1ra-974/2015 — art. 188 al.2 lit.e,f CP

1ra-974/2015 — art. 188 al.2 lit.e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-974/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinând, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 03 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 07 mai 2015, declarat de avocatul Cornelia Gorencu, în numele inculpatului

Negoița Cristian Valeriu, născut la

29 septembrie 1993, originar și locuitor al mun.

Chișinău, str. N. Dimo, 1/1 ap. 145, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 februarie – 03 martie 2015,

în instanța de apel: 03 aprilie – 07 mai 2015,

în instanța de recurs: 02 iulie – 07 octombrie 2015;

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală,

Negoița Cristian a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2 lit. e), f) Cod penal la 5

ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

17 ianuarie 2015.

Cristian, în timp ce se afla în apartamentul nr. 7, str. Mihail Sadoveanu 30/1, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, folosind un cuțit de

bucătărie a atacat-o pe Rusu Natalia, a.n. 26.06.1990, a amenințat-o cu violența

periculoasă pentru viață și i-a sustras în mod deschis un inel din aur cu piatră albă

cu o valoarea de 3000 lei, un inel din aur în formă de romb - 2500 lei, un lănțișor

din aur - 3000 lei și o cruciuliță din aur - 500 lei, cauzând victimei o pagubă

materială considerabilă, în sumă totală de 9000 lei.

1

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea

cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că

vinovăția lui este dovedită integral prin probele administrate și a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ca tâlhărie, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea

cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, cu

aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,

s-a căit sincer, infracțiunea săvârșită este una gravă, anterior nu a fost judecat, are

la întreținerea pe mama sa, a reparat prejudiciul cauzat, partea vătămată nu are

pretenții față de el și pledează pentru o pedeapsă mai blândă, că inculpatul a comis

fapta urmare a consumului de alcool în asociere cu preparate medicamentoase

prescrise, care manifestă reacții neavenite - comportament neadecvat, reacții

agresive, halucinații, dereglări de comportament.

Pedeapsa penală potrivit dispoziției art. 188 alin. (2) Cod penal este

prevăzută în limitele de la 8 ani la 10 ani. Alternativa unei pedepse mai blânde

legea penală nu prevede.

Conform art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, ca urmare a

recunoașterii săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu și solicitării judecării cauzei

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, limitele aplicabile în

prezenta cauză, ca urmare a reducerilor, reprezintă 5 ani și 4 luni (8 ani - 1/3 (2 ani

și 8 luni) limita minimă și 6 ani și 8 luni (10 ani - 1/3 (3 ani și 4 luni) limita

maximă.

Conform prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, rolul

vinovatului în săvârșirea faptei, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și

consecințele ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă.

Instanța nu a atestat circumstanțe excepționale. Faptul că inculpatul este

tânăr, anterior nu a fost judecat, a reparat paguba, are la întreținere mama, a

recunoscut faptele indicate în rechizitoriu, în ansamblu lor au permis reducerea

pedepsei până la limita minimă, toate însă în ansamblu nu sunt excepționale.

Nu poate servi drept circumstanță excepțională pretinsa comitere a faptei

urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial al

inculpatului și anume tratamentul medicamentos, care asociat cu alcoolul a

provocat starea de agresivitate, halucinantă.

Această stare a fost provocată de însăși inculpatul, care cunoscând efectul

agresiv provocat de medicamente asociate cu alcoolul, urma să manifeste diligența

și să se abțină de la alcool.

Circumstanță dată nicidecum nu poate fi catalogată drept excepțională și

care ar atenua răspunderea, astfel că alegațiile apărătorului privind aplicarea art. 79

Cod penal sunt inconsistente.

2

Prin urmare, este imposibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără

izolarea reală de societate, la caz nefiind aplicabile și prevederile art. 90 Cod penal.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că până la comiterea infracțiunii, inculpatul a fost

diagnosticat cu neuroză formă neuroostenică și i s-a prescris un tratament, fapt

confirmat prin concluzia medicului neurolog.

Anume administrarea medicamentelor în combinație cu alcoolul consumat, a

dus la comiterea infracțiunii de către inculpat, iar el nu a comis infracțiunea

imediat ce a văzut bunurile sustrase la partea vătămată, ci doar după intrarea în

reacție a medicamentelor cu alcoolul, adică peste câteva ore.

Inculpatul a recunoscut pe deplin vina și a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a reparat prejudiciul cauzat, fapt confirmat prin cererea scrisă de însăși

partea vătămată.

Inculpatul anterior nu a comis infracțiuni, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, este caracterizat pozitiv. Un rol important la stabilirea pedepsei

îl are și comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii. Or, inculpatul

după sustragerea bunurilor i-a spus părții vătămate să-l aștepte câteva zile că el îi

va restitui toate bunurile înapoi și i-a scris pe o foaie adresa lombardului unde

urmează să ducă bunurile. Comportamentul acestuia demonstrează că nu a avut

intenția de a aplica violență asupra părții vătămate, precum și de a-i cauza careva

leziuni. Mai mult, a doua zi dimineața a telefonat partea vătămată, și-a cerut scuze

și a solicitat să se întâlnească pentru a-i restitui toate bunurile, însă la ieșirea din

casă a fost reținut de colaboratorii organului de poliție.

Circumstanțele care atenuează răspunderea vinovatului sunt: recunoașterea

vinei și căința sinceră, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni, caracteristica

pozitivă, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, săvârșirea infracțiunii de

către o persoană în stare de ebrietate patologică, provocată de consumarea

substanțelor medicamentoase cu alcool fără a fi conștient de efectul lor, repararea

benevolă a pagubei pricinuite, săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de

împrejurări grele de ordin personal sau familial.

Circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului nu au fost stabilite.

2015, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că instanța de fond just a concluzionat că pe caz nu

se atestă circumstanțe excepționale. Faptul că inculpatul este tânăr, anterior nu a

fost judecat, a reparat paguba, are la întreținere mama, a recunoscut faptele indicate

în rechizitoriu, în ansamblu lor au permis reducerea pedepsei până la limita

minimă, toate însă în ansamblu nu sunt excepționale.

Este întemeiată și concluzia primei instanțe că nu poate servi drept

circumstanță excepțională pretinsa comitere a faptei urmare a unui concurs de

împrejurări grele de ordin personal sau familial al inculpatului și anume

3

tratamentul medicamentos, care asociat cu alcoolul a provocat starea de

agresivitate și halucinantă.

Această stare a fost provocată de însăși inculpat, care cunoscând efectul

agresiv provocat de medicamente asociate cu alcoolul, urma să manifeste diligența

și să se abțină de alcool. Circumstanța dată nicidecum nu poate fi catalogată drept

excepțională și care ar atenua răspunderea, astfel că alegațiile apărătorului privind

aplicarea art. 79 Cod penal sunt inconsistente.

Totodată, sunt nejustificate argumentele avocatului că urmează a-i fi aplicată

inculpatului o pedeapsa mai blândă, nonprivativă de libertate. În acest sens,

conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În contextul respectiv, inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie, pentru

care legea penală prevede pedeapsa maximală sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani. Prin urmare, aplicarea instituției suspendării condiționate a

executării pedepsei în speța dată este inadmisibilă.

Ținând cont că este imposibilă aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat,

dar nici nu sunt temeiuri pentru a individualiza pedeapsa inculpatului prin prisma

art. 79 Cod penal, instanța de fond a concluzionat întemeiat că lipsește alternativă

în stabilirea unei pedepse nonprivative de libertate, astfel că este imposibilă

corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea reală de societate.

Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de

lege sub formă de 5 ani și 4 luni, cu executare, care va atinge scopul de restabilire a

echității sociale și corectare a inculpatului.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea

prevederilor art. 79 și 90 Cod penal.

Recurentul a invocat că până la comiterea infracțiunii inculpatul a fost

diagnosticat cu neuroză formă neuroostenică și i s-a prescris un tratament, fapt

confirmat prin concluzia medicului neurolog, unde se menționează că în rezultatul

folosirii alcoolului, chiar și în doze mici, și a medicamentelor puteau avea reacții

neadecvate ca: excitație, psiholotorie, agresivitate, stare de ebrietate patologică,

halucinații de diferit gen, dereglări de comportament în plan psihoemoțional.

Astfel, la 15.01.2015, pe la orele 23:00-24:00, inculpatul, procurând două sticle cu

vin alb și o sticlă cu șampanie a mers acasă la Prepelița Ana. Ușă i-a deschis o fată

pe nume Cristina, care la fel locuia în acel apartament, căreia i-a spus că o va

aștepta pe Ana. După aceasta a intrat în odaia unde stă Ana, acolo a observat, că

mai era o domnișoară pe nume Natalia. În timp ce o aștepta pe Ana discuta cu

Natalia și consuma băuturi alcoolice. După 4-5 ore de discuție cu Natalia, el a

4

plecat la bucătărie de unde a luat un cuțit cu care a amenințat-o pe Natalia să-i dea

inelele și lănțișorul din aur pe care le avea pe sine.

Anume administrarea medicamentelor în combinație cu alcoolul consumat în

timp ce se afla în apartamentul nr. 7 de pe str. M. Sadoveanu 30/1, a dus la

comiterea de către inculpat, deoarece el nu a comis infracțiunea imediat ce a văzut

bunurile sustrase la partea vătămată, ci doar după intrarea în reacție a

medicamentelor cu alcoolul și anume peste câteva ore.

La aplicarea pedepsei inculpatului, instanțele de judecată nu au dat o deplină

eficiență prevederilor prevăzute de art. 61, 75 Cod penal. Pedeapsa stabilită nu este

una echitabilă în raport cu fapta comisă, personalitatea inculpatului și

circumstanțele atenuante existente pe caz.

Astfel, instanțele de judecată nu au dat o deplină eficiență următoarelor

circumstanțe: inculpatul a recunoscut vina și a dat declarații veridice, cauza a fost

examinată conform prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, este

caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, are o vârstă tânără, a colaborat cu

organul de urmărire penală, s-a căit sincer de cele comise, ceea ce denotă că el

conștientizează pericolul social și urmările infracțiunii comise, a comis pentru

prima dată o infracțiune, circumstanțe agravante nu s-au stabilit, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, fapt confirmat prin cererea scrisă de partea

vătămată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond și de

apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, denotă că ambele

instanțe au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea

pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 79,

90 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

5

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului. Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de

scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe

care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, instanța de judecată

poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra motivelor în

latura pedepsei penale, invocate în apelul de pe rol.

Totodată, instanțele în mod concludent au relevat că nu poate servi drept

circumstanță excepțională pretinsa comitere a faptei urmare a unui concurs de

împrejurări grele de ordin personal sau familial al inculpatului și anume

tratamentul medicamentos, care asociat cu alcoolul a provocat starea de

agresivitate și halucinantă. Or, această stare a fost provocată de însăși inculpat,

care cunoscând efectul agresiv provocat de medicamente asociate cu alcoolul,

urma să manifeste diligența și să se abțină de alcool. Circumstanța dată nicidecum

nu poate fi catalogată drept excepțională și care ar atenua răspunderea, astfel că

alegațiile apărătorului privind aplicarea art. 79 Cod penal sunt inconsistente (pct. 5

din decizie).

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

6

Circumstanțele enunțate denotă că instanțele de fond și de apel nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cornelia Gorencu,

împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 martie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2015, în privința

inculpatului Negoița Cristian Valeriu, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7