1ra-714/2015 — art. 309/1 al. 3 lit. a, 84 CP

1ra-714/2015 — art. 309/1 al. 3 lit. a, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-714/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Liliana Catan,

Judecători – Ion Guzun, Iurie Diaconu, Oleg Sternioală și Valentina Clevadî,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Ape Bălți, Natalia Bobu și avocatul Corneliu Vrabie în

numele inculpatului Slutu Valentin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Slutu Valentin Mihail, născut la 05 septembrie 1980, originar și

domiciliat în s. Trifănești, r-nul Sîngerei.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond - din 20.01.2011 - 30.03.2012;

- Instanța de apel - 23.07.2013 - 04.03.2015;

- Instanța de recurs - 21.05.2015- 08.09.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în cauză

în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

pentru faptul că, deținînd funcția de inspector superior al secției de poliție criminale a

Comisariatului de poliție Sîngerei, în baza ordinului nr. l ef. din 18.06.2010 al

Ministrului Afacerilor Interne și fiind persoană cu funcție de răspundere în virtutea

prevederilor art. 123 Cod penal, contrar art. 3 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. (2) din Constituția

Republicii Moldova, art. l și 2 pct. 2),4), art. l2 pct. l, art. l4,15 din Legea nr. 416-XII

din 18.12.1990 ,,Cu privire la poliție”, precum și a obligațiunilor sale funcționale,

care-l obligă să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să

protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de

atentate criminale și alte atacuri nelegitime, să prevină și să curme crimele și alte

infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică, să ia măsuri

pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor, să comunice

aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni torturii, să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să

răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în

domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce

reglementează activitatea de serviciu, la 02 august 2010, la o oră nestabilită, în biroul

de serviciu al șefului de post de poliție situat în clădirea Primăriei com. Rădoaia,

raionul Sîngerei, cu scopul obținerii de la minorul Petrov Ion, născut la 23.06.1994, a

informațiilor despre furtul de bunuri de la Pirogan Vasile, intenționat i-a aplicat

lovituri cu mîna peste cap, cu pumnii în cutia toracică și cu piciorul peste picioare,

cauzîndu-i acestuia echimoze în regiunea coapsei stîngi, care conform raportului de

1

expertiză medico-legală nr. 270 „D” din 20.12.2010 se atribuie la vătămări fără

cauzarea prejudiciului sănătății, totodată amenințîndu-l cu reținerea sa.

Ulterior, cu automobilul său personal l-a dus pe minorul Petrov Ion în direcția or.

Sîngerei pentru a-i insufla teama că va fi reținut și a obține informații utile pentru

identificarea persoanei ce a comis furtul de la Pirogan Vasile. Acțiunile de maltratare

și intimidare a minorului Petrov Ion de către colaboratorul de poliție Slutu Valentin i-

au provocat dureri fizice și suferințe psihice puternice, iar imaginea organelor de drept

a fost prejudiciată.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Slutu Valentin în baza art.

3091 alin. (3) lit. a) Cod penal - tortura, adică provocarea, în mod intenționat, a unei

dureri și suferințe puternice fizice sau psihice, în special cu scopul de a obține de la

această persoană informații, de a o intimida sau de face presiune asupra ei, dacă o

asemenea durere este provocată de o persoană cu funcție de răspundere, săvîrșită cu

bună știință asupra unui minor.

fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.3091 alin.(3) lit.

a) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Slutu Valentin să

fie condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în Ministerul Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, invocînd că cu toate că

partea vătămată minoră și martorul Pirogan Vasile și-au schimbat declarațiile, totuși

fapta de maltratare a lui Petrov Ion a avut loc și a fost comisă de către Slutu Valentin;

că instanța de fond n-a dat apreciere raportului de expertiză medico-legală nr. 21 „D”,

prin care s-a stabilit că la Petrov Ion au fost depistate vătămări corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății, sub formă de echimoze în regiunea coapsei stîngi. De asemenea

nu s-a dat apreciere nici declarațiilor martorului Onofraș Parascovia, care este mătușa

părții vătămate, declarațiilor martorului Moraru Andrei, medicul de familie,

declarațiilor martorilor Țîganciuc S. și Ciobanu I., care au negat că l-au bătut pe Petrov

Ion. Inculpatul fără a avea spre examinare plîngerea lui Pirogan V. sau a lui Țîganciuc

S. sau alte cazuri cu implicarea minorului Petrov Ion, l-a chemat în biroul șefului de

post din sediul primăriei com. Rădoaia, unde l-a maltratat și l-a chestionat pe faptul

furtului de la Pirogan V..

a fost respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința de achitare a primei

instanțe fără modificări.

Instanța și-a argumentat soluția prin aceea, că instanța de fond întemeiat a

constatat că probe incontestabile ce ar confirma vinovăția lui Slutu Valentin de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. a) Cod penal nu au fost

prezentate, iar în acțiunile acestuia lipsește latura obiectivă a infracțiunii incriminate.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, prin care a

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

2

- partea vătămată minoră și martorii pe tot parcursul cercetării judecătorești au

putut fi influențați de către colaboratorii de poliție. Pe faptul schimbării declarațiilor de

către partea vătămată minoră se acumulează materiale în ordinea art. 274 Cod de

procedură penală;

- nu este clar de ce instanța de apel a indicat că vinovăția lui Slutu Valentin nu

a fost probată, odată ce probele prezente în materialele cauzei cu certitudine confirmă

vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii incriminate;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 270 „D” lui Petrov Ion i-au

fost depistate vătămări fără prejudiciu sănătății sub formă de echimoze în regiunea

coapsei stîngi;

- CEDO constată că investigarea acuzațiilor de maltratare trebuie să fie

deplină, ceea ce înseamnă că autoritățile trebuie să depună eforturi serioase pentru a

afla ce s-a întîmplat și să întreprindă toate condițiile rezonabile și disponibile pentru a

asigura probe cu privire la incident;

- activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie să asigure aflarea

adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana

făptuitorului;

- faptul că inculpatul Slutu Valentin l-a luat pe Petrov Ion în automobilul său

și a plecat cu el la mătușa acestuia, urma să fie verificat de către instanța de apel prin

prisma art. 313 Cod contravențional - depășirea atribuțiilor de serviciu.

a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 11 ianuarie 2013 în privința lui Slutu Valentin Mihail, cu

dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel la

examinarea apelului declarat nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală,

nu a răspuns la modul cuvenit la toate motivele invocate de procuror, în legătură cu ce

în baza temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Potrivit apelului procurorului Constantin Șușu (f.d. 189-192) criticînd legalitatea

și temeinicia sentinței a invocat următoarele:

- instanța de judecată nu a dat apreciere raportului de expertiză medico-legală

nr. 270 „D”, care constată că lui Petrov Ion i-au fost depistate vătămări fără prejudiciu

sănătății sub formă de echimoze în regiunea coapsei stîngi;

- din declarațiile martorului Onofraș Parascovia, care este mătușa părții

vătămate, rezultă că în luna august 2010 a fost telefonată de către sora ei, Petrov Ana,

care i-a spus că băiatul ei a fost bătut de către Slutu Valentin. Seara nepotul i-a

confirmat că a fost bătut de către Slutu Valentin pentru faptul furtului de la Pirogan, i-a

spus că îl doare în piept, la picior avea o vînătaie. A doua zi a plecat cu el la medicul

de familie. Feciorii ei l-au văzut pe Petrov Ion în mașina polițistului Slutu la stația de

alimentare;

- din declarațiile martorului Moraru Andrei, care este medic de familie, reiese

că la data de 03.02.2010, Petrov Ion acuza dureri în piept și la un picior, explicînd că a

fost bătut de către polițiști;

- potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, la Petrov Ion s-a

stabilit diagnosticul retard mintal ușor, dar el este capabil să înțeleagă evenimentele

3

produse și caracterul acțiunilor agresorilor. Datele testării au demonstrat că Petrov Ion

are imaginația săracă, reproductivă, lipsesc elementele creativității, ceea ce înseamnă

că el nu manifestă tendința de a inventa, de a face fantezii;

- din declarațiile martorilor Țiganciuc Serghei și Ciobanu Ion, rezultă că ei au

negat faptul că l-au maltratat pe Petrov Ion în legătură cu furtul de bani. Instanța de

judecată a constatat că martorul Țiganciuc Serghei a declarat în ședință că l-ar fi bătut

pe Petrov Ion, dar aceste declarații în procesul-verbal de audiere a lui în instanță nu se

conțin;

- din declarațiile martorului Petrov Ana, rezultă că revenind de la Moscova,

feciorul i-a comunicat că a fost bătut la primărie de către polițistul Slutu Valentin cu

pumnii și picioarele învinuindu-l de furt. Feciorul avea echimoze pe picioare. Pe

parcurs feciorul i-a explicat, că nu a fost bătut de către polițistul Slutu, ci de către

Țiganciuc Serghei și Ciobanu Ion;

- este stabilit cu certitudine că Petrov Ion a fost examinat de către medicul de

familie Moraru la 03 august 2010, iar cu o zi înainte, adică la 02 august 2010, a avut

loc infracțiunea care i se incriminează lui Slutu Valentin. Plîngerea lui Țiganciuc

Serghei s-a înregistrat la 03 august 2010 și în acea zi minorul Petrov s-a prezentat la

primărie cu mătușa sa, Onofraș. La 02 august 2010 Slutu Valentin, fără a avea la

examinare plîngerea lui Pirogan Vasile, cea a lui Țiganciuc Serghei sau alte cazuri cu

implicarea minorului Petrov, 1-a chemat în biroul șefului de post din sediul primăriei

com. Rădoaia, unde l-a maltratat și l-a chestionat pe faptul furtului de bunuri de la

Pirogan. Aflarea minorului la primărie și chestionarea lui este confirmată de partea

vătămată în judecată și este recunoscută de inculpat. Acțiunile lui Slutu Valentin pot fi

apreciate ca ilegale, deoarece a încălcat modul de citare și audiere a unui minor.

Competența în cazul faptelor comise de minori aparține exclusiv procurorului și

polițistul Slutu Valentin nu era în drept de a-l chema în biroul său și a-l interoga despre

furt în lipsa reprezentantului legal și a pedagogului sau psihologului. Toate aceste

acțiuni au avut scopul de a intimida și face presiune asupra minorului în scopul de a

recunoaște comiterea infracțiunii;

- faptul că Petrov a fost dus la ieșirea din sat cu mașina de către polițistul

Slutu Valentin este demonstrat prin declarațiile părții vătămate și a martorului Onofraș

Parascovia, care a declarat că Petrov Ion a fost văzut în mașina lui Slutu Valentin de

către feciorii săi la stația de alimentare cu benzină. Însuși inculpatul recunoaște că

minorul Petrov a fost luat în mașina lui cu scopul de a merge după mătușa lui.

Anume asupra acestor motive invocate în apel de procuror, instanța de apel nu s-a

pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

Instanța de recurs a mai constatat că, instanța de apel în motivarea soluției a

descris practic motivarea sentinței, fără a se pronunța pe motivele apelului declarat de

procuror, nefiind verificat cine anume i-a cauzat vătămările corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății minorului Petrov Ion sub formă de echimoze în regiunea coapsei

stîngi și care au fost confirmate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 270 „D”.

Conform practicii CEDO, cauza Ribbitsch vs Austria din 04.12.1995 este inversată

sarcina probării în cauzele torturii (art. 3 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950) - „Atunci cînd o

persoană, la momentul punerii sale sub arest preventiv, era într-o stare bună de

sănătate, iar la momentul eliberării sale se constată că ea suferă de leziuni, statului îi

incumbă să furnizeze o explicație plauzibilă a originii leziunilor, în lipsa cărui fapt

4

urmează să fie aplicat art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950.

În speță, din declarațiile martorului Pirogan Vasile (f.d. 234-235) date în instanța

de apel, rezultă că minorul Petrov Ion a fost adus la postul de poliție de Slutu Valentin,

unde acesta „l-a lovit cu palma o dată pe Petrov, mai mult nu a văzut. Cu piciorul i-a

dat la fund lui Petrov... La procuror a spus că l-a lovit o dată cu palma și o dată cu

piciorul”. Aceste declarații au fost total ignorate de instanța de apel.

La fel instanța de apel nu a verificat declarațiile părții vătămate minore, care în

cadrul urmăririi penale a declarat că a fost maltratat anume de către Slutu Valentin.

Probele descrise denotă că în acțiunile inculpatului Slutu Valentin se regăsește

bănuiala rezonabilă de maltratare a minorului Petrov Ion și nu există probe, care ar

infirma această versiune.

fost admis apelul procurorului, casată sentința, pronunțată o nouă hotărîre, după cum

urmează:

Slutu Valentin a fost declarat vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

309/1 alin. (3) lit. a) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare de 5 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele MAI pe un termen

de 3 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei în privința lui Slutu Valentin, cu stabilirea termenului de probă de 3 ani.

Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a constatat că, Petrov Ion fiind minor,

locuind cu bunica în vîrstă, mama fiind la muncă peste hotare, tata fiind decedat,

nefiind însoțit de cineva din părinți (reprezentanți legali), a fost adus de inculpat și

plasat într-un birou, fără a fi întocmite careva documente care ar confirma prezența și

chestionarea lui, i-a aplicat lovituri cu mîina peste cap, cu pumnii în cutia toracică și cu

piciorul peste picioare cu scopul de a obține informații și a recunoaște vina de

săvîrșirea sustragerii. În asemenea împrejurări minorul Petrov Ion a fost lipsit de orice

posibilitate de a se apăra sau solicita careva ajutor, suferind fizic și psihic.

Instanța de apel a constatat că, măsurile ilegale aplicate față de partea vătămată și

acțiunile date, descrise mai sus și luate în ansamblu, precum și ținînd cont de vîrtsta

minoră a lui Petrov Ion, i-au provocat ultimului durere și suferință puternică, au un

caracter deosebit de crud, constituind acte de tortură.

Totodată, instanța de apel a reținut că, la data de 02.08.2010, Slutu Valentin, fără

a avea la examinare plîngerea lui Pirogan Vasile, cea a lui Țîganciuc Serghei sau alte

cazuri cu implicarea minorului Petrov Ion, l-a chemat pe ultimul la biroul său, unde l-a

maltratat și l-a chestionat pe faptul furtului de bunuri de la Pirogan Vasile.

Astfel, inculpatul Slutu Valentin a acționat ilegal, deoarece a încălcat prevederile

art. 105,109,478-480 Cod de procedură penală ce țin de citarea și audierea unui minor.

La fel se indică, că competența în cazul faptelor comise de către un minor aparține

exclusiv procurorului, colaboratorul poliției, Slutu Valentin nefiind în drept de a-1

chema în biroul său și a-l întreba despre furt în lipsa reprezentantului legal și a

pedagogului sau psihologului. Toate acțiunile au avut scopul de a intimida și face

presiune asupra minorului în scopul de a recunoaște comiterea infracțiunii.

Mai mult ca atît, părții vătămate i-au fost cauzate și suferințe psihice, deoarece

pentru a-i insufla teama că va fi reținut și a obține informații pentru identificarea

persoanei ce a comis furtul de la Pirogan Vasile, inculpatul l-a dus pe minorul Petrov

5

Ion cu automobilul său personal în direcția or. Sîngerei, acest fapt fiind confirmat atît

prin declarațiile părții vătămate date inițial, cît și prin declarațiile martorului Onofraș

Parascovia, care a declarat, că Petrov Ion a fost văzut în mașina lui Slutu V. de către

feciorii ei la stația de alimentare cu benzină.

Probele enumerate permit instanței de apel de a reține în sarcina inculpatului

Valentin Slutu, că el deținînd funcția de inspector superior al secției poliției criminale

a CPR Sîngerei, în baza ordinului nr. 1 ef. din 18.06.2010 al Ministerului Afacerilor

Interne și fiind persoană cu funcție de răspundere în Virtutea prevederilor art. 123 Cod

penal, contrar art. 3 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04.11.1950, art.24 al.(2) din

Constituția RM, art. 1 și art.2 pct.2),4), art. 12 pct. 1, art. 14,15 din Legea nr.416-XII

din 18.12.1990 ,,Cu privire la poliție”, precum și a obligațiunilor sale funcționale, care

obligă să-și desfășoare activitatea e baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața,

sănătatea și libertăților cetățenilor, intereselor societății și ale statului de atentate

criminale și alte atacuri nelegitime, să prevadă și să curme crimele și alte infracțiuni, să

mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică, să i-a măsuri pentru apărarea

vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor, să comunice aplicarea forței fizice

șefului său direct, să nu supună pe nimeni torturii, să poarte responsabilitatea personală

pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea

principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor

omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce reglementează activitatea

de serviciu, la 02.08.2010 la o oră nestabilită, în biroul de serviciu al șefului de post de

poliție, situat în clădire primăriei com. Rădoaia, raionul Sîngerei, cu scopul obținerii

de la minorul Petrov Ion, născut la 23.06.1994, a informațiilor despre furtul de bunuri

de 1 cet. Pirogan Vasile, intenționat i-a aplicat ultimului lovituri cu mîina peste cap cu

pumnii în cutia toracică și cu piciorul peste picioare, cauzîndu-i minorului Petrov Ion

echimoze în regiunea coapsei stingi, care conform raportului d expertiză medico-legală

nr.270 „D” din 20.12.2010 se atribuie la vătămări fără cauzarea prejudiciului sănătății

și l-a amenințat cu reținerea.

După aceasta, cu automobilul său personal, l-a dus pe minorul Petrov Ion în

direcția orașului Sîngerei pentru a-i insufla teama că va fi reținut și a obțin informații

utile pentru identificarea persoanei ce a comis furtul de la cet.Piroga Vasile. Acțiunile

de maltratare și intimidare a minorului Petrov Ion de către colaboratorul de poliție

Valentin Slutu i-au provocat dureri fizice și suferințe psihice puternice, iar imaginea

organelor de drept prejudiciată.

Reieșind din cele expuse mai sus, instanța de apel a reținut că, totalitatea probelor

administrate corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de procedură penală, adică

sînt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe d

condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrînd deplin vinovați

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.309/1 al.(3) lit. a) Cod penal -

provocarea de către persoana cu funcție de răspundere în mod intenționat, cu bună

știință asupra unui minor dureri și suferințe puternic fizice și psihice, cu scopul de a

obține de la acest minor informații sa mărturisiri.

Astfel, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Slutu Valenti corect

urmează a fi încadrate în baza art.309/1 alin. (3) lit. a) Cod penal (în redacția Legii din

30.06.2005).

6

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Slutu Valentin în săvîrșire

infracțiunii incriminate lui prevăzute de art. 309/1 alin. (3) lit. a) Cod penal nu

echivalează cu achitarea lui, după cum solicită avocatul, aceasta fiind o metodă de

împiedicarea stabilirii adevărului și de a se eschiva de răspundere penală, ori probele

prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate lui.

La numirea pedepsei inculpatului Slutu Valentin instanța de apel a ținut cont de

principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal și

criteriile de individualizare a pedepsei stabilite în art.75 Cod penal.

Circumstanțe atenuante și agravante în sensul art.76,77 Cod penal nu au fost

stabilite.

Astfel instanța de apel a reținut că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului și în bază căruia persoana

se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile art. 90 Cod penal.

În cazul dat, pe linia de argumente expuse, luînd în considerația persoana

inculpatului Slutu Valentin, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost

condamnat, are familie și doi copii minori la întreținere, instanța de apel a ajuns la

concluzia că scopul corectării și reeducării inculpatului se va atinge și fără izolarea lui

de societate, cu numirea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea executării pedepsei și

stabilirea termenului de probă, dîndu-i posibilitate reală să-și dovedească corectarea

prin comportament exemplar și muncă cinstită, considerînd că pedeapsa dată va

asigura scopurile pedepsei, pedeapsă care instanța de apel o consideră echitabilă faptei

infracționale săvîrșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale

și care va atinge scopul de corectare și reeducare a vinovatului.

- procuror, care, invocînd temeiul de drept prevăzute la pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală solicită casarea parțială acesteia în partea numirii

pedepsei lui Slutu Valentin cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal. Recurentul

invocă că, instanța de apel n-a individualizat pedeapsa conform prevederilor art. 61,75

Cod penal; s-a ignorat faptul că inculpatul a comis și o infracțiune gravă, fiind în

exercițiul funcției de a proteja cetățenii de fapte ilegale, dar nu de a săvîrși astfel de

fapte; nu s-a ținut cont de poziția inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale și

judecării cauzei în instanța de judecată, care nu a recunoscut vina și nu a restituit

prejudiciul cauzat prin infracțiune, prin urmare, a aplicat inculpatului pedeapsa

condiționată, neîntemeiat;

- avocatul Corneliu Vrabie în numele inculpatului Slutu Valentin, invocînd

temeiurile de drept prevăzute la pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond. Recurentul

invocă că, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus

neclar; martorul Ciobanu la momentul rejudecării apelului era decedat; nu au fost

administrate probe noi care ar impune motivarea unei decizii de condamnare în situația

cînd există deja o sentință de achitare; instanța de apel s-a pronunțat și asupra unor

concluzii adoptate de către alt Colegiu penal care a judecat apelul anterior și decizia

căruia a fost casată de către Curtea Supremă de Justiție, astfel instanța de apel nu era în

drept să-și motiveze decizia luată depășind competențele, oferind concluziile asupra

unui apel judecat anterior. Recurentul mai invocă că, instanța de apel l-a condamnat pe

7

Slutu Valentin în baza presupunerilor și declarațiilor contradictorii, prin urmare nu au

fost întrunite elementele infracțiunii imputate.

invocate, Colegiul lărgit consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile

din următoarele considerente.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Corneliu Vrabie în numele

inculpatului Slutu Valentin.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenții în recursurile declarate invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței

de apel prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul

lărgit constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

declarate, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești.

După cum rezultă din conținutul recursului autorul nu este de acord cu

condamnarea în baza 3091 alin. (3) lit. a) Cod penal considerînd că lipsesc probe certe

ce ar confirma vinovăția lui Slutu Valentin în săvîrșirea faptei imputate.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra netemeiniciei

soluției pronunțate de prima instanță, considerînd că argumentele acuzării și-au găsit

confirmare în ședința de judecată.

Astfel, din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile părții vătămate Petrov Ion, martorilor Rudeanu Elena, Onofraș Parascovia,

Moraru Andrei, Țîganciuc Serghei, Ciobanu Ion și Pirogan Vasile, și materialele

cauzei, inclusiv expertiza medico-legală nr. 270 D din 20.12.2010, potrivit căreia la

Petrov Ion au fost depistate leziuni corporale care puteau fi cauzate de la acțiunea

unor corpuri condolente sau la lovirea de acestea și corespund leziunilor corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății (f.d. 72, vol. II).

Este stabilit cu certitudine că Petrov Ion a fost examinat de către medicul de

familie Moraru la 03 august 2010, iar cu o zi înainte, adică la 02 august 2010, a avut

loc infracțiunea care i se incriminează lui Slutu Valentin. Plîngerea lui Țiganciuc

Serghei s-a înregistrat la 03 august 2010 și în acea zi minorul Petrov s-a prezentat la

primărie cu mătușa sa, Onofraș. La 02 august 2010 Slutu Valentin, fără a avea la

examinare plîngerea lui Pirogan Vasile, cea a lui Țiganciuc Serghei sau alte cazuri cu

implicarea minorului Petrov, 1-a chemat în biroul șefului de post din sediul primăriei

com. Rădoaia, unde l-a maltratat și l-a chestionat pe faptul de furt de bunuri de la

Pirogan. Faptul aflării minorului la primărie și chestionarea lui este confirmat de partea

vătămată în judecată și este recunoscut de inculpat. Acțiunile lui Slutu Valentin pot fi

apreciate ca ilegale, deoarece a încălcat modul de citare și audiere a unui minor.

Competența în cazul faptelor comise de minori aparține exclusiv procurorului și

polițistul Slutu Valentin nu era în drept de a-l chema în biroul său și a-l interoga despre

8

furt în lipsa reprezentantului legal și a pedagogului sau psihologului. Toate aceste

acțiuni au avut scopul de a intimida și face presiune asupra minorului în scopul de a

recunoaște comiterea infracțiunii.

Faptul că Petrov a fost dus la ieșirea din sat cu mașina de către polițistul Slutu

Valentin este demonstrat prin declarațiile părții vătămate și a martorului Onofraș

Parascovia, care a declarat că Petrov a fost văzut în mașina lui Slutu de către feciorii

săi la stația de alimentare cu benzină. Însuși inculpatul recunoaște că minorul Petrov a

fost luat în mașina lui cu scopul de a merge după mătușa lui.

Potrivit declarațiilor martorilor Țiganciuc Serghei și Ciobanu Ion, rezultă că ei au

negat faptul că l-au maltratat pe Petrov Ion în legătură cu furtul de bani.

Din declarațiile martorului Pirogan Vasile, date în instanța de apel, rezultă că

minorul Petrov Ion a fost adus la postul de poliție de Slutu Valentin, unde acesta „l-a

lovit cu palma o dată pe Petrov, mai mult nu a văzut. Cu piciorul i-a dat la fund lui

Petrov Ion. La procuror a spus că l-a lovit o dată cu palma și o dată cu piciorul”.

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat de către avocat este criticată

aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul

invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și

nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate,

la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale

penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți

cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

În această ordine de idei și cu referire la argumentul regăsit în recursul ordinar că

în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate, dar în

care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite în acest sens, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanței de apel, inclusiv

cele reproduse în pct. 7 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de

apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor lui, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Petrov Ion, martorilor

acuzării, raporturile de expertiză, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor circumstanțelor invocate de apărare în recursul ordinar.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la pct. 8

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța a estimat

circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar.

9

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și astfel,

invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunii imputate, că recursul ordinar este unul

neîntemeiat, în această parte.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Astfel, se reține că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus la admiterea acestuia precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele

cauzei, și anume declarațiile părții vătămate și a martorilor care demonstrează

nevinovăția inculpatului, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece,

ca probe, acestea sunt colective cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate

de instanță conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu,

sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Critica referitor la

procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost

efectuată de instanța de apel.

Mai mult, Colegiul reține că autorul recursului nu aduce careva argumente care ar

combate concluzia instanței de apel, iar argumentele invocate de avocat în cererea de

recurs ordinar sunt reflectate în decizia instanței de apel.

Prin urmare, motivele invocate de recurent ce țin de starea de fapt, de afirmațiile,

precum că incorect au fost apreciate declarațiile părții vătămate și a martorilor,

Colegiul penal le respinge ca fiind inadmisibile. Nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii imputate.

Din acest punct de vedere se consideră neîntemeiată și trimiterea făcută de avocat

la art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, neexistînd o careva eroare de drept,

deoarece instanța de judecată nu a făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de

către Slutu Valentin decît cea în baza căreia acesta a fost pus sub învinuire.

Recurentul mai indică și alte argumente cu referire la practica CEDO, dar care nu

sunt relevante cazului dat și pe care Colegiul penal nu le va argumenta, ori potrivit

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului (cauza Van de Hurk vs

Olanda), Înalta Curte a stabilit că această obligație (de motivare), deși impusă

instanțelor naționale de art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, nu presupune existența unui răspuns detaliat la

fiecare argument.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

10

Cu referire la recursul procurorului.

Potrivit textului recursului, procurorul a invocat ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că temeiul la care se referă procurorul nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului, procurorul consideră că instanța de apel

fără a-și motiva soluția a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare aplicată lui Slutu Valentin pe termen de probă, prin ce a ignorant principiul

individualizării pedepsei penale.

La acest capitol Colegiul atestă că, conform art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a acestuia. Totodată, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.3091 alin.(3) lit. a) Cod penal în baza căruia Slutu Valentin a fost

condamnat, prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termne de la 2 la 5

ani.

Conform prevederilor art. 90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Potrivit actelor cauzei, instanța de apel în baza art. 3091 alin. (3) lit. a) Cod penal

i-a stabilit lui Slutu Valentin pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, cu privarea de

dreptul de ocupa anumite funcții de răspundere în organele Ministerului Afacerilor

Interne pe un termen de 3 ani. În temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani.

Consultînd textul deciziei instanței de apel Colegiul reține că la stabilirea

pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele atenuante și lipsa celor

agravante, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost

condamnat, are la întreținere un copil minor și reieșind din scopul pedepsei penale, a

considerat posibilă corijarea și reeducarea lui Slutu Valentin fără izolare de societate,

dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia.

Prin urmare, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat

prevederile legii.

Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa fixată de instanța de apel este în

corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind în limitele prevăzute de

11

sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat inculpatul, iar aplicarea

art.90 Cod penal în privința lui Slutu Valentin s-a efectuat în limitele legii, considerînd

că stabilirea pedepsei condiționate acestuia va atinge scopul pedepsei penale de

corectare și reeducare, nefiind absolut necesară izolarea lui de societate, astfel fiind

respectate principiile generale de individualizare a pedepsei.

Totodată, Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent, precum că

inculpatul nu a recunoscut vina fapt ce demonstrează că nu a conștientizat caracterul

prejudiciabil al faptei comise, nu poate fi considerat ca o circumstanță agravantă,

deoarece, potrivit art. 66 Cod de procedură penală, recunoașterea vinovăției este un

drept al vinovatului dar nu o obligație.

La fel, lipsit de temei este și afirmația procurorului din recurs, precum că instanța

la stabilirea pedepsei nu a ținut seama că inculpatul nu a recuperat benevol prejudiciul

cauzat prin infracțiune părții vătămate, or acesta din urmă în cadrul procesului penal

acțiune civilă nu a înaintat.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care se face referire și prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate.

În acest context, Colegiul lărgit conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare și potrivit legii se dispune respingerea recursurilor ca

inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Ape Bălți, Natalia Bobu și avocatul Corneliu Vrabie în

numele inculpatului Slutu Valentin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 04 martie 2015, în cauza penală în privința lui Slutu Valentin Mihail,

cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 29 septembrie 2015.

Președinte Liliana Catan

Judecători Ion Guzun

Iurie Diaconu

Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

12