1ra-893/2015 — Art. 187 alin. 2 lit. b, art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 20 iunie 2012, Șatulov Sveatoslav a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. 1 Prin aceeași sentință, Șatulov Sveatoslav a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare și în baza art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1), 90 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani. De la Șatulov Sveatoslav, Niculcea Mihail, Miller Victor, Ciontoloi Ianoș, s- a dispus încasarea prejudiciului moral în mod solidar, în beneficiul părții vătămate Neguța Serghei 10.000 lei. Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Neguța Serghei, Cușnir Victor, Zmeu Ivan, Vasilciuc Artur, Beșliu Lilian privind încasarea prejudiciului material, au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă. Prin aceeași sentință au fost condamnați și Miller Victor, Niculcea Mihail, Ciontoloi Ianoș, Mihalat Ion, Dodonov Ion, Niculcea Vasile, însă în privința acestora hotărîrile judecătorești nu se contestă. 2.1. În fapt, instanța de fond a constatat că, inculpatul Șatulov Sveatoslav, la 02 mai 2011, orele 22.00, împreună cu inculpatul minor Niculcea Mihail, au pătruns în beciul din grădinița nr. 4 din or. Căușeni, de unde au sustras pe ascuns bunuri, cauzînd instituției de învățămînt o daună în proporții considerabile, în valoare de 2 046 lei. Tot el, la 20 mai 2011 , împreună cu inculpatul Miller Victor, au sustras pe ascuns 5 capace de la fîntînile de canalizare telefonică din str. A. Mateevici și A. Pușkin, or. Căușeni, cauzînd părții vătămate SA „MOLDTELECOM” o daună considerabilă, în sumă de 6 475 lei. Tot el, la 20 mai 2011 , împreună cu inculpatul Miller Victor, au sustras pe ascuns trei capace de la fîntînile de canalizare din str. A. Mateevici și A. Pușkin, or. Căușeni, cauzînd părții vătămate ÎM „APA CANAL” Căușeni o daună considerabilă, estimată la 3 600 lei. Tot el, la 20 mai 2012, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul Miller Victor, au sustras pe ascuns două capace de la fîntînile de gaz subteran din str. A. Pușkin, or. Căușeni, cauzînd părții vătămate SRL „Ștefan-Vodă-Gaz", filiala Căușeni, o daună considerabilă, în valoare de 3 000 lei. Tot el, în noaptea de 24 spre 25 mai 2011, în jurul orelor 01.20, împreună cu inculpații Ciontoloi Ianuș și Neculcea Mihai, au pătruns în automobilul VAZ 2105, n/î CS AA 202, parcat pe str. Polianicikin 17, or. Căușeni, de unde au sustras pe ascuns bunuri, cauzînd părții vătămate Vasilciuc Artur, o daună considerabilă în sumă de 1 000 lei. 2 Tot el, la 25 mai 2011, în jurul orelor 24.00, împreună cu inculpații Ciontoloi Ianoș, Neculcea Mihai și Miller Victor, după ce au răpit automobilul NISSAN-BLUEBIRD, au sustras din el bunuri, cauzînd părții vătămate Neguța Serghei o daună considerabilă, estimată la 3 600 lei. Tot el, la 25 mai 2011, în jurul orelor 03°°, împreună cu inculpații Ciontoloi Ianoș, Neculcea Mihai și Miller Victor, au pătruns în magazinul din s. Grigorevca, r-nul Căușeni, de unde au sustras pe ascuns bunuri, cauzînd părții vătămate Cușnir Victor o daună considerabilă, în valoare de 7 111 lei. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin 2 lit. b), c), d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită de mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere și în alte locuri de depozitare, cu cauzarea de daune considerabile. Tot el, în noaptea spre 23 mai 2011, împreună cu inculpații Ciontoloi Ianoș și Neculcea Mihai, au pătruns în interiorul automobilului FORD MONDEO, n/î C JF 396, parcat lîngă blocul de locuit de pe str. Poleanicikin, nr.31, or. Căușeni, ce aparține lui Zmeu Ivan, au pornit motorul și au plecat spre direcția s. Zaim. Ulterior l-au abandonat pe traseu. Tot el, în noaptea de 25 mai 2011, orele 02.00, împreună cu inculpații Ciontoloi Ianoș, Neculcea Mihai și Miller Victor, au răpit automobilul NISSAN- BLUEBIRD, n/î TG AG 103, ce aparține lui Neguța Serghei și care staționa în pe str. Unirii 24, or. Căușeni și pe care, ulterior, l-au incendiat. Tot el, în noaptea de 26 mai 2011, orele 01.00, împreună cu inculpații Ciontoloi Ianoș și Neculcea Mihai, au răpit automobilul W-GOLG-2, n/î T 621 CB, care aparține lui Beșliu Lilian și care staționa pe str. Unirii, 14, or. Căușeni, ulterior fiind găsit lîngă iazul din preajma or. Căușeni. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire, săvîrșită de două și mai multe persoane. 2.

De către organul de urmărire penală lui Șatulov Sveatoslav i s-a înaintat învinuirea pentru faptul că, la 22 iulie 2010, în jurul orelor 02.30, împreună cu Bularga Mihail și Iosob Gheorghe, aflîndu-se pe str. M. Eminescu, or. Căușeni, s- au apropiat de Soboleva Vlada și Buga Maria și le-au culcat la pămînt. Amenințîndu-le cu aplicarea violenței nepericuloase, în mod deschis, au sustras de la ele bunuri în sumă de 27 200 lei, cauzînd părților vătămate o daună considerabilă. Fapta a fost încadrată în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvîrșit cu amenințarea aplicării violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, săvîrșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Șatulov Svetoslav să fie condamnat și în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, art. 1921 alin. (2) lit. a), art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), Cod penal, iar în baza art. 84 Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu admiterea acțiunilor civile ale Vladei Soboleva și Mariei Buga, cu încasarea prejudiciului material cauzat în sumă de 27 200 lei. Apelantul a invocat că vina acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, este dovedită prin: - declarațiile martorului Bularga Mihail, că în perioada anului 2010-2011 de nenumărate ori a fost telefonat de pe numărul 079088936, de Șatulov Svetoslav, care îl căuta pe feciorul lui Bularga Mihail; - proces-verbal de cercetare la fața locului din 26 octombrie 2010 prin care s-a constatat că pe str. Calea Basarabiei din or. Chișinău, în incinta barului nr.20 din piața Calea Basarabiei, a fost predat benevol de Chistriuga Elena și cercetat telefonul mobil de model „Nokia 6500", culoare sură cu imei nr.353099024691508 în care se află cartela sim 078067365; - descifrările convorbirilor telefonice de pe numărul de imei 353099024691508, imeiul de la telefonul mobil care a fost sustras de la Buga Maria și unde a fost introdusă cartela cu numărul de telefon mobil 079088936 de pe care Șatulov Svetoslav îl telefona pe Bularga Mihail; - declarațiile inculpatului de la urmărirea penală, conform căror el a recunoscut că la 22.07.2010, împreună cu Bularga Mihail și Iosob Gheorghe, au comis infracțiunea de jaf în privința lui Buga Maria și Soboleva Vlada. Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a comis mai multe episoade de sustrageri, nu a restituit părților vătămate prejudiciul material cauzat, astfel încît pedeapsa penală stabilită nu-și va atinge scopul.

A declarat apel și partea vătămată Negruța Serghei, care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acțiunea civilă, cu încasarea din contul inculpaților a prejudiciului material în mărime de 56 000 lei.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2013, apelul procurorului a fost respins ca nefondat și admis apelul părții vătămate Negruța Serghei, casată sentința în latura civilă, în partea încasării prejudiciului material, cu dispunerea încasării de la Șatulov Sveatoslav, Niculcea Mihail, Miller Victor, Ciontoloi Ianoș, în beneficiul părții vătămate Neguța Serghei a prejudiciului material în sumă de 56 000 lei.

Instanța de apel a reținut că prima instanță just a stabilit că, potrivit probelor prezentate, vina inculpatului nu este dovedită. 4 Astfel, fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul nu a recunoscut vina de comiterea infracțiunii de jaf și a negat că a recunoscut vina la urmărirea penală, iar semnăturile de pe respectivul proces-verbal nu-i aparțin. Probele cercetate stabilesc doar că a existat în realitate fapta penală de jaf, timpul, modul și locul de săvârșire a acesteia, însă nu confirmă cu certitudine că anume inculpatul a săvârșit fapta de care este învinuit, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Deci, prima instanță just a concluzionat că Șatulov Sveatoslav urmează a fi achitat pe art.187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, din motivul că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. La determinarea mărimii și categoriei pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art.75-77 Cod penal, iar argumentul procurorului privind blîndețea pedepsei stabilite nu a fost reținut ca întemeiat. La fel, instanța de apel a considerat întemeiat apelul părții vătămate Negruța Serghei și a dispus încasarea prejudiciului material din contul inculpaților, care constituie valoarea automobilului incendiat.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar procurorul, în care solicită casarea deciziei menționate, în partea privind achitarea inculpatului Șatulov Sveatoslav pe art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal și în partea stabilirii pedepsei acestuia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul a invocat că instanța de apel nu a dat apreciere probelor prezentate în sprijinul acuzării, făcînd trimitere unilateral la declarațiile inculpatului și argumentele invocate în sentință. Instanța de apel nu a dat nici o apreciere probelor materiale prezentate de procuror în susținerea acuzării. Astfel, concluzia instanței de apel că declarațiile inculpatului de la faza urmăririi penale nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare și afară de acestea lipsesc alte probe, este neîntemeiată. Totodată, instanțele de fond nu au argumentat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra ilegalității aplicării acestui articol și greșit a conchis că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi izolat de societate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10 iunie 2014 a fost admis recursul declarat, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2013, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La adoptarea deciziei instanța de recurs a menționat că, instanța de fond, la judecarea cauzei nu a ținut cont de prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală și art. 90 alin. (1) Cod penal, constatînd că potrivit descriptivului sentinței, prima instanță a concluzionat în contradictoriu că în acțiunile inculpatului lipsesc 5 semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar în dispozitivul sentinței este indicat că inculpatul este achitat pe motiv că fapta nu a fost savîrșită de el. Totodată, aplicînd față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, prima instanță nu a indicat de care circumstanțe concrete ale cauzei și cele legate de persoana acestuia a ținut cont, astfel că a ajuns la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute real pedeapsa stabilită, adică nu a indicat în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Reieșind din criticile formulate, instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu a judecat apelul potrivit rigorilor art. 414-418 Cod de procedură penală, omițînd a se expune asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, dar și nu a supus verificării sentința primei instanțe, menținînd erorile sus indicate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015 a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea achitării și în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în părțile date, prin care: Șatulov Sveatoslav a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Șatulov Sveatoslav se consideră condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i-se în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă definitivă pe un termen de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei a i se calcula din momentul reținerii, cu includerea în acel termen a duratei aflării sub arest preventiv de la 26 mai 2011 pînă la 20 iunie 2012. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a subliniat că, prima instanță eronat a indicat în sentința pronunțată că în acțiunile inculpatului Șatulov Sveatoslav lipsesc semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, din care considerente acesta urmează a fi achitat pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el, deoarece probele cercetate stabilesc doar că a existat în realitate fapta penală de jaf, timpul, modul și locul de săvârșire a acesteia, însă nu există probe care să confirme cu certitudine că anume inculpatul Șatulov Sveatoslav a săvârșit fapta de care este învinuit. Referitor la argumentele formulate în apelul acuzatorului de stat privind recunoașterea vinovăției inculpatului Șatulov Sveatoslav în comiterea infracțiunii de jaf, instanța de apel a subliniat că în ședința instanței de apel acuzatorul de stat nu a prezentat nici o probă (parte vătămată, martori) care ar fi dovedit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, or, potrivit practicii judiciare 6 autohtone, dar și internaționale, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat trebuie să manifeste un rol activ, adică să prezinte în ședința de judecată probe pertinente și concludente în susținerea vinovăției inculpatului, ceea ce nu a fost făcut în prezenta cauză penală. Așadar, instanța de apel a conchis că în asemenea situații, o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului. Prin aceeași decizie, a fost constatat că prima instanță pripit a ajuns la concluzia că inculpatul va fi apt de a se corecta fără izolarea de societate, întrucît, reieșind din circumstanțele de fapt reținute pe cauză, acesta a comis mai multe episoade de furt, la intervale relativ mici de timp, ceea ce denotă că nu a comis pur întîmplător sustragerile, dar a acționat cu intenție directă, și nu a restituit total daunele materiale cauzate părților vătămate. Astfel, instanța de apel a conchis că pentru a fi atinse scopurile legii penale, este necesar ca inculpatul să execute pedeapsa în închisoare.

Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 24 martie 2015, au declarat recursuri ordinare: - procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 24 martie 2015 în partea achitării inculpatului Șatulov Sveatoslav pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, argumentînd faptul că instanța de apel nu a dat nicio apreciere probelor materiale administrate pe cauză, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea jafului, ci doar le-a dat citire fără ale cerceta detaliat și multilateral. La pronunțarea hotărîrii de achitare, instanța de apel s-a lăsat indusă în eroare de comportamentul dubios al inculpatului, care a s-a prezentat în ședințele de judecată abia după ce s-a asigurat că nu este posibilă asigurarea prezenței părților vătămate, care puteau da declarații în defavoare situației sale; - avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului Șatulov Sveatoslav, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei lui Șatulov Sveatoslav în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu menținerea sentinței. În susținerea recursului se punctează că, inculpatul și-a recunoscut vinovăția în comiterea faptelor incriminate, a contribuit activ la descoperirea acestora și din propriile surse financiare a restituit parțial dauna cauzată parților vătămate. Mai mult de atît, perioada aflării sub arest preventiv a contribuit suficient la 7 conștientizarea inculpatului asupra gravității faptelor comise, iar executarea efectivă a pedepsei închisorii va grava starea psihoemoțională a acestuia și cu siguranță nu va avea finalitatea corectării comportamentului inculpatului. Consideră recurentul că prima instanță just a ajuns la concluzia aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind convinsă că inculpatul merită o șansă de a dovedi societății că se poate corija fără a fi izolat de societate. Un alt motiv invocat de recurent este faptul că organele de drept ilegal le-au reținut pe inculpat la data de 11.06.2015, considerînd că acesta trebuia să se afle la libertate pînă în momentul în care se finaliza examinarea cauzei în instanța de recurs.

Pe marginea recursului declarat de procuror a depus referință avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului Șatulov Sveatoslav care a solicitat respingerea acestuia.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Cu referire la recursul acuzatorului de stat, Colegiul penal conchide că acesta se întemeiază pe critica referitoare la achitarea inculpatului pe episodul de jaf, afirmînd că vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin, reieșind din ansamblul de probe administrate pe cauză. La argumentul vizat, instanța de recurs ajunge la concluzia că probele materiale, administrate de acuzare, care au fost puse la baza învinuirii înaintate inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, nu sunt suficiente, pertinente și concludente, dat fiind faptul că acestea nu indică în mod direct că anume inculpatul Șatulov Sveatoslav ar fi comis jaful asupra părților vătămate Soboleva Vlada și Buga Maria. Așadar, instanțele de fond corect și întemeiat au ajuns la concluzia existenței faptei de jaf, susținînd totodată că probele administrate de partea acuzării: - declarațiile martorului Bularga Mihail date în ședința de judecată a instanței de fond (verificate în instanța de apel), a explicat că pe Șatulov Sveatoslav îl cunoaște, deoarece copiii lui joacă împreună fotbal. În vara anului 2011, într-o noapte, între orele 01-02 a fost telefonat de un bărbat necunoscut la numărul 2-10-66, se auzeau mai multe glasuri de fete, de aceea a concluzionat că cineva se veselea. El i-a răspuns bărbatului care 1-a telefonat că dacă e Slavic, atunci să nu mai telefoneze și a închis. Anterior, Șatulov Sveatoslav 1-a telefonat la 8 mobil, iar descifrările telefonice prezentate la urmărirea penală arată că Șatulov Sveatoslav îl telefona pe fiul lui, dar nu pe dînsul. Anterior, el a fost telefonat la mobil de către mama inculpatului Șatulov Sveatoslav ( Vol. I f.d. 55-56); - procesul-verbal despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 22 iulie 2010, prin care Soboleva Vlada roagă organele de drept să identifice trei persoanele de gen masculin care la 22 iulie 2010 în jurul orei 02.05 în preajma pieții Voluntarilor din or. Căușeni au jefuit-o (Vol. I, f.d. 4); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26 octombrie 2010 prin care s-a constatat că pe str. Calea Basarabiei din or. Chișinău, în incinta barului nr. 20 din piața Calea Basarabiei a fost predat benevol și cercetat telefonul mobil de model „Nokia 6500”, de culoare sură cu imei nr.353099024691508 în care se află cartela sim 078067365. Telefonul a fost predat benevol de Chistriuga Elena (Vol. I, f.d. 109 -110) – confirmă comiterea unei fapte penale, ale cărei semne constitutive întrunește elemente infracțiunii prescrise la art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, însă nu indică faptul că anume inculpatul Șatulov Sveatoslav ar fi participat la comiterea jafului. La acest capitol, instanța de recurs apreciază concluzia instanței de apel potrivit căreia probele cercetate stabilesc doar că a existat în realitate fapta penală de jaf, timpul, modul și locul de săvîrșire a acesteia, însă nu există probe care să confirme cu certitudine că anume inculpatul Șatulov Sveatoslav a săvîrșit fapta de care este învinuit. Declarațiile inculpatului date la faza urmăririi penale, fiind audiat în calitate de bănuit, au fost negate în ședința de judecată, iar dubiile că anume inculpatul ar fi dat asemenea declarații prin aplicarea semnăturii, nu au fost înlăturate. Prin urmare, potrivit probelor verificate de instanța de apel, s-a reținut că vinovăția inculpatului Șatulov Sveatoslav Valeriu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal nu a fost confirmată prin probe pertinente, concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. În asemenea situație, toate dubiile în probarea învinuirii urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului. Totodată, instanța de apel corect a menționat faptul că, probele susținute de acuzatorul de stat, în special declarațiile inculpatului Șatulov Sveatoslav Valeriu date în calitate de bănuit despre recunoașterea vinovăției sale necesită a fi apreciate critic în coroborare cu alte probe administrate pe cauză. Nu în ultimul rînd, instanța de apel a ținut cont și de mențiunea instanței de recurs în decizia adoptată la 10 iunie 2014, potrivit căreia cauza a fost remisă la rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu a sesizat eroarea primei instanțe, atunci cînd aceasta s-a expus contradictoriu asupra motivului încetării procesului penal în privința inculpatului pe învinuirea înaintată în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal. 9 Pe această linie de idei, instanța de recurs concluzionează că argumentele invocate de procuror în susținerea probatoriului care dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea jafului sunt lipsite de orice suport juridic, iar decizia contestată este bine motivată sub acest aspect, instanța de recurs fiind în totalitate solidară cu poziția instanței de apel și motivele formulate în susținerea acesteia, din care considerente se impune menținerea deciziei recurate și inadmisibilitatea recursului vizat, ca fiind vădit neîntemeiat. Cît privește recursul declarat de către avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului, Colegiul penal menționează că cererile de recurs depuse de către recurent vor fi examinate prin cumul, cu expunerea separată asupra fiecărui argument invocat în conținutul acestora. Așadar, ținînd cont de faptul că autorul recursului contestă decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, pe care o consideră prea aspră, solicitînd aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința celui din urmă, Colegiul penal susține că circumstanțele de fapt ale cauzei, prezența circumstanțelor atenuante, dar și a celor agravante, reținute de către instanțele de fond au contribuit la stabilirea unei pedepse echitabile, proporționale și eficiente în atingerea scopurilor urmărite de pedeapsa penală. În partea motivatorie a deciziei recurate, instanța de apel subliniază faptul că cumulul de circumstanțe agravante și atenuante reținute pe cauză, în coroborare cu împrejurările în care s-au comis infracțiunile, consecințele survenite, corect au determinat prima instanță de a stabilit în privința inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare. Însă, instanța de apel a punctat că nu poate fi de acord cu poziția primei instanțe potrivit căreia consideră că reeducarea și corectarea inculpatului va fi posibilă fără izolarea acestuia de societate, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În acest sens, relevante sunt concluziile instanței de apel care a constatat că inculpatul a comis mai multe episoade de sustrageri, într-un interval scurt de timp, ceea ce evidențiază o activitate infracțională pe care inculpatul o practica asemeni unei îndeletniciri, fără a conștientiza caracterul prejudiciabil al faptelor comise. De asemenea, justificat instanța de apel a subliniat că repararea parțială a prejudiciului material cauzat, recunoașterea vinovăției, contribuirea la identificarea infractorilor, invaliditatea inculpatului, depășirea termenului rezonabil de examinare a cauzei, în care Șatulov Sveatoslav s-a aflat în stare de arest preventiv, nu pot fi apreciate ca circumstanțe care absolvă inculpatul de la executarea efectivă a pedepsei privative de libertate. Prin urmare, Colegiul penal conchide că suspendarea condiționată a executării pedepsei constituie un drept al instanței, iar condiția esențială pentru aplicarea acestei instituții este, fără îndoială, aptitudinea subiectivă a persoanei făptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea și de deprinderile 10 antisociale care l-au antrenat pe calea infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care a fost condamnat și de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare. Referitor la alegația recurentului potrivit căreia organele de drept ilegal le-au reținut pe inculpat la data de 11.06.2015, considerînd că acesta trebuia să se afle la libertate pînă în momentul în care se finaliza examinarea cauzei în instanța de recurs, Colegiul penal relevă că aceasta este neîntemeiată, dat fiind faptul că în corespundere cu prescripțiile art. 466 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel rămîne definitivă la data pronunțării, iar din momentul rămînerii definitive aceasta devine executorie. Așadar, avînd în vedere că prin decizia instanței de apel pronunțată la 24 martie 2015 a fost dispusă executarea pedepsei închisorii pe un termen de 3 ani, aceasta în aceeași zi a rămas definitivă și respectiv, a devenit executorie. Într-o asemenea expunere de argumente, rezultă că organele de drept, prin reținerea inculpatului la 11.06.2015, au întreprins acte de executare a deciziei instanței de apel, fără a fi admise careva abateri ilegale de ordin procedural, precum consideră recurentul. Reieșind din constatările formulate mai sus, Colegiul penal susține că motivele invocate de către avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului Șatulov Sveatoslav nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept , care ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan și de avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului Șatulov Sveatoslav împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, în cauza penală în privința lui Șatulov Sveatoslav Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 august 2015. Președinte Judecător Judecător Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 11