1ra-843/15 — art. 152 alin 2 lit e CP

1ra-843/15 — art. 152 alin 2 lit e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-843/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie

2015, declarate de avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele inculpaților și inculpații

Iliescu Nicolae Ion, născut la 06 noiembrie

1974, originar și locuitor al s. Onițcani, r-nul Criuleni,

Buzgan Oleg Trofim, născut la 01 iunie

1988, originar și domiciliat mun. Chișinău,

str. M. Dragan 14/1, ap. 6.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.07.2012 - 30.12.2013;

Instanța de apel: 29.01. - 19.03.2014;

Instanța de recurs: 06.06. - 04.11.2014;

Instanța de apel: 23.12.2014 - 01.04.2015;

Instanța de recurs: 11.06. - 12.08.2015.

A C O N S T A T A T :

Nicolae Iliescu și Oleg Buzgan au fost achitați de sub învinuirea de săvîrșire a

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că există o

cauză care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 36 Cod penal -

legitima apărare.

învinuiți de faptul că, la 01 mai 2012, aproximativ la ora 00:05, activînd în calitate

de angajați ai agenției de securitate SRL „Bercut Grup” și aflîndu-se în marketul

„Nina Com” amplasat pe str. Sarmisegetuza 15/1, mun. Chișinău, unde au fost

chemați pentru aplanarea unui conflict, urmărind scopul vătămării integrității

corporale și sănătății cet. Ion Rusu, Nicolae Iliescu l-a stropit pe ultimul în față cu

gaz lacrimogen, după care împreună cu Oleg Buzgan i-au aplicat lovituri cu

bastonul în diferite părți ale corpului cauzîndu-i acestuia, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1279/D din 04.06.2012, vătămări corporale medii.

Aceste acțiuni, de către organul de urmărire penală, au fost calificate ca

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății săvîrșită de două

persoane, infracțiune prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații N. Iliescu și

O. Buzgan să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, la cîte 5 ani închisoare fiecare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani fiecare.

În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat următoarele argumente:

1

- instanța în urma cercetării probelor prezentate de partea acuzării, incorect a

ajuns la concluzia că inculpații, în scopul înlăturării unei agresiuni ce vizează

valori sociale importante, au acționat în stare de legitimă apărare, de rînd ce

acțiunile acestora, care de comun acord i-au cauzat părții vătămate vătămări

corporale medii, au realizat latura obiectivă a infracțiunii incriminate;

- instanța nu a luat în calcul faptul că nici unuia din inculpați nu i-au fost

cauzate careva leziuni corporale, fapt ce demonstrează că dînșii nu au fost supuși

atacului real, material și imediat din partea părții vătămate, iar reținînd declarațiile

inculpatului O. Buzgan date în ședința de judecată, precum că el a presupus că

partea vătămată și martorii Iu. Samson și Ig. Boboc, puteau să-l lovească din spate,

din care motiv a aplicat bastonul de cauciuc, rezultă că atacul nu a existat în

realitate;

- instanța a lăsat fără apreciere și motivul apariției conflictului, care a început

din cauza că partea vătămată a solicitat casierei să-i prezinte condica de reclamații,

și aceasta a alertat agenții de pază, care în loc să aplaneze situația, dimpotrivă au

aplicat violență și mijloace speciale față de I. Rusu;

- instanța nu a analizat care a fost necesitatea aplicării forței fizice și a

mijloacelor speciale în privința părții vătămate, care nu a aplicat și nici nu a

încercat să aplice forța fizică sau să atace persoanele care se aflau în magazin,

luînd în considerare dezvoltarea fizică și pregătirea profesională a inculpaților în

comparație cu cea a părții vătămate;

- incorectă este și concluzia instanței, precum că existența legitimei apărări a

fost dovedită nu numai de către inculpați, dar și de martorii acuzării, însă nu a

indicat care sunt acei martori și acele declarații care demonstrează faptul dat, prin

urmare instanța a pus la baza concluziei sale doar declarațiile inculpaților, depuse

în scopul eschivării lor de la răspundere penală, însă care urmau a fi apreciate

critic.

2014, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, fiind menținută sentința fără

modificări.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță a verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și corect a

dispus achitarea inculpaților în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, din motiv că

fapta lor nu constituie infracțiune, aceștia acționînd în limitele legitimei apărări,

deoarece din probele aduse în susținerea învinuirii nu s-a demonstrat intenția

directă a inculpaților în cauzarea vătămărilor corporale medii, corect reținîndu-se

în acest sens declarațiile inculpatului N. Iliescu, care a afirmat că partea vătămată

nu a dorit benevol să iasă din magazin și dînsul l-a împins afară, iar O. Buzgan a

declarat că dînsul l-a scos afară pe Iu. Samson, solicitîndu-le să se liniștească, că de

altfel vor fi nevoiți să aplice mijloace speciale, însă aceștia continuau să strige și

să-i împingă, încercînd să-i atace, din care motiv i-au stropit cu gaz lacrimogen, pe

care îl aveau în dotare, iar O. Buzgan a aplicat în privința lor bastonul de cauciuc,

după care au apelat serviciul 902, precum și a martorilor A. Guștiuc-Beșliu,

S. Jaloba, care au confirmat declarațiile inculpaților.

Totodată, instanța de apel a dat apreciere critică declarațiilor părții vătămate,

din motiv că acestea nu sunt consecvente și nu pot fi puse la baza unei învinuiri,

precum și a martorilor Ig. Boboc, Vl. Vovcenco și E. Vovcenco, din motiv că

aceste declarații se contrazic între ele și cu probele cercetate în ședința de judecată,

2

din care rezultă că anume I. Rusu a admis acțiuni provocatoare față de N. Iliescu și

O. Buzgan, care aflîndu-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, urmau să curme și

să stopeze acțiunile ilegale ale ultimului de încălcare a ordinii publice în incinta

marketului, a cărui pază este de obligațiunea lor de serviciu, astfel urmare a

atacului direct și a acțiunilor părții vătămate, inculpații au fost nevoiți să folosească

gazul lacrimogen și bastonul de cauciuc pentru a se autoapăra de acțiunile acestuia.

De asemenea, instanța de apel a enunțat că, în cazul dat, acțiunile inculpaților

au fost îndreptate întru curmarea și evitarea unor eventuale prejudicii ale sănătății

în urma agresiunilor fizice ale părții vătămate.

Nefondat a considerat instanța de apel și argumentul procurorului, precum că

atacul nu a existat în realitate, deoarece din declarațiile inculpatului O. Buzgan,

rezultă că Iu. Samson și Ig. Boboc, se aflau la spatele lui, aceștia avînd

posibilitatea de a aplica lovituri, prin urmare atacul a fost real.

Astfel, instanța de apel a considerat, că în cauză pe deplin s-a constatat starea

de legitimă apărare în acțiunile inculpaților, iar sentința primei instanțe este una

legală și fondată.

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare, din motiv că instanța de apel neîntemeiat a menținut

soluția primei instanțe, prin care s-a constatat că inculpații au acționat în limitele

legitimei apărări și a preluat concluziile formulate de prima instanță, fără a da o

apreciere justă suportului probatoriu prezentat de partea acuzării, și fără a se

expune asupra necesității aplicării forței fizice de către inculpați, cu folosirea

bastonului, atît timp cît partea vătămată fiind stropită cu gaz lacrimogen, era deja

imobilizată pe un interval de timp și nu putea efectua careva acțiuni, în rest,

invocînd repetat aceleași motive ca și în apel, descrise la pct. 3 al prezentei decizii.

04 noiembrie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs a reținut, că instanța de apel la

judecarea apelului, nu a apreciat fiecare probă separat adusă de procuror în

susținerea învinuirii și nu s-a expus în mod convingător de ce respinge probele

adunate pe parcursul urmăririi penale, pe baza cărora procurorul i-a pus pe

N. Iliescu și O. Buzgan sub învinuirea prevăzută de art. 151 alin. (2) lit. e) Cod

penal.

Din materialele dosarului rezultă, că în confirmarea învinuirii, procurorul, a

adus ca probă declarațiile părții vătămate I. Rusu, a martorilor Vl. Vovcenco,

E. Vovcenco și Ig. Boboc, depuse în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul

cercetării judecătorești, raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate

nr. 1279/D din 04 iunie 2012, asupra cărora instanța de apel a decis că acestea nu

fac dovada vinovăției lui N. Iliescu și O. Buzgan în săvîrșirea infracțiunii imputate

lor, concluzionînd că aceștia au fost în stare de legitimă apărare respingînd un atac

direct, imediat, material și real îndreptat împotriva lor.

Instanța de recurs a menționat, că potrivit art. 101 Cod de procedură penală,

sub aprecierea probelor se are în vedere că fiecare probă are o anumită importanță,

justificată prin informațiile pe care le oferă în aflarea adevărului.

3

După cum rezultă din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, în ședință

au fost date citirii probele din dosar - declarațiile inculpaților O. Buzgan și

N. Iliescu, a părții vătămate I. Rusu, a martorilor S. Jaloba, E. Vovcenco,

Vl. Vovcenco, A. Guștiuc-Beșliu, Iu. Samson.

Ca probe ale cauzei, acestea cuprind informații, care procurorul le-a prezentat

instanței în sprijinul învinuirii sub care au fost puși O. Buzgan și N. Iliescu -

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, săvîrșită de două

persoane.

Lecturînd textul deciziei adoptate, instanța de recurs a constatat, că

modalitatea de motivare a soluției denotă, că instanța de apel nu a apreciat la justa

valoare probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

expunîndu-se precum că nu dovedesc vinovăția inculpaților O. Buzgan și

N. Iliescu, pe cînd, după cum susține procurorul, acestea în coroborare una cu alta,

confirmă vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

La fel, instanța de recurs a enunțat, că instanța de apel, menținînd soluția

primei instanțe de achitare a inculpaților, din motiv că aceștia au acționat în

limitele legitimei apărări, nu a descris și motivat temeiurile pentru legitima apărare

în raport cu fiecare criteriu specific legitimei apărări în sensul art. 36 alin. (2) Cod

penal, nu a adus motive concrete pentru a întemeia soluția, precum că inculpații au

acționat față de partea vătămată în stare de legitimă apărare, deoarece, lecturînd

textul deciziei, aceasta s-a limitat doar la presupuneri, precum că partea vătămată

avea un comportament agresiv și neadecvat și își continua acțiunile sale

prejudiciabile, fără a face trimitere la careva probe ce ar confirma aceste

circumstanțe.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs a conchis, că instanța de apel

nu a indicat prin care probe concrete se confirmă faptul că inculpații au săvîrșit

acțiunile date pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva lor, de rînd ce partea vătămată nu a încercat și nu a aplicat forța fizică,

adică nu a manifestat careva agresiune și nu a folosit careva arme sau obiecte ce ar

avea consecințe ireparabile, sau ar fi pus în pericol valorile protejate de lege, fără a

se expune asupra faptului dacă mai creea partea vătămată un risc real pentru

inculpați, care l-au stropit cu gaz lacrimogen, imobilizîndu-l pe o perioadă de timp,

întru necesitatea aplicării forței fizice, cu folosirea bastonului.

Reieșind din conținutul deciziei, instanța de apel a concluzionat, că „acțiunile

inculpaților au fost îndreptate spre curmarea și evitarea unor eventuale prejudicii

ale sănătății care au putut fi cauzate în urma agresiunilor fizice ale părții

vătămate”, adică a unui atac eventual.

Astfel, instanța pripit a ajuns la concluzia, că atacul a fost real și inculpații

corect au aplicat forța fizică, presupunînd că atît partea vătămată, cît și persoanele

ce se aflau cu acesta, eventual puteau să-i atace.

Atacul nu poate fi considerat actual, dacă nu s-a ivit încă pericolul real, sau

dacă acesta a trecut, astfel, dacă făptuitorul presupune în mod eronat existența unui

atac și a stării de pericol ori dacă, deși confruntat cu un atac real care nu pune în

pericol valorile protejate, dar pe care îl apreciază în mod eronat ca fiind apt să le

lezeze, condiția pericolului nu va fi îndeplinită și, în consecință, lipsește starea de

legitimă apărare.

Prematură a considerat instanța de recurs și constatarea instanței de apel,

precum că, inculpații au respins un atac direct, din care motiv au fost nevoiți să

4

folosească mijloacele speciale din dotare, reținînd în acest sens declarațiile

inculpaților și ale martorilor A. Guștiuc-Beșliu și S. Jaloba, care au specificat că

partea vătămată din motiv că nu i-a fost prezentată condica de sugestii și

reclamații, a început a manifesta un caracter agresiv față de casier, iar cînd au venit

agenții de pază acesta a devenit și mai agresiv, deoarece nici unul din persoanele

date nu au comunicat că partea vătămată ar fi agresat fizic pe cineva din magazin,

sau pe colaboratorii de pază, care au fost alertați, doar că s-a adresat cu cuvinte

necenzurate în adresa casierului.

Instanța de recurs a mai supus criticii și concluzia instanței de apel că

inculpații întru totul au respectat cerințele art. art. 28 alin. (4) lit. a), 29 alin. (1)

lit. a), b) al Legii nr. 283 din 04.07.2003, privind activitatea particulară de detectiv

și de pază, deoarece aplicarea forței fizice și a mijloacelor speciale de către

personalul care participă la activitatea de pază, trebuie inițial să fie precedată de un

avertisment privind intenția recurgerii la ele sau a face uz de aceste mijloace,

acordînd timp suficient întru îndeplinirea cerințelor sale, prin ce a fost încălcat

principiul proporționalității, deoarece considerarea unei fapte prevăzute de legea

penală ca fiind săvîrșită în legitimă apărare impune cercetarea condițiilor desprinse

din dispozițiile art. 36 Cod penal, privitoare pe de o parte la atac și pe de altă parte

la apărare.

Instanța de recurs a specificat că, instanța de apel nu s-a expus asupra

proporționalității între acțiunile părții vătămate și cele ale inculpaților, și nu a dat

nici o apreciere faptului că mai întîi partea vătămată a fost imobilizată fiind stropită

cu gaz lacrimogen, apoi, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1279/D

din 04 iunie 2012, acestuia i-au fost aplicate circa 4-5 lovituri, cu un corp

contodent dur, în urma căreia dînsul s-a ales cu fractură fără deplasare a osului

radial stîng, traumatism cranio-cerbral închis, manifestat prin comoție cerebrală și

echimoze pe membrele inferioare, fapt ce face pripită concluzia instanței privind

starea de „legitimă apărare”.

În final, instanța de recurs a menționat, că instanța de apel, după cum indică și

procurorul în recurs, a lăsat fără apreciere probele prezentate de acuzare în

confirmarea vinovăției inculpaților în săvîrșirea infracțiunii incriminate, și anume

declarațiile părții vătămate I. Rusu, a martorilor E. Vovcenco, Vl. Vovcenco, Ig.

Boboc, Iu. Samson (date în cadrul urmăririi penale), din care rezultă, că inculpații

fără a fi agresați de către partea vătămată, l-au scos afară unde au aplicat față de

el gaze lacrimogene și lovituri cu bastonul în diferite părți ale corpului, iar la

întrebarea martorului E. Vovcenco, din ce motiv aplică violență asupra persoanei

date, agenții de pază au răspuns că dînsul s-a adresat cu cuvinte necenzurate în

adresa lor, astfel că instanța nu și-a motivat soluția privind respingerea acestor

probe.

2015, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care,

Nicolae Iliescu și Oleg Buzgan au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la cîte 3 ani închisoare fiecare, iar în baza art. 90

Cod penal, executarea pedepsei aplicate acestora a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă a cîte un an, pentru fiecare din ei.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat în fapt, că

Nicolae Iliescu în complicitate cu Oleg Buzgan, la 01 mai 2012, aproximativ la ora

5

00:05, activînd în calitate de angajați ai agenției de securitate SRL „Bercut Grup”

aflîndu-se în marketul „Nina Com” amplasat pe str. Sarmisegetuza 15/1,

mun. Chișinău, unde au fost chemați pentru aplanarea unui conflict, urmărind

scopul vătămării integrității corporale și sănătății, Nicolae Iliescu l-a stropit pe

cet. Ion Rusu în față cu gaz lacrimogen, după ce ambii i-au aplicat lovituri cu

bastonul în diferite părți ale corpului, în procesul cărora Ion Rusu s-a ales, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 1279/D din 04.06.2012, cu vătămări

corporale medii.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că inculpații vina în săvîrșirea infracțiunii

imputate nu au recunoscut-o, însă vinovăția acestora în baza art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, se confirmă pe deplin prin următoarele probe: declarațiile părții

vătămate I. Rusu; martorilor A. Guștiuc-Beșliu, S. Jaloba, Iu. Samson, Ig. Boboc,

Vl. Vovcenco, E. Vovcenco; procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea

infracțiunii din 09 mai 2012 (f.d.6, vol.I); raportul de constatare medico-legală

nr. 1828 din 02 mai 2012 (f.d.26, vol.I); raportul de constatare medico-legală

nr. 1896 din 04 mai 2012 (f.d.27, vol.I); raportul de constatare medico-legală nr.

1833 din 02 mai 2012 și raportul de expertiză medico-legală nr. 1279/D din

04 iunie 2012 (f.d.54, 55-56, vol. I).

În lumina celor menționate supra, instanța de apel a reținut, că prima instanță

la adoptarea soluției a lăsat fără apreciere probele prezentate de acuzare în

confirmarea vinovăției inculpaților în săvîrșirea infracțiunii incriminate și anume

declarațiile părții vătămate I. Rusu a martorilor E. Vovcenco, Vl. Vovcenco,

Ig. Boboc, Iu. Samson, (date în cadrul urmăririi penale), din care rezultă, că

inculpații fără a fi agresați de către partea vătămată, l-au scos afară unde au aplicat

față de el gaze lacrimogene și i-au aplicat lovituri cu bastonul pe diferite părți ale

corpului, iar la întrebarea din ce motiv aplică violență asupra persoanei date,

agenții de pază au răspuns că dînsul s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa

lor, astfel că prima instanță nu și-a motivat soluția privind respingerea acestor

probe.

Instanța de apel, apreciind în cumul toate probele, a reținut, că acestea

confirmă vinovăția inculpaților N. Iliescu și O. Buzgan în săvîrșirea infracțiunii

imputate, iar prima instanță a emis sentința de achitare a inculpaților,

concluzionînd greșit că aceștia au acționat în limitele legitimei apărări.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților

considerîndu-le drept o poziție de apărare și a constatat că, deși inculpații afirmă că

ei au acționat la comportamentul agresiv al părții vătămate și doar atunci au scos

mijlocul special cu gaz lacrimogen și bastonul de cauciuc, partea vătămată,

împreună cu martorii Ig. Boboc, Iu. Samson și S. Jaloba susțin că N. Iliescu,

imediat după intrarea în magazin s-a apropiat de partea vătămată I. Rusu, călcîndu-

1 intenționat pe un picior, astfel provocîndu-1 pe ultimul la conflict, iar I. Rusu,

făcîndu-i observație, a fost apucat de gît de către N. Iliescu și împins brutal spre

ieșire. În același mod, cu martorul Iu. Samson a procedat și agentul de securitate O.

Buzgan, iar cînd se aflau deja la ieșire din magazin, atît în privința lui I. Rusu, cît și

a lui Iu. Samson, de către agenții de securitate, au fost aplicate mijloace speciale:

gaz lacrimogen și bastoane de cauciuc.

Aplicarea forței fizice și a mijloacelor speciale de către O. Buzgan și

N. Iliescu a continuat și în afara magazinului.

6

Încercînd să stopeze acțiunile violente ale agenților de pază îndreptate contra

colegilor săi, care deja erau imobilizați, fiind la pămînt, Ig. Boboc a fost și el

maltratat, fiind aplicat și în privința lui mijlocul special bastonul de cauciuc.

Doar martorul E. Vovcenco, văzînd situația creată, starea persoanelor

maltratate, a încercat verbal să-i oprească pe agenții de pază, totodată apelînd

serviciul „903” pentru acordarea ajutorului medical celor trei persoane în privința

cărora se aplica forța fizică și mijloacele speciale, iar pentru stoparea conflictului

și serviciul „902”.

Instanța de apel a notat, că prima instanță nu a descris și motivat temeiurile

pentru legitima apărare în raport cu fiecare criteriu specific acestei stări în sensul

art. 36 alin. (2) Cod penal, nu a adus motive întemeiate pentru a-și fundamenta

soluția, precum că inculpații au acționat față de partea vătămată în stare de legitimă

apărare, deoarece, lecturînd textul sentinței, aceasta s-a limitat doar la presupuneri,

precum că partea vătămată avea un comportament agresiv și neadecvat,

continuîndu-și acțiunile sale prejudiciabile, fără a face trimitere la careva probe ce

ar confirma circumstanțele date.

Mai mult, instanța de apel a conchis, că prima instanță nu a indicat prin care

probe concrete se confirmă faptul că inculpații au săvîrșit fapta pentru a respinge

un atac direct, imediat, material și real îndreptat împotriva lor, or, din probele

administrate, declarațiilor martorilor audiați nu se confirmă că partea vătămată a

încercat sau a aplicat forța fizică, adică nu a manifestat careva agresie, nu a folosit

careva arme sau obiecte ce ar avea consecințe ireparabile. Faptul că partea

vătămată s-a arătat nemulțumit de faptul cum a fost deservit, că a aruncat în față

casierului condica de reclamații, nu echivalează cu un atac real, pericol atît pentru

ea sau, cu atît mai mult, pentru inculpații care, ulterior acestor acțiuni ale părții

vătămate, au aplicat față de el mijloacele speciale și violența.

De asemenea, instanța de apel a enunțat, că prima instanță nu s-a expus

asupra faptului dacă mai creea partea vătămată un risc real pentru inculpați, după

ce l-au stropit cu gaz lacrimogen, imobilizîndu-l pe o perioadă de timp și care mai

era necesitatea aplicării forței fizice, aplicînd lovituri cu bastonul.

7.1. La compartimentul individualizării pedepsei, instanța de apel a acordat

eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Nicolae Iliescu și Oleg Buzgan, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, au contestat cu recursuri ordinare decizia instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În susținerea recursurilor, care de fapt sunt identice, recurenții au invocat

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, menționînd, că instanța de apel

contrar art. 101 Cod de procedură penală, a pus la baza deciziei de condamnare

doar probele acuzării.

Astfel, instanța de apel greșit a apreciat declarațiile inculpaților din cadrul

urmăririi penale, din care rezultă, că de fapt inculpații au săvîrșit fapta în stare de

legitimă apărare, or, la rugămintea inculpaților partea vătămată și prietenii săi au

refuzat să iasă afară din magazin și ca urmare N. Iliescu l-a împins pe I. Rusu

afară, iar colegul său O. Buzgan l-a scos afară pe Iu. Samson.

Ulterior, inculpații au solicitat persoanelor nominalizate să se liniștească iar în

caz contrar vor aplica mijloacele speciale, însă partea vătămată și prietenii săi

continuau să strige, împingîndu-i pe agenții de pază și încercînd să-i atace, și în

7

rezultatul acestor acțiuni inculpații au aplicat mijloacele speciale, bastonul și gazul

lacrimogen asupra părții vătămate.

La fel, din declarațiile inculpaților mai rezultă, că O. Buzgan a fost nevoit să

aplice bastonul de cauciuc, deoarece efectul gazului lacrimogen a trecut repede, iar

partea vătămată și prietenii săi, au încercat din nou săi atace pe inculpați,

comportîndu-se violent.

Totodată, recurenții au relatat, că la stația de așteptare a transportului public,

O. Buzgan a observat sticle goale de la băuturi care puteau fi utilizate de către

partea vătămată și prietenii săi în timpul atacului, mai mult, partea vătămată era în

stare de ebrietate, fapt confirmat de către martorii S. Jaloba și A. Guștiuc-Beșliu,

însă instanța de apel nu a constatat acest fapt.

În viziunea recurenților, instanța de apel nu a dat apreciere cuvenită nici

declarațiilor martorilor acuzării Vl. Vovcenco, E. Vovcenco și Iu. Grosu, care sunt

prieteni și avînd interes să depună asemenea mărturii împotriva agenților de pază,

fiindcă, soțul martorului Iu. Grosu, M. Grosu la 17.01.2012 i-a provocat leziuni

corporale colaboratorului SRL „Bercut Grup”, M. Munteanu, pentru ce a fost

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal și din

aceste motive, în opinia recurenților, acești martori sunt persoane cointeresate, iar

declarațiile acestora urmau să fie respinse de către instanța de apel.

În același context, recurenții au menționat, că instanța de apel nu a luat în

considerație și declarațiile martorului Iu. Samson date în cadrul ședinței de

judecată, care a specificat, că vinovați de cele întîmplate se fac ei singuri, adică

partea vătămată I. Rusu și cu prietenii care îl însoțeau, astfel, partea vătămată a fost

inițiatorul conflictului și agenții de pază și-au exercitat atribuțiile, iar martorul

Iu. Samson careva pretenții față de agenții de pază nu are.

inadmisibilitatea acestora, ca fiind neîntemeiate, deoarece argumentele invocate

sunt lipsite de suport juridic.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursurile ordinare

(pct. 8 din decizie), se atestă, că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată inculpaților și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestora în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate I. Rusu; martorilor

A. Guștiuc-Beșliu, S. Jaloba, Iu. Samson, Ig. Boboc, Vl. Vovcenco, E. Vovcenco;

8

procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 09 mai 2012 (f.d.6,

vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 1828 din 02 mai 2012 (f.d.26,

vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 1896 din 04 mai 2012 (f.d.27,

vol.I); raportul de constatare medico-legală nr. 1833 din 02 mai 2012 și raportul

de expertiză medico-legală nr. 1279/D din 04 iunie 2012 (f.d.54, 55-56, vol. I),

fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Totodată, instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul recurenților

referitor la faptul că inculpații N. Iliescu și O. Buzgan, aplicînd mijloace speciale și

violența asupra părții vătămate I. Rusu, au acționat în stare de legitimă apărare.

Potrivit art. 36 alin. (2) Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana

care săvîrșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real,

îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Pentru a fi legitimă, apărarea trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să

se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală, să fie precedată de atac, sa fie

îndreptată împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului, să fie

proporțională cu atacul.

Prin proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului, se are în vedere

respectarea unei echivalențe între actul de apărare și cel de atac, astfel că la un atac

îndreptat împotriva integrității corporale se poate riposta cu o faptă de apărare ce

privește integritatea corporală a agresorului, luînd în considerare nu numai valorile

împotriva cărora s-a îndreptat atacul și actele de apărare, ci și toate împrejurările în

care s-a produs agresiunea (intensitatea, mijloacele aplicate, timpul, locul, forța și

posibilitățile atacantului și apărătorului - vîrstă, sex, starea sănătății), iar dacă

apărarea este vădit disproporționată față de gravitatea atacului și de împrejurările în

care acesta a avut loc, fapta se consideră săvîrșită cu depășirea limitelor legitimei

apărări.

Atacul este considerat real atunci cînd acțiunea lui a început sau este gata să

înceapă, ținînd cont de împrejurările concrete ale cauzei.

Un indiciu al caracterului real al atacului este intervalul mic dintre momentul

începerii atacului și momentul apariției pericolului.

Dacă acest interval este mai mare, în așa fel încît să existe posibilitatea

înlăturării lui prin alte mijloace decît săvîrșirea faptei prevăzute de legea penală,

atacul nu poate fi considerat ca imediat și nu legitimează acțiunea de apărare.

Astfel, Colegiul penal reține ca întemeiat argumentul instanței de apel precum

că prima instanță nu a indicat prin care probe concrete se confirmă faptul că

inculpații au săvîrșit fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real

îndreptat împotriva lor, deoarece, din probele administrate și din declarațiile

martorilor audiați nu se confirmă că partea vătămată a încercat sau a aplicat forța

fizică, adică nu a manifestat careva agresiuni, nu a folosit careva arme sau obiecte

ce ar avea consecințe ireparabile.

Iar faptul că partea vătămată s-a arătat nemulțumită de felul cum a fost

deservită și că a aruncat în față casierului condica de reclamații, nu echivalează cu

un atac real, pericol atît pentru ea sau, cu atît mai mult, pentru inculpați.

9

Mai mult, recursurile declarate, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a estimat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor judecătorești

privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel

pe care îl propun recurenții este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile

ordinare este lipsită de orice temei legal.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrii adoptate în cauza penală în privința lui N. Iliescu și O. Buzgan și,

prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de

avocatul A. Mîrzîncu în numele inculpaților și inculpații N. Iliescu și O. Buzgan,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Aurelia

Mîrzîncu în numele inculpaților și inculpații Nicolae Iliescu, Oleg Buzgan,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2015,

în cauza penală în privința lui Iliescu Nicolae Ion și Buzgan Oleg Trofim, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

10