1ra-765/2015 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-765/2015 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-765/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 iulie 2015 ` mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpată, prin care

se solicită casarea sentinței judecătoriei Edineț din 20 ianuarie 2015 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2015, în cauza penală privind-o pe

GOROBEȚ Angela Leonid, născută la 08

noiembrie 1967, originară din s. Lipcani r-nul Briceni și

domiciliată în or. Briceni str. Nucarilor 6.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.06.2014 – 20.01.2015;

Instanța de apel: 20.02.2015– 08.04.2015;

Instanța de recurs: 02.06.2015 –15.07.2015.

C O N S T A T Ă:

vinovată și condamnată în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 300 unități convenționale.

Măsura preventivă, obligațiunea de nepărăsire a localității, a fost menținută pînă la data

intrării sentinței în vigoare.

perioada anului 2009-2010, intenționat a executat semnătura din numele lui Bălan D. din rubrica

„Semnătura” cu numărul de ordine 23 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul

superior dreapta cu nr. 74, precum că Bălan D. 1-a împuternicit pe Pavaloi I. să efectueze din

numele ei acțiunile necesare privitor la rezilierea contractelor de arendă a terenurilor ce îi

aparțin și separarea bunurilor ce îi revin din proprietatea comună, inclusiv să înstrăineze din

numele ei în corespundere cu regulamentele în vigoare bunurile ce se află în proprietate comună

divizată pe cote părți, să semneze din numele ei acorduri privind modul reparării cotelor părți în

natură între diferite grupuri de proprietari, privind modul de folosire a bunurilor, să încheie în

numele ei acorduri despre transmiterea litigiilor legate de folosirea sau separarea bunurilor spre

soluționare instanței de judecată sau arbitrilor aleși, să reprezinte interesele ei în ședințele

judiciare sau arbitrale, să formuleze și să semneze în numele ei cereri ce țin de litigiile apărute,

1

să recunoască sau să renunțe parțial sau total la pretențiile din cererile înaintate, să semneze în

numele ei acorduri de compromis (tranzacții de împăcare) în litigiile apărute, să asigure

executarea hotărîrilor adoptate de instanța de judecată sau arbitrii aleși, prin ce intenționat a

confecționat și deținut documentul oficial fals - procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr. 74.

Tot ea, în aceiași perioadă și circumstanțe, intenționat a executat semnătura din numele lui

Grosu I. de la rubrica „Semnătura” cu numărul de ordine 17 din procura datată cu 12.04.2009 și

numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 81, a Marcu E. de la rubrica „Semnătura” număr de

ordine 1 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 86, a lui

Earmoliuc V. de la rubrica „Semnătura”, număr de ordine 8 din procura datată cu 12.04.2009 și

numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 101, la fel a permis intenționat executarea

semnăturii din numele Achilinei Al. de către o altă persoană prin procedeul imitației servile, în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 1 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.74, procură pe care au deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele Ganu Z. de către o altă persoană, în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 18 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr. 80, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele lui Gutium M. de către o altă

persoană prin procedeul execuției din fantezie, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 10

din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr.82, procură pe

care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea

semnăturii din numele lui Gutium Vl. de către o altă persoană și anume de către Gutium L., în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 22 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.82, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele lui Grosu V. de către o altă

persoană prin procedeul execuției din fantezie, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 22

din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 81, procură pe

care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea

semnăturii din numele lui Capațîna V. de către o altă persoană prin procedeul imitației libere, în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 4 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.76, procură pe care au deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele Lorei C. de către o altă persoană, în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 17 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.77, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele lui Capațîna I. de către o altă

persoană prin procedeul imitației libere, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 1 din

procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr.76, procură pe care a

deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din

numele lui Ciacîr Vl. de către o altă persoană prin procedeul imitației libere, în rubrica

„Semnătura”, numărul de ordine 12 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul

superior dreapta cu nr.76, persoană care a executat și semnătura în dreptul numelui Ciacîr V.,

procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat

executarea semnăturii din numele lui Ciacîr I. de către o altă persoană prin procedeul imitației

2

libere, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 5 din procura datată cu 12.04.2009 și

numerotată în colțul superior dreapta cu nr.77, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu

certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele lui Ciobănaș V.

de către o altă persoană prin procedeul imitației libere, în rubrica „Semnătura”, numărul de

ordine 2 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr.78,

procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat

executarea semnăturii din numele lui V. Cojocari de către o altă persoană prin procedeul

imitației libere, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 21 din procura datată cu 12.04.2009

și numerotată în colțul superior dreapta cu nr.78, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu

certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele Druțac T. de

către o altă persoană prin procedeul execuției din fantezie, în rubrica „Semnătura”, numărul de

ordine 12 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 13,

procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat

executarea semnăturii din numele Vieru L. de către o altă persoană și anume de către Vieru Al.,

în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 12 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.95, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele L. Mîrza de către o altă persoană, în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 12 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.86, persoană care a executat și semnătura din dreptul numelui lui

Mîrza F. (numărul de ordine 10 din aceiași procură), procură pe care a deținut-o cunoscînd cu

certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele lui Pantiliciuc Iu.

de către o altă persoană, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 9 din procura datată cu

12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 86, persoană care a executat și

semnătura din dreptul numelui lui Pantiliciuc Ivan (numărul de ordine 10 din aceiași procură,

procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat

executarea semnăturii din numele Pșenița Z. de către o altă persoană prin procedeul imitației

libere, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 14 din procura datată cu 12.04.2009 și

numerotată în colțul superior dreapta cu nr.90, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu

certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele lui Pavaloi Vl.

de către o altă persoană, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 25 din procura datată cu

12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 89, persoană care a executat și

semnătura din dreptul numelui Pavaloi M. (numărul de ordine 17 din aceiași procură), procură

pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea

semnăturii din numele Rudenco Z. de către o altă persoană prin procedeul execuției din fantezie,

în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 23 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

colțul superior dreapta cu nr.109, procură pe care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este

falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele Tihu M. de către o altă persoană,

prin procedeul execuției din fantezie, în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 23 din procura

datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior dreapta cu nr. 93, persoană care a executat

și semnătura din dreptul numelui Tihu L. (numărul de ordine 22 din aceiași procură), procură pe

care a deținut-o cunoscînd cu certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea

semnăturii din numele Tihu M. de către o altă persoană, prin procedeul execuției din fantezie, în

rubrica „Semnătura”, numărul de ordine 23 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în

3

colțul superior dreapta cu nr.93, persoană care a executat și semnătura din dreptul numelui Tihu

L. (numărul de ordine 22 din aceiași procură), procură pe care a deținut-o cunoscînd cu

certitudine că este falsă, a permis intenționat executarea semnăturii din numele Ticălos Al. de

către o altă persoană și anume de către Ticălos M., în rubrica „Semnătura”, numărul de ordine

10 din procura datată cu 12.04.2009 și numerotată în colțul superior.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut

că, de drept, faptele inculpatei Gorobeț A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal adică confecționarea și deținerea documentelor oficiale

false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpata Gorobeț A., care a

solicitat casarea sentinței de condamnare cu dispunerea achitării în privința sa, din motivul lipsei

în acțiunile ei a semnelor componenței de infracțiune. Ulterior, inculpata a mai declarat un apel

suplimentar.

În esență, în cererile sale apelanta a invocat că nu a executat semnăturile din procuri și nu

este de acord cu expertiza grafologică nr. 1357 din 09.08.2013, potrivit căreia s-a constatat că

semnăturile lui Balan D., Grosu I., Marco E. și Earmoliuc V. au fost executate de către dînsa.

Totodată, s-a specificat că expertiza nominalizată a fost efectuată cu încălcarea normelor de

procedură penală, iar expertul de la CNEJ a pus la baza expertizei procuri în copii, nu originalul

acestora, ceea ce contravine procedurii. Prin urmare, s-a opinat că acest raport nu poate fi pus la

baza condamnării sale.

Gorobeț A. a indicat că nu a avut un careva interes de a executa semnăturile din procuri.

În timpul urmăririi penale au fost ridicate mostre ale semnăturilor unor persoane fără a fi

întocmit un proces-verbal în acest sens, iar asta duce la decăderea acestor documente din lista

probelor, fiind admise erori procedurale.

La materialele cauzei lipsesc careva probe care ar confirma cînd, de cine, sub ce număr de

ieșire și ce documente au fost expediate de către organul de urmărire penală în adresa expertului.

De asemenea, inculpata a menționat că eronat în sentință, instanța de fond a conchis asupra

faptului că dînsa a permis altor persoane necunoscute executarea semnăturilor din numele

persoanelor indicate în procură.

Subsidiar celor expuse supra, inculpata a mai invocat că instanța de fond eronat nu a

aplicat în privința sa prevederile art. 60 Cod penal, eliberarea de răspunderea penală din motivul

expirării termenului de prescripție.

În consecință, Gorobeț A. a indicat că instanța de fond a examinat cauza în privința sa în

mod tendențios, vădit ilegal și cu intenția de a fi pedepsită cu cea mai aspră pedeapsă sub formă

de amendă.

inculpatei a fost admis cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia

Gorobeț A. a fost liberată de răspundere penală pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal și cu încetarea procesului penal în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatei și făcînd o încadrare justă a acțiunilor acesteia în baza art.

361 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat că instanța de fond a făcut o analiză amplă a

probelor prezente la materialele cauzei, de altfel la baza sentinței de condamnare fiind întemeiat

puse declarațiile martorilor: Pavaloi I., Achilina Al., Lungu V., Grosu I., Grosu V., Ciobănaș

(Cernei) L., Vieru Al., Ciobănaș Al., Ciobănaș M., Cojocari I., Druțac V., Ticălos M., Căpățînă

V., Cazac Z., Scovorodin A.

Instanța de apel a constatat, de asemenea, că sentința instanței de fond s-a bazat și pe

probele scrise ale cauzei penale, care au fost cercetate atît în instanța de fond, cît și în cea de

apel, în particular avîndu-se în vedere:

- ordonanțele din 15.06.2012 și respectiv din 17.07.2012 privind dispunerea efectuării

expertizei grafologice pe faptul falsificării procurilor și înstrăinării bunurilor materiale ce

aparțin cotelor valorice a unui grup de persoane din s. Cotiujeni;

- raportul de expertiză nr 1991 din 28.09.2012, prin care s-a stabilit că semnăturile de la

rubrica „semnătura” din cele 42 de procuri datate cu 12.04.2009 au fost executate de persoane

diferite;

- raportul de expertiză nr.935 din 04.06.2013, prin care s-a stabilit că semnăturile de la

rubrica „semnătura” din procurile datate cu 12.04.2009 au fost executate de persoane diferite;

- raportul de expertiză nr.1357 din 09.08.2013, prin care s-a stabilit că în procurile datate

cu 12.04.2009, semnăturile din numele lui Bălan D., Grosu I., Marco (Marcu) E. și Ermaliuc

(Earlmaliuc) V. au fost executate de către Gorobeț A.;

- procesul-verbal al Adunării Generale a coproprietarilor reprezentați de Pavaloi I.v din

23.06.2010 cu participarea a 385 proprietari privind vînzarea obiectelor din bunurile primite în

contul cotelor părți valorice;

- procesul-verbal al Adunării Generale a coproprietarilor reprezentați de Gorobeț V. din

12.04.2009, privind separarea obiectelor din bunurile primite în contul cotelor părți valorice și

prin care s-a hotărît a împuternici pe Pavaloi I. de a primi de la Gorobeț V. în contul cotelor

valorice patrimoniul separat în valoarea 830 205 lei cu prețul de 829 746 lei;

- procesele-verbale de audiere a martorilor datate cu 12.01.2011 și cu 13.01.2011;

- procesele-verbale de audiere a martorilor din 01.04.2011 și 02.01.2011, ordonanța cu

privire la colectarea mostrelor semnăturilor, procesele verbale de colectare a mostrelor de

semnături;

- procesele-verbale de audiere a martorilor din 17.05.2011 și din 18.05.2011, ordonanța cu

privire la colectarea mostrelor semnăturilor, procesele-verbale de colectare a mostrelor de

semnături;

5

- procesele-verbale de audiere a martorilor din 03.07.2011 și din 05.07.2011, ordonanța cu

privire la colectarea mostrelor semnăturilor, procesele-verbale de colectare a mostrelor de

semnături.

Instanța de apel a considerat nefondate argumentele apelantei, precum că mostrele de

semnături au fost ridicate contrar normelor procesual penale, acestea fiind ridicate în baza

proceselor-verbale de colectare a mostrelor de semnături, semnate de către ofițerul de urmărire

penală și de către persoana de la care a fost ridicată mostra semnăturii, fapt ce confirmă

legalitatea actului procesual.

De asemenea, instanța de apel a constatat că probele indicate supra, care au fost puse la

baza sentinței, confirmă incontestabil vinovăția inculpatei Gorobeț A. în comiterea infracțiunii

incriminate și combat versiunea acesteia privitor la nevinovăția sa. Instanța de fond întemeiat a

apreciat critic declarațiile inculpatei și le-a considerat ca fiind o metodă de a se eschiva de la

răspunderea penală, or, aceste declarații vin în contradicție cu celelalte probe acumulate pe

cauză și cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Mai mult, probele administrate pe cauză corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de

procedură penală, adică sunt pertinente, concludente și utile pentru a putea fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare.

În același timp instanța de apel a considerat necesar de a respinge argumentul apelantei,

precum că raportul de expertiză grafologică nr. 1357 din 09.08.2013 a fost efectuat în baza

copiilor procurilor anexate la materialele cauzei, iar expertul a menționat că la efectuarea

expertizei au fost puse la dispoziție procuri originale. Instanța de apel de asemenea a invocat că

experții raportului nominalizat, în conformitate cu art. 312 Cod penal, au fost avertizați de

răspunderea ce o poartă pentru prezentarea cu bună știință a concluziilor false.

Colegiul a considerat necesar de a respinge argumentul inculpatei, precum că raportul de

expertiză grafologică nr.1357 din 09.08.2013 a fost efectuată în baza copiilor procurilor anexate

la materialele cauzei, or, potrivit raportului nominalizat la dispoziția expertului pentru

efectuarea expertizei au fost puse: procuri din 12.04.2009, din numele coproprietarilor

bunurilor Asociației "Cotiujeni", care împuternicesc cet. Pavaloi I. în reprezentarea intereselor,

numerotate în colțul superior dreapta cu nr. 74, 81, 86, 101, originale, pe 4 file (f.d.124; Vol.

IV).

Potrivit scrisorii de însoțire cu nr. 4268 din 23.07.2013 în adresa Centrului Național de

expertize Judiciare de pe lîngă Ministerul Justiției al RM pentru asigurarea efectuării expertizei

au fost expediate mai multe acte, printre care și procuri datate cu 12.04.2009 pe 4 file.

Mai mult ca atît, experții Anioci R. și Dudceac T. în conformitate cu art.312 Cod penal au

fost avertizați de răspunderea ce o poartă pentru prezentarea cu bună știință a concluziilor false,

și astfel nu persistă nici un dubiu rezonabil referitor la faptul că raportul de expertiză nr.1357

din 09.08.2013 a fost efectuat neavînd ca obiect de cercetare procurile în original.

Prin urmare, s-a considerat neîntemeiat argumentul inculpatei conform căruia aceasta nu a

semnat procurile în cauză, or, potrivit raportului de expertiză nr.1357 din 09.08.2013,

semnăturile din numele lui Balan D., Grosu I., Marco (Marcu) E. și Ermaliuc (Earlmaliuc) V. au

fost executate de către Gorobeț A.

6

Cu referire la argumentul inculpatei conform căruia procurile supuse expertizei nu pot

servi ca obiect al infracțiunii pe motiv că acestea nu cad sub incidența noțiunii de “documente

oficiale” prevăzută de norma dispozitivă a art. 361 Cod penal, instanța de apel a invocat că art. 6

al Legii RM nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație s-a statuat că documentul

oficial poate să apară și sub forma documentului privat, pus la dispoziția organelor sau

persoanelor oficiale în condițiile legii de către alți subiecți de drept. În această ordine de idei

instanța de apel a reținut că procurile supuse expertizei în conformitate cu decizia nr.4-1ril-

2/2014 din 20 martie 2014 a Colegiului penal a Curții Supreme de Justiție sunt documente

oficiale, au fost declarate perfect valabile, constituind obiectul material al infracțiunii prevăzute

de art. 361 Cod penal.

Astfel, analizînd materialele dosarului instanța de apel, la fel ca și instanța de fond, a

concluzionat asupra vinovăției inculpatei Gorobeț A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal și a constatat existența temeiurilor de încetare a procesului penal în

privința inculpatei Gorobeț A. conform art. 53 lit. g), și anume expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală “persoana care a săvîrșit o faptă ce conține semnele

componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul

urmăriri penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei în cazurile: ...prescripției

de tragere la răspundere penală”.

De asemenea, potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, „în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5)-9),

285 alin.(l) pct. l), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă".

Deci, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea imputată inculpatei Gorobeț A. face

parte din categoria infracțiunilor ușoare dat fiind că art. 361 alin. (1) Cod penal prevede în

calitate de sancțiune amenda în mărime pînă la 300 unități convenționale, sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau închisoare de pînă la 2 ani.

Astfel instanța de apel a statuat că infracțiunea incriminată inculpatei a fost săvîrșită în perioada

anului 2009-2010, iar urmărirea penală a fost începută la 20.01.201l, astfel de la comiterea

acestora a trecut mai mult de 2 ani, fapt ce a determinat instanța de apel ca în mod necesar să

înceteze procesul penal în cauza intentată în privința inculpatei Gorobeț A. în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Gorobeț A. a contest-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea sentinței și deciziei instanței

de apel cu adoptarea unei hotărîri de achitare în privința sa din motivul lipsei componenței de

infracțiune în acțiunile dînsei.

Decizia instanței de apel, recurenta o consideră ilegală, întrucît cauza nu a fost examinată

sub toate aspectele și în mod obiectiv, nu s-a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, ajungîndu-se incorect la

concluzia privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.

Recurenta consideră că urmărirea penală a fost efectuată cu abateri de la normele de drept

procesual-penal, astfel fiind contestată legalitatea Raportului de expertiză nr. 1357 din

09.08.2013 care, conform spuselor inculpatei, a fost efectuat prin prezentarea copiilor procurilor

și nu a originalelor.

7

Mai mult, inculpata opinează că, la materialele dosarului lipsește foaia de însoțire a

documentelor prezentate experților și prin urmare, există dubii privind originalitatea

documentelor prezentate experților, iar întru susținerea afirmațiilor sale inculpata a invocat

prevederile art. 94 alin. (1) Cod de procedură penală. În timpul urmăririi penale au fost ridicate

diferite documente, procuri și mostre de semnături și înscrisuri, a fost numită efectuarea unei

expertize grafologice pentru stabilirea persoanelor care au efectuat semnăturile din procuri.

Expertul Centrului Național de Expertize Judiciare, Gurău N., nu a putut stabili de cine sunt

efectuate semnăturile din procurile prezentate.

În susținerea recursului ordinar inculpata Gorobeț A. a mai susținut că instanța de fond nu

a apreciat corect probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare, indicînd că de fapt

declarațiile martorilor confirmă incontestabil lipsa vinovăției inculpatei în săvîrșirea infracțiunii

incriminate. Recurenta afirmă că a participat doar la perfectarea procurilor, însă nu a fost parte

în procesul civil și nu a folosit în alt careva mod procurile respective întru soluționarea pricinii

civile. Pentru a fi perfect valabile procurile urmează a fi autentificate de către organele

specializate, însă cele întocmite de dînsa erau în formă scrisă simplă și nu aveau putere juridică,

reieșind din acest fapt în acțiunile sale nu se conțin elementele infracțiunii de falsificare a

documentelor oficiale false.

De asemenea, recurenta consideră că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile

art. 60 alin. (1) Cod penal și art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală în legătură cu încetarea

urmării penale ca urmare a expirării termenului de prescripție, totodată nu a considerat în

calitate de circumstanță atenuantă că inculpata a comis o infracțiune ușoară, aplicîndu-i amenda

maximă prevăzută de sancțiunea normei imputate.

În drept, titulara recursului își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală.

acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

apărătorul inculpatului, menționînd că recurenta se referă la starea de fapt a cauzei, ceea ce nu se

încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din dosar, Colegiul

penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului, se constată că recurenta invocă drept temei de declarare a acestuia

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, și anume, menționînd că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a dat o apreciere

eronată probatoriului administrat, iar în acțiunile sale nu se conțin elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal, în baza căruia Gorobeț A. a fost condamnată.

8

Însă, în raport cu textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului

declarat de inculpată și adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4 din prezenta decizie.

Cu referire la cele invocate de recurentă precum că, instanța de apel nu s-a expus punctat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii

este un proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o

situație de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat corect ca

aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 60 Cod penal.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut

seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă, prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat

anume vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la

concluzia corectă că sentința de condamnare atacată este legală și întemeiată în partea

constatării vinovăției lui Gorobeț A. de confecționarea și deținerea documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, însă, la caz, este incident de a fi aplicat art. 60

Cod penal, potrivit căreia Gorobeț A. a fost eliberată de răspundere penală pentru săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și cu încetarea procesului penal în legătură

cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelantă, specificând

motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

În continuare, din textul recursului declarat, se constată că recurenta critică soluția

instanței de apel, de altfel și cea a primei instanțe, întrucît acestea au dat o apreciere eronată

probatoriului administrat în cauză.

Așadar, în ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept, în

vederea respingerii argumentelor inculpatei, Colegiul penal amintește că, la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci, Colegiul penal

nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatei Gorobeț A. privind

învinuirea imputată acesteia prin rechizitoriu.

9

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a constitui

caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurentă, Colegiul penal, verificînd suplimentar

materialele dosarului, specifică că, judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a condamnării lui

Gorobeț A. în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare

cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpata a săvîrșit

infracțiunea nominalizată supra în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate criticile

recurentei privitor la adoptarea unei decizii ilegale de către instanța de apel în privința sa ,

totodată, menționînd că Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a ajuns la concluzia corectă că

probele cercetate, coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu prin care indubitabil se

dovedește vinovăția inculpatei Gorobeț A. de săvîrșirea infracțiunii imputate și totalmente se

combat cu argumentele aduse, la caz, de către partea apărării în susținerea nevinovăției sale.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, criticile formulate de recurentă în

recursul ordinar declarat, cu privire la dispunerea condamnării lui Gorobeț A., au format obiect

de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și cea de apel și, cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în hotărîrile adoptate, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu

prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-

au stabilit, or concluzionînd asupra celor expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta

cauză nu se constată erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală.

Subsidiar, privitor la alegațiile recurentei ce țin de faptul că urmărirea penală a fost

efectuată cu abateri de la normele de drept procesual-penal, astfel fiind contestată legalitatea

Raportului de expertiză nr. 1357 din 09.08.2013 care, conform spuselor inculpatei, a fost

efectuat prin prezentarea copiilor procurilor și nu a originalelor, Colegiul penal reiterează că,

potrivit art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale decît

cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii

– cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Deci, în atare situație, conducîndu-ne de cele stipulate în norma citată supra, se conchide

că la etapa judecării recursului ordinar, inculpata nu este în drept de a critica acțiunile efectuate

10

la etapa urmăririi penale, omițînd termenul de contestare a acestora reglementat exhaustiv de

lege.

În continuare, referitor la criticele recurentului în ceea ce privește existența componenței

de infracțiune în acțiunile sale în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, în cauza supusă judecării,

Colegiul penal explică următoarele.

Așadar, instanțele ierarhic inferioare au dispus condamnarea inculpatei în baza art. 361

alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele acesteia întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii nominalizate.

Potrivit jurisprudenței constante a Colegiului penal în această materie, se reține că

infracțiunea prevăzută de art. 361 atentează la ordinea stabilită a autentificării documentale a

faptelor ce au importanță juridică.

Obiectul material al faptei infracționale analizate îl reprezintă documentele oficiale false.

Latură obiectivă constă în fapta prejudiciabilă care se concretizează în acțiunea de

confecționare, deținere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale false, care conferă drepturi

sau scutesc de obligațiuni.

Înțelesul noțiunii de falsificare constă atât în modificarea totală a documentelor oficiale,

cât și în introducerea în document a unor informații falsificate. Aceasta se poate realiza prin

următoarele modalități: ștergerea, adăugarea, corectarea conținutului textului, schimbarea datei,

falsificarea semnăturii persoanei etc.

Folosirea documentelor falsificate, constă în acțiunile de vânzare, dăruire, schimb și alte

forme de transmitere spre folosire de către alte persoane contra plată sau gratis. Componența de

infracțiune este formală și se consideră consumată din momentul falsificării sau confecționării

obiectelor indicate în dispoziția articolului.

Latura subiectivă se realizează prin intenție directă. Este necesar ca falsificarea să fie

efectuată în scopul folosirii documentelor, de către infractori sau de către alte persoane.

Prin rechizitoriu Gorobeț A. este învinuită anume de confecționarea și deținerea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Prin urmare, instanțele corect au statuat că în acțiunile lui Gorobeț A. se conțin elementele

componenței respective de infracțiune.

Totodată, față de cele ce preced, se impune și mențiunea că sunt întemeiate statuările din

textul deciziei instanței de apel, potrivit cărora: „În apelul declarat inculpata invocă că

procurile menționate nu pot servi ca obiect al infracțiunii, deoarece nu au fost confirmate

conform legislației în vigoare și deci nu sunt documente oficiale.

Cu referire la argumentul respectiv Colegiul penal menționează următoarele.

Infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod penal, care este incriminată inculpatei Gorobeț A.,

atentează la ordinea stabilită a autentificării documentale a faptelor ce au importanță juridică.

În calitate de obiect material al infracțiunii servesc documentele oficiale, imprimantele,

ștampilele sau sigiliile.

În acest sens, Colegiul penal indică că, potrivit orientărilor de practică judiciară expusă

în textul deciziei nr.4-lril-2/2014 din 20 martie 2014 a Colegiului penal a Curții Supreme de

Justiție, care a avut ca obiect de dispută interpretarea noțiunii de „act oficial”, care cade sub

incidența art. 361 Cod penal, de către Colegiul penal s-a statuat: „Astfel, se evidențiază

concluzia că documentul oficial este acel document care emană de la o autoritate publică de

11

orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o autoritate. Deci, noțiunea „document

oficial” se referă nu doar la „documentele eliberate de autoritățile publice”, dar și la

documentele prezentate autorităților publice”. în această ordine de idei, luînd în considerare

conținutul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație, documentul oficial poate să apară și

sub forma documentului privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile

legii de către alți subiecți de drept. În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi

documente private întocmite de persoane fizice sau documente private întocmite de persoane

juridice de drept privat. Trebuie de menționat că, în primul rând, documentele care emană de la

particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente sunt supuse

procedurii publice de autentificare a documentelor create. Tocmai această procedură conferă

documentului un caracter oficial, adică un caracter de drept public. În al doilea rând,

documentele care emană de la particulari se consideră documente oficiale atunci când

asemenea documente sunt primite oficial de persoana juridică de drept public, după care se află

la dispoziția acestei persoane în legătură cu soluționarea problemei reprezentând obiectul de

referință al documentelor primite. Deci, documentelor private li se recunoaște posibilitatea de a

deveni documente oficiale. Momentul convertirii documentelor private în documente oficiale

este desemnat prin punerea acestuia la dispoziția organelor sau a persoanelor oficiale în

condițiile legii.

În concluzie - momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana

oficială este momentul convertirii documentului privat în document oficial. Așadar, punerea la

dispoziția organelor sau persoanelor oficiale a documentelor private în cazul în care sunt

îndeplinite condițiile legii, conferă acestor documente aptitudinea de a evalua în obiect material

(produs) al infracțiunilor prevăzute de art. 332 Cod penal, falsul în acte publice și art. 361 Cod

penal, confecționarea, deținerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale. O cerință

obligatorie, în sensul alin. (1) al art. 361 Cod penal, este că confecționarea, deținerea, vînzarea

sau folosirea documentelor oficiale false trebuie neapărat să acorde drepturi sau să elibereze

de obligații.

Colegiul penal menționează că, procurile specificate au fost prezentate instanței de

judecată în cadrul examinării dosarului civil nr.2-776/10, iar prin hotărîrea Judecătoriei

Briceni din 23.07.2010, procurile menționate au fost recunoscute drept valabil perfectate, ele

au acordat drepturi, respectiv producînd efecte juridice întrucît au stat la baza emiterii hotărîrii

judecătorești nominalizate prin care a fost recunoscută valabilă tranzacția de vînzare-

cumpărare a unor bunuri imobile, încheiată între Gorobeț V. și Pavaloi I. ultimul acționînd în

baza procurilor din numele proprietarilor de cote valorice, s-a recunoscut dreptul de

proprietate și s-a dispus înregistrarea tranzacției. Astfel, din considerentele menționate supra,

procurile în cauză sunt considerate documente oficiale, constituind obiectul material (produs)

al infracțiunii prevăzute de art.361 Cod penal (f.d. 14-18, V-I).

Luînd în considerație cele menționate, Colegiul la fel ca și instanța de fond

concluzionează asupra vinovăției inculpatei Gorobeț A. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.361 alin. (1) Cod penal.”

Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la

care a ajuns instanța ierarhic inferioară privitor la vinovăția inculpatei sunt corecte și corespund

materialului probator.

12

În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința lui

Gorobeț A., nefiind identificată de instanța de recurs prezența vreunei erori judiciare, care ar

putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind

neîntemeiate criticile formulate de către inculpată în cererea de recurs ordinar deferit spre

examinare.

În consecință, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și a

pronunțat o hotărîre legală și întemeiată de menținere a condamnării inculpatei în baza art. 361

alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 60 Cod penal, astfel că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de inculpată, iar prin urmare acesta este inadmisibil.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Gorobeț Angela Leonid,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2015, în propria cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 14 august 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

13