1ra-991-2015 — art.264 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-991/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 septembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015 în cauza

penală privindu-l pe

Novicov Semion Ulian, născut la 14

septembrie 1966, originar din s.Sacarovca, r-nul

Sîngerei, domiciliat în Federația Rusă, regiunea

autonomă Hantî-Mansiisc, r-nul Nefteiugansc,

or.Paicovschii, str.Dorojnic 7/23.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 21.01.2013 - 09.12.2013,

Instanța de apel: 21.02.2013 - 18.03.2015,

Instanța de recurs: 07.07.2015 - 30.09.2015.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

aproximativ la ora 16.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conducînd automobilul

de model „Dacia-Logan”, cu n/î C LX 415 și avîndu-i în calitate de pasageri pe

Novicov Ivan, Novicov Natalia și Novicov Maria, deplasîndu-se pe traseul dintre

satele Drăgănești și Rădoaia, în apropierea s.Sacarovca, r-nul Sîngerei, încălcînd

cerințele pct.14 lit.a), pct.45 alin.(1) lit.a), b), c), d) din Regulamentul circulației

rutiere, adică a condus vehiculul în stare de ebrietate alcoolică, fără a ține cont de

limita de viteză stabilită, starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

1

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră, în urma căreia

neisprăvindu-se cu conducerea automobilului a derapat de pe traseu.

În urma accidentului rutier, pasagerului Novicov Ivan, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.255/D din 11.10.2012, i-au fost cauzate vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat, pasagerului Novicov Natalia,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.251/D din 09.10.2012, i-au fost

cauzate vătămări corporale ușoare, iar lui Novicov Maria, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.256/D din 11.10.2012 - vătămări corporale neînsemnate.

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul S.Novicov să fie condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani, invocînd că instanța nu a apreciat obiectiv circumstanțele cauzei,

că inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică; pedeapsa aplicată

inculpatului cu suspendarea condiționată a executării ei este prea blîndă, deoarece

infracțiunea săvîrșită de către acesta se atribuie la categoria celor grave, nu s-a luat în

considerație pericolul social al faptei, consecințele survenite, și anume decesul

persoanei, astfel pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională cu fapta comisă,

nefiind realizat scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea de noi infracțiuni.

respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, dînd probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatului S.Novicov în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(4) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

prima instanță a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de

art.7 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana

vinovată, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de poziția

succesorului părții vătămate, care a solicitat o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de

libertate.

Instanța de apel, reținînd împrejurările cauzei în aspectul recunoașterei

vinovăției, săvîrșirea de către inculpat pentru prima dată a unei infracțiuni ce face parte

din categoria celor comise din imprudență, caracteristica pozitivă de la locul de trai,

prezența la întreținere a doi copii minori, încadrarea în munca social-utilă, în raport cu

lipsa circumstanțelor agravante, a concluzionat că prima instanță corect a conchis că

corectarea inculpatului este posibilă fără privarea de libertate, prin aplicarea

2

prevederilor art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

sancțiunea aplicată încadrîndu-se în dispozițiile legale ce instituie dreptul instanței de a

suspenda condiționat executarea pedepsei numite.

invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu

excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, pe motiv că instanțele de judecată

nu au respectat principiile de individualizare a pedepsei, deoarece inculpatul nu a

conștientizat pe deplin culpa sa, fiindcă în urma acțiunilor neglijente ale acestuia a

decedat fratele său, nemanifestînd căinsă sinceră vis-a-vis de fapta prejudiciabilă;

circumstanțele reținute de instanța de apel cu referire la persoana inculpatului

S.Novicov, ce au permis instanței de a concluzionat că corectarea lui poate avea loc în

condiții neprivative de libertate sînt insuficiente în coraport cu fapta comisă;

concluziile instanțelor privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, sînt incorecte

deoarece accidentul rutier s-a soldat cu decesul unei persoane și prin stabilirea

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei, nu va fi atins scopul pedepsei

penale, de restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului, precum săvîrșirea

de noi infracțiuni din partea lui.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temeiuri de casare a hotărîrilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărîrile instanțelor numai referitor la suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui S.Novicov pe termen de probă.

Motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat

pedeapsa și greșit a aplicat dispozițiile art.90 Cod penal, Colegiul penal î-l consideră

neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

3

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.264 alin.(4) Cod penal, în baza căruia S.Novicov a fost declarat

vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 4 la 8 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani.

Lui S.Novicov i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.264 alin.(4) Cod penal de 4

ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen

de 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvîrșite din imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea

pedepsei s-a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În

continuare, instanța a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinei și căința

sinceră a inculpatului, tragerea lui la răspundere penală pentru prima dată, că nu se

află la evidența medicului narcolog, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are la

întreținere doi copii minori, este încadrat în munca social-utilă, totodată ținînd cont de

poziția succesorului părții vătămate V.Novicova, care nu are careva pretenții de ordin

material sau moral față de acesta, solicitînd să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă,

neprivativă de libertate. Astfel, instanța a conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului poate fi obținută prin dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen de pînă la 7 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile

legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării

pedepsei de 4 ani închisoare stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea

executării condiționate a pedepsei, conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și

în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind individualizată

conform prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune

în vederea realizării acestei operațiuni.

4

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs or a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit;

-natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină

cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Colegiul penal conchide că atît prima instanță, cît și instanța de apel la

individualizarea pedepsei inculpatului S.Novicov, a ținut cont în măsura deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei, ce au fost enumerate mai sus,

luîndu-se în considerație că în urma acestui accident a avut de suferit și inculpatul, în

urma accidentului rutier decedînd fratele său.

Prin urmare, argumentul procurorului, precum că decizia instanței nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este

argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Lipsite de temei sînt și argumentele recurentului, precum că instanța la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de faptul că în urma acțiunilor neglijente ale inculpatului a

decedat fratele său și inculpatul nu a manifestat căință sinceră față de fapta

prejudiciabilă și nu și-a cerut iertare de la succesorul părții vătămate, deoarece faptul

recuperării prejudiciilor materiale atît succesorului victimei, cît și părților vătămate,

care nu au careva pretenții de ordin material sau moral, demonstrează atitudinea, adică

căința sinceră a inculpatului față de fapta prejudiciabilă comisă.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de

către procuror au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta, respectînd

prevederile art.414 alin.(3) și art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar la careva

noi argumente în recurs recurentul nu a făcut referire, ce ar da temei instanței de recurs

de a intervene în hotărîrea contestată.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrilor

judecătorești contestate de către procuror.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

5

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui Novicov

Semion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 21 octombrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6