluzia că fapta lui Romaliischi Maxim nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(l) Cod penal.

Conform art. 385 Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile, inclusiv: dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este

învinuit inculpatul și, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea și, respectiv în partea descriptivă a sentinței de condamnare,

potrivit art. 394 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă nu numai descrierea faptei

criminale, dar și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În acest aspect, se relevă că, rechizitoriul conține o încadrare juridică imprecisă a

faptei incriminate lui Romaliischi Maxim în baza art. 328 alin. (l) Cod penal, astfel:

În rechizitoriu la descrierea caracterului prejudiciabil al faptei se indică că daunele

în proporții considerabile au fost cauzate ,,... intereselor publice, precum și drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale lui Dănilă Vladimir” nefiind constatată dauna cauzată

fiecărui subiect.

Se evidențiază că, dispunerea de către executor Ministerului Tehnologiilor

Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova, Direcției principale

înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto, ÎS „Cadastru" aplicarea

interdicțiilor, nu poate fi considerat ca ,,... cauzate daune în proporții considerabile

intereselor publice”.

4

Organul de urmărire penală în ordonanță de punere sub învinuire și procurorul în

instanța de fond, nu au invocat și nu au justificat, cu trimitere la art. 126 Cod penal, prin

ce se manifestă și se confirmă proporțiile considerabile a daunelor aduse intereselor

publice și doar s-au limitat la citarea abstractă a textului legii prevăzut de art. 328 Cod

penal, fără a prezenta careva argumente și probe în susținerea acestei acuzații, or,

dispoziția art.328 Cod penal stipulează ca o condiție pentru întrunirea elementelor

constitutive ale acestui gen de infracțiuni - cauzarea daunelor în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a

statuat că nu a fost demonstrat nici prejudiciul cauzat părții vătămate Dănilă Vladimir și

modul în care s-a manifestat prejudiciul invocat.

Instanța de apel a menționat că, obiectul juridic special al infracțiunii specificate la

alin. (1) art. 328 Cod penal, îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a

activității de serviciu în sfera publică, care presupune îndeplinirea de către o persoană

publică a obligațiilor de serviciu în mod corect, fără excese, cu respectarea intereselor

publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și

ale celor juridice.

Latura obiectivă a acestei infracțiuni are următoarea structură: 1) fapta

prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege; 2) urmările prejudiciabile, și anume daunele în proporții considerabile cauzate

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice

sau juridice; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Specific pentru acțiunea prejudiciabilă de depășire a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege este că făptuitorul comite o acțiune care nu este in

competența lui de serviciu sau în competența exclusivă a lui de serviciu, dar este în

competența unei alte persoane sau a unui alt organ ori acțiune care nu se află în

competența a nici unei persoane sau a nici unui organ.

Depășirea atribuțiilor de serviciu, în speță, rezultă din emiterea încheierilor de către

inculpat privind aplicarea interdicțiilor de înstrăinare sub orice formă a mijloacelor de

transport și a bunurilor imobile care sunt înregistrate cu drept de proprietate după Dănilă

Vladimir.

Conform art. 22 lit. a) și lit. v) Cod de Executare, executorul judecătoresc este în

drept să emită acte procedurale în limitele competenței prevăzute de lege și să interzică

instituțiilor de stat, persoanelor cu funcție de răspundere, persoanelor fizice și

persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare,

efectuarea anumitelor acte în privința debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a

bunurilor care vor fi dobîndite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării, și

să înainteze cerințe executorii persoanelor cu funcție de răspundere în vederea

executării eficiente a documentului executoriu.

Potrivit art.63 alin.(l) lit. b) Cod de Executare, în scopul asigurării executării

documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare, executorul

judecătoresc este în drept să interzică debitorului de a săvîrși anumite acte.

Art. 9 Cod de Executare prevede că, participanții la procedura de executare, alte

persoane ale căror drepturi sunt ocrotite de lege au fost încălcate printr-un act de

executare pot ataca actul în conformitate cu legea.

5

Potrivit art. 3 al Legii nr.113 din 17.06.2010 ,,Privind executorii judecătorești”,

actul întocmit de executorul judecătoresc în limitele competenței legale, este act

procesual ce are forță probantă, se prezumă a fi legal, iar în cazul cînd este întocmit în

cadrul procedurii de executare poate fi contestat în modul stabilit de Cod de Executare.

Raportînd prevederile legale situație în speță, instanța de apel a reținut că, instanța

de fond corect a stabilit că inculpatul, activînd în calitate de executor judecătoresc era în

drept de a emite încheierile privind aplicarea interdicțiilor în săvîrșirea unor acțiuni, iar

adoptarea încheierilor menționate ține de competența executorului judecătoresc.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut declarațiile inculpatului

Romaliischi Maxim potrivit căruia încheierile emise au fost expediate debitorului

Dănilă Vladimir, fapt confirmat prin avizurile de recepție anexate la procedura de

executare, nu au fost contestate, fapt neinfirmat de partea vătămată, deci acestea se

prezumă că sunt legale.

Analizînd în coraport normele legale indicate, actele executorului judecătoresc

emise de o persoană publică, se prezumă a fi legale, adică emise în conformitate cu

prevederile legii în vigoare, iar participanții la procedura de executare, în cazul în care

le consideră ilegale, au posibilitate de a le contesta în instanța de judecată.

Astfel, atît timp cît actul executorului judecătoresc este legal, aprecierea acestuia

ca fiind abuziv, este neîntemeiată.

Formulând astfel de concluzii, organul de urmărire penală își asumă atribuții care

revin exclusiv instanței de judecată, doar aceasta poate aprecia dacă dispoziția încheierii

care face obiectul ordonanței sunt în interiorul normei legale sau le depășesc. Or, a

învinui o persoană în depășirea atribuțiilor, punînd la bază un act legal este inadmisibil.

Mai mult, potrivit art. 281 Cod de procedură penală, ordonanța de punere sub

învinuire, trebuie să cuprindă printre altele motivele și semnele calificative pentru

încadrarea juridică a faptei. Ordonanța din 27.11.2014 nu conține aceste elemente, or, în

acestea se citează drept temei pentru a motiva depășirea atribuțiilor prevederile art. 63

Cod de Executare, care prevăd acele obligații ale executorului judecătoresc care au fost

realizate prin încheierea de asigurare a acțiunii.

Astfel, art. 63 Cod de Executare, intitulat măsurile de asigurare a documentului

executoriu, prevede expres că, executorul judecătoresc în scopul asigurării poate să

aplice sechestru pe mijloace bănești sau pe bunurile debitorului.

În același context se invocă prevederile art. 115 Cod de Executare, care în genere

nu sunt aplicabile cazului dat, ele reglementând procedura de aplicare a sechestrului,

care se regăsesc în capitolul IX Procedura de sechestrare și vânzare a bunurilor.

Analizînd prevederile art. 115 Cod de Executare devine evident faptul că, acesta se

referă la sechestrarea și urmărirea bunurilor, prin întocmirea unui proces-verbal de

sechestru, fapt ce nu a fost efectuat în cadrul procedurii de executare silită.

Incriminarea depășirii limitelor este absolut neîntemeiată și deplasată. Executorului

judecătoresc i-au fost incriminate acțiunile, care nici nu au fost efectuate, dat fiind

faptul că nu a dispus aplicarea sechestrului, ci doar interzicerea efectuării unor acțiuni

ce ține de înstrăinarea patrimoniului debitorului.

La fel, instanța de apel a considerat că instanța de fond a apreciat corect

circumstanțele cu referire la cheltuielile de executare pe care urmează să le achite partea

vătămată și pe care le consideră neîntemeiate, reținând că conform art. 36 alin. (l) Cod

de Executare, cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor

executorului judecătoresc, spezele procedurii de executare și onorariul executorului

6

judecătoresc, iar potrivit art. 37 alin. (1) taxele pentru efectuarea actelor executorului

judecătoresc sînt plățile, a căror mărime este stabilită de Guvern, pe care creditorul sau

partea care solicită efectuarea acestor acțiuni le va achita pentru toate acțiunile efectuate

de executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părților în procedura de executare.

În astfel de circumstanțe, încasarea cheltuielilor de executare, reprezintă o cerință

legală și care ține nemijlocit de competența executorului judecătoresc.

Mai mult instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a statuat vis-a-vis de

cheltuielile de executare nu constituie un prejudiciu material cauzat părții vătămate,

deoarece Dănilă Vladimir a avut calitatea de debitor, care nu a negat-o, iar în

conformitate cu prevederile art. 36 alin.(2) Cod de Executare debitori ai taxelor pentru

efectuarea actelor de executare și ai spezelor procedurii de executare sunt în mod solidar

creditorul și debitorul procedurii de executare, dacă legea nu prevede altfel. In cazul în

care creditorul a avansat integral cheltuielile de executare, debitor al cheltuielilor devine

debitorul procedurii de executare.

Din cele relatate mai sus, rezultă că nu s-a constatat în sensul noțiunii de

infracțiune prevăzute de art. 14 Cod penal, elementele obligatorii a componenței de

infracțiune: dacă faptă este prejudiciabilă, dacă fapta este săvârșită cu vinovăție. De aici

rezultă că, nu există nici componența de infracțiune prevăzută de art.328 alin. (1) Cod

penal.

ordinare:

- procurorul, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată. Recurentul invocă aceleași motive ca și în

instanța de apel (pct. 3 din prezenta decizie). Totodată invocă aprecierea incorectă a

probelor și anume declarațiile părții vătămate Vladimir Dănilă, comportarea

judecătorului Olga Cojocaru;

- partea vătămată Vladimir Dănilă, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală la fel solicită casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. Recurentul

invocă aceleași argumente indicare în recursul procurorului.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

Romaliischi Maxim a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de

procuror și de partea vătămată Vladimir Dănilă, prin care a menționat că, recursurile

ordinare urmează a fi decise ca inadmisibile motivînd că, acestea sunt nu alt ceva decît

un comentariu defectuos a cadrului legal existent, avînd drept scop intimidarea

executorului judecătoresc în săvîrșirea pe viitor a actelor de executare silită, la care

acesta este imposibil conform legii și statului său.

Colegiul lărgit concluzionează că, recursurile ordinare urmează a fi respinse ca

inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

7

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală rezultă că, temeiurile pentru

recursurile ordinare declarate împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de

drept, fiind determinate expres de lege. Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs

doar în cazul în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de

apel. Astfel, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond.

În recursurile declarate de procuror și de partea vătămată Vladimir Dănilă

împotriva hotărîrei instanței de apel se face referire la temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, temeiuri care nu și-au găsit confirmare în speța dată.

Așadar, Colegiul lărgit verificînd textele recursurilor declarate, constată că

recurenții în argumentarea acestora, expun desfășurat circumstanțele de fapt ale cauzei,

așa cum au fost expuse în învinuire, considerînd că instanța de apel a dat o apreciere

incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele

administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, recurenții specifică că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest

temei nu și-au găsit confirmare, iar reieșind din textul recursurilor, recurenții de fapt

critică procedura de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a

fost deja statuată de către instanțele de fond, de competența cărora este stabilirea

acesteia.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că temeiul la care se referă autorii recursurilor

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or, instanța de

apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în

recursurile ordinare sunt neîntemeiate și se resping, deoarece soluția criticată este una

corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și

respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dîndu-li-se aprecierea cuvenită.

De asemenea, în opinia Colegiului lărgit, instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele

obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești, cît ale

apărării, atît și ale acuzării, fapt ce face ca concluzia despre nevinovăția lui Romaliischi

Maxim privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, să fie

întemeiată și legală.

Deci, Colegiul lărgit consideră că deși recurenții sunt de opinia că instanța de apel

nu a dat răspuns la toate motivele invocate în apel, aceste afirmații urmează a fi

apreciate ca declarative, întrucît din conținutul hotărîrii contestate (pct. 4.1) rezultă cert

motivele pentru care instanța de apel a adoptat soluția în speța examinată, și anume: -

declarațiile inculpatului care a declarat că, la biroul de executare executor judecătoresc,

Romaliischi Maxim la 12.11.2013 a fost înregistrată procedura de executare în baza

8

documentului executoriu nr. 2PO-815 din 20.09.2013, emisă de Judecătoria Botanica

privind încasarea datoriei de la Dănilă Vladimir în sumă de 2848, 88 lei.

În acest sens, executorul judecătoresc a intentat procedura de executare și potrivit

art. 67 Cod de Executare a fost expediată debitorului cu aducerea la cunoștința acestui

articol și prevederilor art. 66 alin. (2) Cod de Executare și anume dreptul și termenul de

contestare, în cazul în care, o consideră emisă cu încălcarea legislației în vigoarea,

precum și propunerea de a executa hotărîrea dată în termen de 15 zile. Încheierea a fost

recepționată de către debitor, fapt confirmat prin avizul de recepție, care este anexat la

materialele dosarului. În pofida faptului că, debitorul a fost înștiințat despre procedura

concilierii, debitorul Dănilă Vladimir în cadrul acesteia nu s-a prezentat, fără a

comunica motivul ce a stat la baza lipsei acestuia.

Ulterior, în urma intentării procedurii de executare și măsurilor întreprinse, a fost

stabilit că, obligația a fost stinsă conform documentului executoriu menționat la

18.09.2014, fapt confirmat prin cererea creditorului din 22.09.2014.

Totodată, Colegiul susține poziția instanței de apel precum că, corect s-au apreciat

circumstanțele cu referire la cheltuielile de executare pe care urmează să le achite partea

vătămată.

Colegiul consideră că instanțele de fond au apreciat corect circumstanțele cu

referire la cheltuielile de executare pe care urmează să le achite partea vătămată și pe

care le consideră neîntemeiate, reținînd că conform art. 36 alin.(l) Cod de Executare,

cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor executorului

judecătoresc, spezele procedurii de executare și onorariul executorului judecătoresc, iar

potrivit art. 37 alin. (1) taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc sînt

plățile, a căror mărime este stabilită de Guvern, pe care creditorul sau partea care

solicită efectuarea acestor acțiuni le va achita pentru toate acțiunile efectuate de

executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părților în procedura de executare.

În astfel de circumstanțe, încasarea cheltuielilor de executare, reprezintă o cerință

legală și care ține nemijlocit de competența executorului judecătoresc.

Reieșind din cele expuse pe marginea apelurilor procurorului și părții vătămate,

referitor la dezacordul cu achitarea inculpatului Romaliischii Maxim, Colegiul reține

principiul fundamental al prezumției nevinovăției ca principiu de bază al Convenției

Europene pentru Drepturile Omului și al legislației procesuale naționale, astfel încât,

sarcina probațiunii revine organului de urmărire penală și acuzatorului de stat, persoana

indiferent de calitatea procesuală într-un proces penal nefiind obligată să dovedească

nevinovăția sa.

Deci, criticile formulate de recurenți, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin

care se susține că Romaliischi Maxim se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate

și instanțele de fond greșit au apreciat probatoriul administrat în cauză, - acestea au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă, soluție, pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și

faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare.

În virtutea considerentelor expuse supra, nefiind constatată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărîrii contestate sub aspectele invocate, soluția instanței de

apel fiind legală și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în cauză,

9

Colegiul lărgit respinge ca inadmisibile criticile formulate de către procuror și partea

vătămată Vladimir Dănilă.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, de partea vătămată Vladimir

Dănilă, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie

2015, în cauza penală în privința lui Romaliischi Maxim Vasile, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 28 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

10