1ra-868/2015 — art. 264 alin. 6 CP

1ra-868/2015 — art. 264 alin. 6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-868/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Fetcu Andrian în numele inculpatului Atamaniuc Aurel, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 aprilie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Atamaniuc Aurel Nicolae, născut la 27 iunie 1978, originar

și domiciliat or. Ungheni str. Boico 14 ap.5

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Atamaniuc Aurel

Nicolae, a fost condamnat în baza art. 264 alin. (6) Cod penal, la 6 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 ani.

A fost încasat de la Atamaniuc Aurel în beneficiul IMSP Spitalul Clinic de

Psihiatrie cheltuieli judiciare în sumă de 5.418, 68 lei.

2014, în jurul orei 19.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fapt

confirmat prin rezultatele testului alcoolscopic la care a fost supus, potrivit cărora

concentrația de alcool în aerul expirat constituia 1,20 mg/l, conducând cu viteză

sporită automobilul de model „Opel Zamfira” cu n/î UN BG 352, în timpul deplasării

pe str. Națională din or. Ungheni în apropierea stației de alimentare cu petrol

„Garma Grup” nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și a ieșit pe

contrasens. În condițiile menționate automobilul condus de Atamaniuc A. violent s-a

izbit într-un alt automobil de model „VAZ 2107” cu n/î UN AB 017, ce se deplasa în

întâmpinare, condus regulamentar de către Crețu Ion. Drept urmare, în urma

impactului, pasagerii aflați în automobilul de model „VAZ 2107” cu n/î UN AB 017,

Budac Mihail a. n. 1961 și Țurcanu Jan a. n. 1949 s-au ales cu vătămări corporale

grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora aceștia au decedat.

1

La rîndul său, conducătorul automobilului de model „VAZ 2107” Crețu I. s-a

ales și el, în urma aceluiași accident cu vătămări corporale medii, cu dereglarea

sănătății de lungă durată. În așa mod prin acțiunile sale Atamaniuc A. a încălcat

prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că

conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea

de conducere și prevederile pct. 42 alin. (3) din același Regulament care prevede că

pe drumurile cu circulație dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este

interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Atamaniuc A. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (6) Cod penal

și anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a două persoane,

săvârșită în stare de ebrietate.

3.1 Succesorul părții vătămate Budac Mihail - Chiriac Valeriu, prin care a

solicitat casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei penale și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i

fie aplicată o pedeapsă mai aspră.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- inculpatul pe parcursul urmăririi penale și inițial în instanța de judecată nu a

recunoscut vina, încercând să se declare incapabil și doar după ce a făcut cunoștință

cu concluzia raportului de expertiză psihiatrică legală, a recunoscut vina;

- inculpatul nu a contribuit cu nimic la repararea benevolă a pagubei pricinuite

și înlăturarea daunei cauzate și nu a informat asigurătorul despre producerea

accidentului pentru a stabili valoarea pagubelor materiale cauzate părții vătămate

prin accident, nu a solicitat organului de urmărire penală atragerea în calitate de

parte civilmente responsabilă „Asterra Grup” S.A.;

- în ședința de judecată au fost respinse demersurile privind atragerea în calitate

de parte civilmente responsabilă „Asterra Grup” S.A. și acordarea termenului pentru

stabilirea pagubei materiale și înaintarea acțiunii civile, fiind încălcat principiul

asigurării accesului liber la justiție și garantarea dreptului la apărare în egală măsură

atât a inculpatului cît și a părții vătămate;

- prima instanță s-a expus că inculpatul are la întreținere doi copii minori, însă

în fișa de buletin copiii nu sunt înregistrați, iar inculpatul în ședința de judecată a

declarat că are la întreținere un copil minor și este căsătorit fără a anexa adeverința

de căsătorie și certificatele de naștere a copiilor;

- nu corespunde probelor cauzei concluzia că, inculpatul se află la evidența

medicului psihiatru stare incompatibilă, cu deținerea permisului de conducere,

deoarece potrivit raportului de expertiză psihiatrică legală staționară inculpatul este

responsabil.

2

3.2 Succesorul legal al părții vătămate Țurcanu Ion - Țurcanu Elizaveta prin care

a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei penale și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră. În motivarea apelului a invocat aceleași

motive pe care le-a invocat în apel succesorul legal al părții vătămate Chiriac V.

3.3 Avocatul Fetcu A., în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

neprivativă de libertate.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- pedeapsa stabilită inculpatului este una prea gravă, reieșind din situația

actuală în care se află inculpatul, care a început ispășirea pedepsei și conștientizează

consecințele faptei sale, gravitatea acesteia și se căiește sincer, fiind predispus întru

recuperarea daunei morale și materiale suportate de succesorii victimelor. Inculpatul

de la început a fost predispus de a discuta cu succesorii victimelor, de a-și cere

iertare și de a întreprinde toate măsurile pentru a le ameliora situația, ceea ce fizic

era în imposibilitate deoarece din seara comiterii infracțiunii acesta a fost reținut și

ulterior arestat preventiv;

- aflarea inculpatului în arest a dus la reeducarea acestuia și la realizarea

scopului pedepsei penale, însă executarea pedepsei stabilite inculpatului ar constitui

distrugerea morală a acestuia;

- inculpatul nu are antecedente penale, are o vîrstă tînără, se caracterizează

pozitiv, se căiește sincer de cele comise, infracțiunea imputată este una din

imprudență, încă din faza incipientă a urmăririi penale și-a recunoscut pe deplin

vina și a optat pentru examinarea cauzei într-o procedură restrînsă, a conlucrat cu

organul de urmărire penală și instanța de judecată și a contribuit la examinarea

cauzei în termeni rezonabili.

respins apelul avocatului Fetcu A., ca nefondat și menținută sentința.

Conform art. 407 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală s-a admis retragerea

apelurilor de către succesorii părților vătămate fiind încetate procedurile de apel pe

marginea acestora.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis săvârșirea

infracțiunii imputate de către inculpat, reieșind din totalitatea probelor acumulate la

prezenta cauză, ce au fost apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

La capitolul stabilirii pedepsei, instanța de apel a considerat că prima instanță

corect a aplicat prevederile art. 61, 75 Cod penal și în special art. 364/1 alin. (8) Cod

de procedură penală, care determină scopul pedepsei penale, criteriile generale de

individualizare a ei, precum și dreptul garantat al inculpatului de a beneficia de

reducerea pedepsei penale în cazul acceptării examinării cauzei pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale.

3

Instanța de apel a constatat că scopul pedepsei penale este cel de restabilire a

echității sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea comiterii de către el pe

viitor a altor fapte penale, iar criteriile generale de individualizare a ei, în cazul dat

fiind: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, caracteristica pozitivă de la locul de

trai, precum și prezența la întreținere a doi copii minori.

Instanța de apel a menționat că, inculpatul a recuperat integral dauna materială

cauzată prin infracțiune, succesorii părților vătămate nu au pretenții față de acesta și

au expus acordul referitor la numirea inculpatului a unei pedepse neprivative de

libertate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Însă, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea faptei comise și urmările prejudiciabile survenite, prin care atât

societatea, cât și cele două familii și-au pierdut doi membri activi ai societății,

precum și de circumstanțele producerii impactului rutier ca rezultat al întrebuințării

băuturilor alcoolice, care deși nu constituie o circumstanță agravantă a cauzei,

constituind elementul învinuirii aduse, totuși a influențat comportamentul

manifestat de inculpat, ducând la producerea impactului rutier, cu urmările fatale

survenite.

În viziunea instanței de apel, fapta comisă de inculpat, prezintă un pericol

sporit pentru societate și în special pentru participanții la trafic, el nefiind la prima

abatere de la lege, chiar dacă antecedentul penal este stins, ceea ce denotă faptul, că

pedeapsa neprivativă de libertate anterior executată de el nu și-a atins scopul

corectării și prevenirii comiterii de noi infracțiuni.

Andrian în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care s-ar ameliora pedeapsa penală în

privința inculpatului.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate în apelul declarat în numele inculpatului, suplimentar menționînd că

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că succesorii părților vătămate l-au iertat,

retrăgîndu-și apelurile sale și nu au față de Atamaniuc A. careva pretenții de ordin

material sau moral, fapt ce ar trebui să diminueze pedeapsa aplicată inculpatului.

penală, procurorul Suvac N. a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece criticile

formulate de recurent prin care susține că instanțele inferioare, la stabilirea pedepsei,

au ignorat unele prevederi legale, sunt nefondate. Circumstanțele stabilite denotă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport

cu motivele invocate și au aplicat inculpatului o pedeapsă conform prevederilor

legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Avocatul în recursul său nu a făcut trimitere la un careva temei concret

prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului se constată

că acesta semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, ce prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă că apărătorul inculpatului nu contestă starea

de fapt stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste aspecte,

dar critică hotărîrea dată în partea pedepsei menținute de instanța de apel și anume

consideră că prezența unui șir de circumstanțe atenuante, permite aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal sau diminuarea pedepsei stabilite.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform

sancțiunii articolului imputat acestuia.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reține că inculpatul a fost condamnat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (6) Cod penal, iar cauza fost examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (6) Cod penal prevede pedeapsă cu închisoare de la 7 la 12 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, iar

conform art. 16 alin. (4) Cod penal, necătînd la faptul că este o infracțiune săvîrșită

din imprudență, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

5

Colegiul notează că, instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvîrșit infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave.

În prezenta cauză penală au fost stabilite ca circumstanțe atenuante –

recunoașterea vinei, căința sinceră, caracteristica pozitivă a inculpatului, prezența la

întreținere a doi copii minori, precum și recuperarea integrală a daunei materiale

cauzate prin infracțiune și lipsa pretențiilor din partea succesorilor părților vătămate,

iar circumstanțe agravante, nu au fost stabilite.

Însă, Colegiul consideră, că instanța de apel întemeiat a conchis că aceste

împrejurări în cauza dată nu sînt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal, deoarece inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, fiind comisă prin

varianta agravată a acesteia, ce s-a soldat cu urmări grave, în urma cărora a decedat

două persoane. Circumstanțele producerii impactului rutier ca rezultat al

întrebuințării băuturilor alcoolice de către inculpat, care deși nu constituie o

circumstanță agravantă a cauzei, totuși a influențat comportamentul manifestat de

inculpat, ducând la producerea impactului rutier, cu urmările fatale survenite.

Astfel, în viziunea instanței de recurs, fapta comisă de inculpat, prezintă un pericol

sporit pentru societate și în special pentru participanții la trafic, el nefiind la prima

abatere de lege, chiar dacă antecedentul penal este stins, ceea ce denotă faptul, că

pedeapsa neprivativă de libertate anterior executată de el nu și-a atins scopul

corectării și prevenirii comiterii de noi infracțiuni.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel nu a ținut cont

de faptul că succesorii părților vătămate nu au față de inculpat careva pretenții de

ordin material sau moral și l-au iertat retrăgîndu-și apelurile declarate, Colegiul

penal îl consideră insuficient în prezența speță de a răsturna soluția instanței de apel

și consideră întemeiate concluziile acestei instanțe în ce privește argumentul vizat.

La fel, instanța de recurs conchide că instanțele de fond la aplicarea pedepsei

inculpatului nu s-au bazat doar pe poziția reprezentanților victimelor, dar au

argumentat prin gravitatea infracțiunii comise de către inculpat și urmările

prejudiciabile survenite.

Totodată, Colegiul penal specifică că potrivit alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul

de probă. Așa dar, din conținutul normei enunțate, rezultă că instanța de judecată

poate dispune suspendare condiționată a executării pedepsei, în caz că va considera

necesar, adică din sensul acestei norme această prevedere poartă un caracter

facultativ și nu unul imperativ.

Argumentul recurentului precum că în privința inculpatului, fiind prezente mai

multe circumstanțe atenuante, iar circumstanțe agravante nefiind stabilite, urmează

6

a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal sau diminuarea pedepsei stabilite, Colegiul

îl consideră nefondat, deoarece instanțele de fond just au ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite care se clasifică ca gravă și care reprezintă un grad sporit de

pericol pentru societate, fiind comisă prin varianta agravată a acesteia - starea de

ebrietate avansată, ce s-a soldat cu decesul a două persoane. Avînd în vedere toate

împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că pedeapsa de 6 ani închisoare,

stabilită în sarcina inculpatului, cu reducere a 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și modalitatea

de executare a acesteia, a fost individualizată corect și în așa fel încît acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor

fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor

săvîrșirea altor infracțiuni.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Fetcu A. în numele

inculpatului Atamaniuc A., ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Fetcu Andrian în

numele inculpatului Atamaniuc Aurel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 22 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Atamaniuc Aurel

Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 07 octombrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7