1ra-847/2015 — art. 197 alin. 2 CP

1ra-847/2015 — art. 197 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-847/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Caldarean Igor Constantin, născut la

09.10.1972, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, bd. Titulescu 47, ap. 133,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.11.2012 - 02.06.2014;

Instanța de apel: 16.09.2014 - 19.12.2014;

Instanța de recurs: 11.06.2015 - 22.09.2015,

C O N S T A T Ă :

Caldarean Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 197 alin. (2) lit.

a) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții civile SRL „Metalica-Zuev” a prejudiciului cauzat de 47 770

(patruzeci și șapte mii șapte sute șaptezeci) lei.

Igor, în perioada de timp de la 25 august 2012 ora 23.30 pînă la 26 august 2012 ora

05.00, fiind în conflict cu partea vătămată Cravcic Alexei, urmărind scopul

deteriorării intenționate a bunurilor altei persoane, a incendiat partea aripii din

spate dreapta a automobilului de model Volvo 850 de culoare albastru închis cu

n/î C IC 044, parcat în fața blocului de locuit amplasat pe bd. Traian 15, mun.

Chișinău, deteriorîndu-l parțial, cauzîndu-i lui Cravcic Alexei, conform raportului

1

de constatare tehnico-științifico nr. 1998 din 01.10.2012, o daună materială în

proporție mare estimată la 51 271 lei.

solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În susținerea apelului a invocat că nu a comis această infracțiune, partea

vătămată Cravcic Alexei nu este proprietarul automobilului dat, acesta aparținînd

firmei SRL „Metalica-Zuev”, iar aceasta nu s-a adresat cu nici o cerere către

organele de drept referitor la incendierea automobilului. Acțiunile de investigație

precum și expertiza pentru determinarea prejudiciului au fost efectuate în privința

lui Cravcic Alexei și cu acesta este în relații ostile, deoarece nu-i place

comportamentul lui față de soția sa, care este sora acestuia. În momentul comiterii

presupusei infracțiuni el s-a aflat în satul Alexandrovca, r-nu1 Ialoveni timp de 3

zile, acest fapt fiind probat în instanță de către martori.

decembrie 2014 a fost admis apelul declarat, casată sentința primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Caldarea Igor a fost achitat pe art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal din motiv că fapta

nu a fost comisă de inculpat.

A fost respinsă acțiunea civilă depusă de partea civilă SRL „Metalica-Zuev”.

4.1. Instanța de apel rejudecînd cauza a menționat că, Caldarean Igor a fost

pus sub învinuire pentru faptul că în perioada de timp de la 25 august 2012 ora

23.30 pînă la 26 august 2012 ora 05.00, fiind în conflict cu partea vătămată

Cravcic Alexei, urmărind scopul deteriorării intenționate a bunurilor altei

persoane, a incendiat partea aripii din spate dreapta a automobilului de model

Volvo 850 de culoare albastru închis cu n/î C IC 044, parcat în fața blocului de

locuit amplasat pe bd. Traian 15, mun. Chișinău, deteriorîndu-1 parțial, cauzîndu-i

lui Cravcic Alexei, conform raportului de constatare tehnico-științifico nr. 1998

din 01.10.2012, o daună materială în proporție mare estimată la suma de 51 271

lei.

Verificînd probele prezentate de acuzare, Curtea de Apel a concluzionat că

nici o probă prezentată nu indică că anume Igor Caldarean a comis infracțiunea

imputată, iar partea vătămată nu a putut confirma că anume inculpatul a incendiat

automobilul dat și doar a intuit că acesta putea să fie, deoarece sora sa, Șcredova

Elena, care este și soția inculpatului, i-a propus să-i restituie paguba parțial, în rate.

Reprezentantul părții civile, Muravschi Alexandru a confirmat că dauna

pentru SRL „Metalica-Zuev” a fost cauzată de Igor Caldarean, acesta a reiterat cele

spuse de Alexei Cravcic, însă niciunul din cei doi nu au fost martori oculari a celor

întîmplate în noaptea de 25 spre 26.08.2012.

Astfel, din probele prezentate de acuzator și enumerate în sentința instanței

de fond, instanța de apel a relatat că se poate doar de presupus că Igor Caldarean ar

2

fi putut să comită infracțiunea dată, însă o sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Totodată orice dubiu apărut urmează să fie interpretat în

favoarea inculpatului.

Prin urmare, probele administrate în cauză nu confirmă că fapta incriminată

lui Igor Caldarean a fost comisă de către acesta.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care să fie menținută sentința instanței de fond.

În motivarea recursului indică că vinovăția inculpatului se confirmă prin

probele administrate la cauza penală, care nu au fost apreciate de către instanța de

apel, pe cînd instanța de fond adoptînd o sentință de condamnare a argumentat în

detaliu faptul că inculpatul este subiectul infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2)

Cod penal.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul este depus de procuror în defavoarea inculpatului și ca temei se invocă

pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume: hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

3

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii

și acesta este expus neclar.

Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său indică eroarea

prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul său

cu aprecierea probelor de către instanța de judecată, probe care în viziunea sa

confirmă vinovăția inculpatului.

Astfel, Colegiul lărgit precizează că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi prezentate instanței

de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel a respectat prevederile

art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună motivare.

Astfel, se precizează că instanța de apel corect a casat sentința instanței de

fond și a conchis că, într-adevăr fapta încriminată lui Caldarean Igor nu a fost

comisă de către acesta.

Colegiul lărgit susține poziția instanței de apel, precum că nici una dintre

probe nu confirmă că anume Caldarean Igor a comis infracțiunea sau că dînsul ar fi

fost în perioada indicată la locul comiterii faptei, iar toate probele expuse supra

reprezintă o presupunere că anume Igor Caldarean ar fi comis infracțiunea,

deoarece Alexei Cravcic a relatat că ei au avut anterior celor întîmplate un conflict

și că inculpatul a acționat în scop de răzbunare.

Totodată, instanța precizează că presupusul scop al inculpatului nu este

confirmat sau stabilit prin probe concludente, însă o sentință de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri.

Analizînd probele acuzării precum și materialele cauzei, atît în prima

instanță, cît și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a casat sentința instanței de

fond și a concluzionat că totalitatea acestor probe confirmă faptul că Caldarean

Igor nu a comis fapta încriminată prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal.

4

Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel constatînd lipsa probelor

ce ar confirma prezența vinovăției inculpatului, corect a casat sentința instanței de

fond și a emis o decizie de achitare.

În viziunea instanței de recurs, reieșind din conținutul procesului verbal al

ședinței instanței de apel, procurorul în cadrul apelului nu și-a exercitat atribuțiile

vis-a-vis de prezentarea probelor suplimentare în confirmarea învinuirii, iar în

conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de

stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală).

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei

din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală, problema administrării

probelor trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Astfel, în cadrul apelului, deși s-a solicitat condamnarea, probe în

confirmarea învinuirii procurorul nu a prezentat.

Mai mult ca atît, instanța menționează că pe tot parcursul judecării cauzei,

inculpatul a declarat că în noaptea dintre 25-26 august 2015 se afla în s.

Alexandrovca, r-nul Ialoveni, fapt confirmat și de către martorul Tean Ivan, însă

procurorul nu a oferit careva date sau probe veridice care ar dezbate cele declarate

de către inculpat și tot aici, Colegiul adaugă că, recunoașterea sau nerecunoașterea

vinei de către inculpat în săvîrșirea infracțiunii incriminate prin prisma

prevederilor art. 66 Cod de procedură penală este un drept al inculpatului, iar

vinovăția lui urmează de a fi dovedită, probată de către partea acuzării prin probe

pertinente și concludente.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței instanței de

fond prin care a fost condamnat inculpatul, nu a îndeplinit cerințele legii cu privire

la prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a probelor de

către instanța de apel, care ar confirma vinovăția, or apelul declarat conține

descrierea probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești, cu interpretarea

acestor probe în formă tendențioasă, fără a se referi și la alte circumstanțe ce au

importanță pentru cauză și care au fost omise, ca de altfel și recursul declarat fiind

și acesta unul formal cu invocarea probelor ce aparent indică la vinovăția

inculpatului.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a adoptat o

hotărîre legală și întemeiată, temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. Prevederile legale

obligatorii au fost respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a expus

5

motivat asupra respingerii apelului, cît și s-au indicat detaliat motivele adoptării

soluției.

Totodată, Colegiul menționează, că aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, sau în instanța de apel, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare, mai mult ca atît, temeiul

invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

În concluzie, Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca urmare

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere corectă

probelor administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea soluției fiind

bazată respectiv pe ele.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide, că argumentele invocate de

către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil

respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, pe cauza

penală în privința lui Caldarean Igor, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 15 octombrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

6