1a-769/2015 — art.186 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1a-769/2015 — art.186 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-769/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 septembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
examinând, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 14
noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie
2015, declarat de avocatul Maria Antoci, în numele inculpatului
Reznic Ivan Nicolai, născut la
09 noiembrie 1991, originar și locuitor al s. Ermoclia,
r-nul Ștefan Vodă, cetățean al R. Moldova, anterior
condamnat:
1) prin sentința Judecătoriei Căușeni din 31
ianuarie 2012, în baza art. 192/1 alin. (2) lit. a), 27,
192/1 alin. (2) lit. a), 84 Cod penal, la 3 ani închisoare;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 03 noiembrie – 14 noiembrie 2014,
în instanța de apel: 23 februarie – 06 aprilie 2015,
în instanța de recurs: 02 iunie – 17 iunie 2015;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 14 noiembrie 2014, cauza fiind
judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Reznic
Ivan a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare,
cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 17 octombrie 2014.
De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Lungu V. prejudiciul material de
500 lei.
Instanța de fond a constatat că la 16 august 2014, orele 20:20 - 21:45,
Reznic I., aflându-se în s. Opaci, r-nul Căușeni, a deteriorat geamul automobilului
de model VAZ 2121, numere de înmatriculare CS AO 617, care se afla parcat în
stradă, apoi a pătruns în interiorul automobilului de unde în mod tainic a sustras
panoul cu butoane a automagnitolei de model „SONY Xploid”, pricinuindu-i părții
vătămate LunguV. O daună în sumă de 1000 lei.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind dovedită
totalmente prin probele administrate pe caz, și a încadrat acțiunile lui în baza art.
1
186 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca furt, adică acțiunea de sustragere pe ascuns a
bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75, 34 alin.
(1), 82 Cod penal, art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, că infracțiunea
comisă este una mai puțin gravă, inculpatul a recunoscut vina, a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele săvîrșite, a săvârșit infracțiunea în
stare de recidivă, anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară.
Inculpatul a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o
pedeapsă mai blândă.
Apelantul a indicat că nu este de acord cu aplicarea art. 34 Cod penal și cu
mărimea pedepsei stabilite. Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 7 și 75 Cod
penal, că el s-a căit sincer, a recunoscut vina, a colaborat cu organele de urmărire
penală, și-a asumat obligațiunea de a nu comite noi infracțiuni.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie
2015, apelul a fost respins ca nefundat.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond just și întemeiat a stabilit
categoria și termenul pedepsei penale, acordând deplină eficiență prevederilor art.
7, 61, 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale.
Elementele legate de fapta comisă și de persoana inculpatului au fost pe
deplin valorificate în procesul de individualizare a pedepsei penale stabilite, luând
în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, că infracțiunea
imputată inculpatului este una mai puțin gravă, săvârșită cu intenție, că el a
recunoscut vina, s-a căit sincer, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, de
personalitatea inculpatului, că la locul de trai se caracterizează satisfăcător, că a
săvârșit infracțiunea în stare de recidivă, anterior a fost condamnat pentru
infracțiune similară.
Aspectele expuse justifică aplicarea pedepsei privative de libertate pe un
termen de 2 ani, ținând cont de conținutul art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură
penală și art. 82 alin. (2) Cod penal. Nu se impune reconsiderarea pedepsei aplicate
inculpatului sub nici un aspect, respectiv al modificării categoriei sau termenului
acesteia, de vreme ce pedeapsa penală, așa cum a fost individualizată de către
instanța de fond, este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul
gradului de pericol social al faptei comise de inculpat.
Afirmațiile apelantului că instanța nu a luat în considerare că el a recunoscut
vina, s-a căit sincer, a contribuit activ la desfășurarea urmării penale, sunt
neîntemeiate, odată ce instanța de fond anume aceste circumstanțe le-a pus la baza
stabilirii categoriei și cuantumului pedepsei.
Cu atât mai mult că, cauza a fost judecată în ordinea procedurii simplificate,
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 364/1 Cod
de procedură penală, inculpatul beneficiind de o reducere a pedepsei cu o treime
din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și în corespundere cu prevederile
art. 82 alin. (2) Cod penal.
2
Avocatul Maria Antoci a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea
acestei decizii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.
Recurentul a indicat că hotărârea instanței de apel este contrară scopului
procesului penal, și anume art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală.
Inculpatul a recunoscut în totalmente fapta imputată, a solicitat judecarea
cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform
prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea săvârșită este una mai puțin
gravă. Totodată s-au atestat și circumstanțe atenuante, care au fost menționate în
sentința de condamnare, dar n-au fost luate în considerație. Atât instanța de fond,
cât și cea de apel n-au ținut cont de principiul prevăzut în art. 7 Cod penal.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod
de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care
nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că
împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond și de
apel, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, denotă că ambele
instanțe au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea
pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură
penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 82
alin. (2) Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea
categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului. Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi
mai mică de jumătate. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
3
Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale.
Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în
pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanțele au
apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5 din decizie).
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar
aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens
decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a
acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor
incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în
recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și
de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că
instanțele au aplicat o pedeapsă inculpatului individualizată conform prevederilor
legale și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
este vădit neîntemeiat.
Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maria Antoci
împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 14 noiembrie 2014 și deciziei
Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2015, în privința
inculpatului Reznic Ivan Nicolai, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
4