1ra-877/2015 — art. 151 al. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 al. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-877/2015 — art. 151 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-877/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
16 septembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
reprezentantul legal al inculpatului, Grozavu Claudia, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015 și sentinței
Judecătoriei Basarabeasca din 21 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Grozav Ion Simion, născut la 09 martie 1981, originar și
domiciliat în s. Abaclia, r-l Basarabeasca
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 22.09.2014-21.11.2014
instanța de apel: 12.12.2014-02.04.2015
instanța de recurs: 16.06.2015-16.09.2015
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Basarabeasca din 21 noiembrie 2014, Grozav Ion
Simion a fost absolvit de răspundere penală pentru comiterea, în stare de
iresposabilitate a faptelor prejudiciabile prevăzute la art.151 alin. (4) Cod penal, cu
aplicarea față de acesta a măsurii de constrîngere cu caracter medical, internarea într-o
instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă.
În fapt, s-a constatat că inculpatul Grozav I., la data de 03 iulie 2014
aproximativ ora 01:00, aflîndu-se la domiciliul ce-i aparține lui Mîță Anani Cirigore,
amplasat în satul Abaclia, strada Ștefan cel Mare 5, împreună cu acesta și cu alte
persoane care erau prezente – Mîță Ion, Vasilache Pavel și Piscovei Gheorghe, au
consumat abuziv băuturi alcoolice. Între timp, Grozav I. a inițiat o ceartă cu Piscovei
Gh. din motiv că ultimul nu era de acord cu părerea sa. In timpul cerții, Grozav I. care,
conform Raportului de expertiză Psihiatrică legală de staționar nr.736 din 05.08.2014
este recunoscut „IRESPONSABIL”, a ieșit cu Piscovei Gh. afară, unde intenționat în
scopul provocării leziunilor corporale, l-a maltratat pe Piscovei Gh., drept rezultat,
cauzîndu-i conform Raportului de expertiză medico-legală nr.267-D din 12.08.2014
leziuni corporale sub formă de traumatism asociat: traumă crinio-cerebrală închis cu
infiltrări masive sangvină în țesuturile moi ale capului, hemoragii sub piamater și în
țesuturile și ventriculele creierului, traumă închisă a toracelui cu fractură a sternului,
fracturii a coastelor 2.3.4.5.6.7 pe dreapta și 11 pe stînga cu infiltrate sangvină masivă
în jur, fractură a cornului mare drept a cortilajului tiroid cu infiltrare sangvină în
țesuturile adiacvente; infiltrări sangvine în țesuturile moi a spatelui, plagă, echimoze și
excoriații, care puteau fi cauzate prin acțiunea traumatică a unor corpuri dur-
1
contondente periculoase pentru viață în momentul cauzării și conform acestui criteriu,
se califică ca vătămări corporale GRAVE. Drept rezultat al maltratării, la data de
4.07.2014, aproximativ ora 15:00 la domiciliul lui Mîță A., Piscovei Gh. a decedat.
Astfel. Grozav I. a săvîșit fapta prejudiciabilă prevăzută de art.151 alin.(4) Cod
Penal al RM - vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care
este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.
Împotriva sentinței a declarat apel reprezentantul legal al inculpatului – Grozav
Claudia, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care inculpatul Grozav I. să fie achitat.
În argumentarea apelului a invocat că, instanța de fond nu a intrat în esența
fondului cauzei, pronunțînd sentința doar pe presupuneri și că niciunul din martorii
interogați în ședința instanței de fond nu au indicat că anume Grozav I. l-a maltratat pe
Piscovei Gh.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, a
fost respins, ca nefondat, apelul reprezentantului legal Grozav Claudia, cu menținerea
sentinței instanței de fond în privința lui Grozav Ion.
Instanța de apel apreciind probele expuse din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, veridicității și coroborării lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al
coroborării, conform propriei convingeri , formate în rezultatul examinării sub toate
aspectele, în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, consideră că instanța de fond just a
dedus vinovăția inculpatului în baza art. 151 alin. 4 Cod penal pe semnele: vătămare
intenționată gravă a integritășii corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru
viață și care a provocat decesul victimei. Vinovăția inculpatului Grozav I. în comiterea
infracțiunii imputate fiind pe deplin dovedită.
Probele care au stat la baza constatării vinovăției inculpatului sunt:
- informația nr. 977 din 04.07.2014 (f.d. 11);
- informația nr. 967 din 03.07.2014 (f.d. 12);
- proces-verbal de cercetare la fața locului din 04.07.2014 cu anexa (f.d. 13-17);
- raport de constatare medico-legală nr. 107C din 05.07.2014 (f.d. 30-37);
- raport de expertiză psihiatrico-legală staționară nr. 49sn-2014 din 30.07.2014
(f.d. 112-114);
- raport de expertiză medico-legală nr. 267-D din 20.08.2014 (f.d. 121-122);
- declarațiile martorilor audiați în cadrul procesului de urmărire penală (f.d. 42-
56);
- caracteristica lui Grozav Ion, conform căreia se caracterizează negativ (f.d.
141);
Luînd în considerație faptul că inculpatul suferă de o maladie psihică cronică și
evolutivă Schizofrenie paranoidală, fapt confirmat prin raportul de expertiză
psihiatrico-legală staționară nr. 49sn-2014 din 30.07.2014 (f.d. 112-114) și că în
momentul comiterii faptei prejudiciabile, Grozav I., se afla în stare de
iresponsabilitate, instanța de apel consideră că instanța de fond corect i-a aplicat
inculpatului măsura de constrîngere cu caracter medical – internarea intr-o instituție
medicală psihiatrică cu supraveghere riguroasă, deoarece ultimul se caracterizează
negativ și prezintă pericol sporit pentru societate.
Respectiva soluție se întemeiază pe prevederile art. 23 Cod penal, care prevede că
nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrșirii unei fapte
prejudiciabile, se află în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-și dea seama de
2
acțiunile ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice
cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Față de o
asemenea persoană în baza hotărîrii instanței de judecată pot fi aplicate măsuri de
constrîngere cu caracter medical, precum și pe prevederile art. 491 alin. 1 Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către reprezentantul
legal al inculpatului – Grozav Claudia, prin care solicită casarea ambelor hotărîri
judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit primei instanțe, și anume de
achitare a inculpatului Grozav I.
Recurenta, în susținerea recursului declarat, a menționat că atît instanța de fond
cît și instanța de apel nu au luat în considerație că în cadrul ședinței de judecată nici un
martor audiat nu a indicat că anume Grozav I. l-a maltratat pe Piscovei Gh. și nici
faptul că martorul Ion Mîță pe cauza respectivă era în relații ostile cu partea vătămată
Piscovei Gh., ceea ce putea să constituie un motiv de răzbunare.
De asemenea, consideră că instanța de apel s-a bazat pe constatările instanței de
fond, unde ultima a emis o sentință bazată pe presupuneri și date neconcrete.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către reprezentantul legal al inculpatului – Grozavu Claudia, solicitînd respingerea
acestuia, cu menținerea hotărîrilor contestate, menționînd netemeinicia cerințelor
solicitate de către recurent.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de
drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către
instanțele judecătorești.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiul prevăzut de art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel - temei care nu și-a găsit
confirmarea în speța dată.
Colegiul constată, că lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că
decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția. În fapt, decizia
instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind
legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de
către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este
prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.
Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de
fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd
instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi
3
ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar
dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o
eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.
În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.
101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la
dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în
procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și
ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Grozav Ion privind
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, să fie întemeiată și
legală.
Argumentele expuse în recurs referitoare la unele divergențe în declarațiile
martorilor sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța de apel, dînd o apreciere
cuvenită cumulului de probe, just a considerat că vinovăția inculpatului Grozav Ion de
comiterea infracțiunii imputate este pe deplin dovedită prin cumulul de probe, descris
amănunțit și analizat în decizia atacată cum sunt: declarațiile martorului Dragan
Tatiana care a indicat că în acea seară a auzit gălăgie și anume lovituri și vocea lui
Grozav Ion care striga că: ,, m-am săturat că numai beți”, iar ulterior la văzut cum
pleca. Faptul dat a fost confirmat și de martorul Vasilache Petru, care a relatat că Mîță
Ion, Piscovei Gheorghe și Grozav Ion s-au contrazis în acea seară. Respectiv, Mîță Ion
s-a ridicat și a plecat, iar peste aproximativ 20 minute, a ieșit Piscovei Gheorghe
împreună cu Grozav Ion. Mai mult ca atît, toți martorii indică că în noaptea dată
Grozav Ion a fost prezent la domiciliul ce-i aparține lui Mîță Ananii, care se coreleză
cu celelalte probe cercetate în cadrul cercetării judecătorești.
În cadrul cercetării judecătorești instanța a luat în calcul și faptul că inculpatul a
fost anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Basarabeasca din 21.05.2006, pentru
comiterea unei infracțiuni similare, fiind absolvit de pedeapsă, deoarece era
iresponsabil la momentul comiterii infracțiunii.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Grozav Ion, instanța de recurs constată
că, luîndu-se în considerație faptul că, inculpatul suferă de o maladie psihică cronică și
evolutivă Schizofrenie paranoidală, fapt confirmat prin raportul de expertiză
psihiatrico-legală staționară nr. 49sn-2014 din 30.07.2014 (f.d. 112-114) și că în
momentul comiterii faptei prejudiciabile, Grozav I., se afla în stare de
iresponsabilitate, atît instanța de fond cît și instanța de apel, corect i-a aplicat
inculpatului măsura de constrîngere cu caracter medical - internarea intr-o instituție
medicală psihiatrică cu supraveghere riguroasă, deoarece ultimul se caracterizează
negativ, în baza caracteristicei date de Primarul sat. Abaclia, r-l Basarabeasca, și
prezintă pericol sporit pentru societate.
Conform prevederilor art. 23 Cod penal, nu este pasibilă de răspundere penală
persoana care, în timpul săvîrșirii unei fapte prejudiciabile, se află în stare de
iresponsabilitate, adică nu putea să-și dea seama de acțiunile ori inacțiunile sale sau nu
putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice
temporare sau a altei stări patologice. Față de o asemenea persoană în baza hotărîrii
instanței de judectă pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical.
Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de apel și invocarea
unor divergențe în declarații, nu neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de
drept. Motivele aduse de către recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o
apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca
4
temei pentru recurs în art. 427 Cod de procedură penală.
O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi
efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică
numai chestiunile de drept.
Prin urmare, Colegiul conchide că motivele invocate în recursul ordinar declarat
de către reprezentantul legal – Grozavu Claudia în numele inculpatului Grozav Ion, țin
de aprecierea probelor, iar temeiurile indicate de aceștia nu sunt aplicabile din punct de
vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs
în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către reprezentantul legal –
Grozavu Claudia în numele inculpatului Grozav Ion împotriva Deciziei Curții de Apel
Chișinău din 02 aprilie 2015 în cauza penală privindu-l pe Grozav Ion Simion ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integrală la data de 30 septembrie 2015.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
5