1ra-688/2015 — art. 165 al.2 lit. b, d, art. 220 al.1 CP

1ra-688/2015 — art. 165 al.2 lit. b, d, art. 220 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-688/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 ianuarie 2015, declarate de avocații Svetlana Gordilă și Taisia

Cernit, în numele inculpatei

Cerlat (Țiganaș) Olga Spiridon, născută la

21 iunie 1983 în s. Cruglic, r-nul Criuleni, locuitoare a s.

Corjova, r-nul Criuleni, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 16 august 2011 – 21 noiembrie 2014,

în instanța de apel: 12 decembrie 2014 – 27 ianuarie 2015,

în instanța de recurs: 19 mai – 24 iunie 2015;

C O N S T A T Ă :

Cerlat (Țiganaș) Olga a fost condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d), 79 Cod

penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a

exercita activități de turism pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 5 ani.

Procesul penal pe art. 220 alin. (1) Cod penal în privința lui Cerlat (Țiganaș)

Olga a fost încetat, în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală, conform

art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Măsura de reprimare - controlul judiciar în privința inculpatei a fost menținută

pînă la rămînerea sentinței definitive și irevocabile.

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, folosindu-se de

vulnerabilitatea persoanei, prin înșelăciune manifestată prin trecerea în tăcere a

realității privind oferta de angajare la serviciu în or. Istanbul, Turcia, aflîndu-se în

mun. Chișinău, prin realizarea întîlnirii, purtării discuției, procurarea biletului și

îmbarcarea la avionul cu destinația or. Istanbul, a recrutat-o cu consimțămîntul

1

acesteia pe Munteanu O., care ajungînd în aeroportul din or. Istanbul, Turcia, a fost

întîlnită de către persoana nestabilită de organul de urmărire penală de origine turcă

pe nume „Altînoc Șaban”, care a transportat-o într-un apartament din or. Istanbul și

impusă să presteze servicii sexuale contra plată diferitor persoane.

Tot ea, în luna mai 2008, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a

persoanei, folosindu-se de vulnerabilitatea persoanei, prin înșelăciune manifestată

prin trecerea în tăcere a realității privind oferta de angajare la serviciu în or. Istanbul

Turcia, aflîndu-se în mun. Chișinău, prin realizarea întîlnirii, purtării discuției,

procurarea biletului și îmbarcarea la avionul cu destinația or. Istanbul, a recrutat-o cu

consimțămîntul acesteia pe Baluțel N., care ajungînd în aeroportul din or. Istanbul,

Turcia, a fost întîlnită de către persoana nestabilită de organul de urmărire penală de

origine turcă pe nume „Altînoc Șaban”, care a transportat-o într-un apartament din or.

Istanbul și impusă să presteze servicii sexuale contra plată diferitor persoane.

Tot ea, în luna iunie 2008, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a

persoanei, folosindu-se de vulnerabilitatea persoanei, prin înșelăciune manifestată

prin trecerea în tăcere a realității privind oferta de angajare la serviciu în or. Istanbul,

Turcia, aflîndu-se în mun. Chișinău, prin realizarea întîlnirii, purtării discuției,

procurarea biletului și îmbarcarea la avionul cu destinația Istanbul, a recrutat-o cu

consimțămîntul acesteia pe Eni G., care ajungînd în aeroportul din or. Istanbul,

Turcia, a fost întîlnită de către persoana nestabilită de organul de urmărire penală de

origine turcă pe nume „Altînoc Șaban”, care a transportat-o într-un apartament din or.

Istanbul și impusă să presteze servicii sexuale contra plată diferitor persoane.

Tot ea, în luna iunie 2008, aflîndu-se în s. Corjova, r-nul Criuleni, acționînd de

comun acord cu persoanele nestabilite de organul de urmărire penală de origine turcă

pe nume „Altînoc Șaban”, urmărind scopul tragerii de foloase de pe urma practicării

prostituției de către o altă persoană, a îndemnat-o pe Gherbovei N. la praticarea

prostituției în or. Istanbul, Turcia, prin convingeri că va fi bine plătită în urma

practicării prostituției, sub supravegherea persoanelor nestabilite de organul de

urmărire penală de origine turcă pe nume „Altînoc Șaban” și „Ismail”, îndemnînd-o

în așa mod la practicarea prostituției în or. Istanbul, Turcia.

Instanța a reținut că inculpata vina nu a recunoscut și a declarat că Munteanu

O. i-a spus că vrea și ea să meargă în Turcia. A fost cu aceasta la agenția de turism

,,Damla-Tur” și a procurat bilete la avion cu 300 dolari, bani care au fost transmiși de

Altînoc Șaban, pentru bilet de avion. Peste cîteva zile, a urcat-o în autobuzul spre

Odesa, ulterior spre Turcia. Cînd a ajuns în Turcia, Munteanu O. a fost întîlnită de

Altînoc Șaban și careva pretenții la acel moment nu a avut. Eni G., Gherbovei N. și

Grosu V. la fel au hotărît să plece în Turcia, însă nu aveau bani pentru a perfecta

pașapoarte străine și ea le-a ajutat financiar. Altînoc Șaban a transmis aproximativ

600-700 dolari, pentru procurarea a trei bilete la avion, pentru ea, Eni G. și

Gherbovei N. Au luat autobusul spre or. Odesa, iar de acolo au luat avionul spre or.

Istanbul, Turcia, unde au fost întîlnite de către Altînoc Șaban, care le-au dus la

apartament, unde se aflau Baluțel N. și Munteanu O. Seara, în ziua aceia, ele au

plecat la lucru și nici una din fete nu au avut careva pretenții. Banii de pe urma

practicării prostituției Altînoc Șaban le dădea fiecărei în mînă personal. Șerhan

2

aprecia plata după bunul său plac, cui îi dădea jumate de sumă, cui mai puțin de

jumate.

Vina inculpatei, la fel este dovedită integral prin probele administrate, cum ar

fi: procesul-verbal de confruntare din 29.06.2011 între partea vătămată Munteanu O.

și bănuita Țiganaș O., procesul-verbal de confruntare din 29.06.2011 între partea

vătămată Eni G. și bănuita Țiganaș O.

Instanța a indicat că în acțiunile inculpatei sunt prezente 3 elemente obligatorii

ale traficului de ființe umane stipulate la pct. 2., 2.1., 2.3. ale Hotărîrii Plenului CSJ

nr. 37 din 22.09.2004 „Cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre

traficul de ființe umane și traficul de copii” și anume: acțiunea, mijloacele și scopul.

Probele acumulate deplin confirmă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor

incriminate și anume abuzul de starea de vulnerabilitate a părților vătămate,

presiunea psihică privind riscurile la care se expune în cazul că refuză practicarea

prostituției sau anunțarea organelor competente, invocarea dependenței materiale prin

pretinderea unei datorii - acțiuni orientate în vederea realizării scopului criminal de

trafic de ființe umane prevăzut de art. 165 Cod penal. Cît privește consimțămîtul

victimei, urmează de menționat că cele trei elemente obligatorii s-au realizat

independent de acesta, or pct. 1 al aceluiași act normativ explică că la încadrarea

juridică a acțiunilor făptuitorului nu se ia în considerație consimțămîntul victimei de

a fi recrutată, transportată, transferată, adăpostită sau primită. Însă, și cu referire la

acest punct, acuzarea a prezentat probe concludente care denotă faptul că victima a

fost înșelată și dusă în eroare cu privire la scopul deplasării peste hotare, condiții în

care consimțămîntul acesteia a fost viciat. În aceliași condiții este demonstrată și

facilitarea de către inculpată la practicarea prostituției de către Gherbovei Natalia cu

tragerea de foloase de pe urma acestora - acțiuni orientate în vederea realizării

scopului criminal de proxenetism prevăzut de art. 220 Cod penal.

Totodată, forța probatorie a probelor nu au fost pusă la îndoială de apărare,

inculpată și alți participanți la proces, și nu s-a indicat nici un argument sau o

circumstanță care ar determina nerecunoașterea probelor prezentate de învinuire ca

lipsite de o putere juridică conferită de legislația procesual-penală și acumularea

acestora cu încălcări de procedură penală.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal, ca trafic de ființe umane, exprimat prin recrutarea unei persoane fără

consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, săvîrșită prin

înșelăciune, asupra a două sau mai multe persoane, de două sau mai multe persoane

și în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, ca proxenetismul, adică îndemnul și înlesnirea

practicării prostituției, tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către

o altă persoană.

La stabilirea pedepsei inculpatei, instanța de judecată a ținut cont de

prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, că este una mai

puțin gravă și alta gravă, că inculpata nu are antecedente penale, că lipsesc

circumstanțe agravante, s-a căsătorit recent și a început un mod de viață normal, că

părțile vătămate nu au motivat că au avut de suferit moral, concluzionînd că corijarea

și reeducarea inculpatei este posibilă fără izolare de societate, cu aplicarea față de ea

a prevederilor art. 79 și 90 Cod penal.

3

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis, pentru femei.

Apelantul a specificat că instanța nu a ținut cont de prejudiciului cauzat

relațiilor sociale ocrotite de legea penală.

Astfel, infracțiunea de trafic de ființe umane exprimată prin recrutarea unei

persoane cu consimțămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială,

săvîrșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, face parte din

infracțiunile contra libertății, cinstei și demnității persoanei, obiectul juridic

nemijlocit constînd în relațiile sociale ce vizează și ocrotesc libertate, onoarea și

demnitatea, viața și sănătatea persoanei.

Totodată, infracțiunea de proxenetism exprimat prin îndemnul practicării

prostituției de către o altă persoană, săvîrșite față de două sau mai multe persoane,

face parte din infracțiunile contra sănătății publice și conviețuirii sociale, obiectul

juridic nemijlocit constînd în relațiile sociale privind conviețuirea socială, bunele

moravuri, a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de obținerea

mijloacelor de existență în condiții de respect pentru normele morale și de asigurare a

demnității persoanei împotriva transformării acestora în sursă de venit și de

proliferare a parazitismului în sfera relațiilor sociale.

Ținînd cont de prevederile art. 16, 61 și 75 Cod penal, dar și de faptul că

inculpata a mai comis și infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) Cod penal pentru

care, deși au fost aplicate prevederile art. 60 Cod penal, totuși a fost recunoscută

culpabilă, pedeapsa legală dar și oportună pe capătul de învinuire prevăzut de art. 165

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, este anume privațiunea de libertate.

Mai mult, nemotivat au fost aplicate prevederile art. 79 Cod penal, astfel în

acțiunile inculpatei dar și în fapt, nu sunt careva circumstanțe excepționale care ar

face posibilă aplicarea articolului în cauză, iar circumstanțele enumerate de către

instanță și anume lipsa antecedentelor penale, lipsa circumstanțelor agravante, faptul

că inculpata recent s-a căsătorit și a început un mod de viață normal, părțile vătămate

după ce au fost traficate sau întors să practice consumația, nu au motivat careva

prejudiciu moral - reprezintă doar niște circumstanțe atenuante dar nu și excepționale.

Ca urmare, nici aplicarea art. 90 Cod penal, nu are un suport motivat și respectiv

legal în sentința adoptată.

2015, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

Cerlat (Țiganaș) Olga a fost condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de a

exercita activități de turism pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis, pentru femei, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond eronat a aplicat față de inculpată

prevederile art. 79 Cod penal, deoarece circumstanțele invocate în sentință nu pot fi

reținute ca excepționale, ci ca circumstanțe atenuante. Or, lipsa antecedentului penal,

4

căsătoria, modul de viață normal este caracteristic oricărui subiect de drept ce

conviețuiește într-un stat de drept, aceste circumstanțe pozitive fiind caracteristice

tuturor participanților în circuitul social, deci lipsesc careva particularități sau

împrejurări care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatei.

Mai mult, ca circumstanțe excepționale instanța urmează să stabilească astfel

de împrejurări, care micșorează esențial gravitate faptei și a consecințelor ei, precum

și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II, persoana cu

dezabilități severe și accentuate, etc.), merite deosebite față de societate, alte

circumstanțe de importanță majoră, circumstanțe ce nu sunt prezente la materialele

cauzei.

În asemenea împrejurări, este neîntemeiată și aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal față de inculpată.

Rezultă că prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal, aplicînd o pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile legii

penale care reglementează pedeapsa, scopul acesteia și individualizarea ei.

Soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 61, 75 și 76 Cod penal, luînd în considerație gravitatea

infracțiunii comise, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, pedeapsa avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

În aspectul dat, instanța a reținut că restabilirea echității sociale presupune

restabilirea drepturilor lezate - în urma infracțiunii - unei anumite persoane,

societății, statului, precum și reîntoarcerea, reîncadrarea vinovatului în societate după

ispășirea pedepsei echitabile.

Echitatea socială a pedepsei se realizează atunci cînd față de persoana care a

încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală corespunzătoare gradului

prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate.

Corectarea inculpatei, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de

către ea a celor săvîrșite și reîntoarcerea, reîncadrarea ei în activitatea societății. Ea

trebuie convinsă că respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin

respectarea legii, va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse.

Prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, în

primul rînd - de către condamnați (prevenția specială), dar și de către alte persoane

(prevenția generală). Această concepție se deduce din scopul legii penale (art. 2 Cod

penal).

care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a indicat că argumentele aduse în apelul acuzării sunt neîntemeiate,

iar sentința primei instanțe este una justă.

Instanța de fond, la stabilirea pedepsei corect a aplicat art. 79 Cod penal,

calificînd ca circumstanță excepțională faptul că inculpata nu are antecedente penale,

lipsesc circumstanțe agravante, are un mod de viață normal, părțile vătămate după ce

5

au fost traficate s-au întors să practice consumația, nu au motivat că au avut de suferit

moral.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

5.1. La 21 aprilie 2015, a declarat recurs ordinar și avocatul Taisia Cernit, în

numele inculpatei, în care solicită repunerea în termen a recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că părțile vătămate s-au reîntors benevol în Turcia, ceea ce

demonstrează faptul că impactul psihologic nu a avut loc, și respectiv nu se

demonstrează trauma psihologică, totodată instanța de fond a reținut că după

declarațiile făcute de acestea pe prezenta cauză, ele s-au reîntors la prestarea

serviciilor de consumație în Turcia, nefiind deja traficate de inculpată.

În confirmarea vulnerabilității nu au fost aduse careva probe. La cauza penală

nu a fost anexat certificat confirmator al stării vulnerabilității victimelor pe anii 2007,

2008, 2009. Cauza penală a fost pornită în luna august 2011, cu toate că părțile

vătămate pe perioada aceasta de timp 2007-2011 se reîntorceau acasă în Moldova,

astfel acestea nu au fost marcate psihologic profund pentru a o denunța pe inculpată.

Inculpata nu are antecedente penale, circumstanțele agravante lipsesc, căsătoria

acesteia încă la momentul examinării cauzei în instanța de fond demonstrează că

aceasta duce un mod de viață normal.

Care probe au stat la constatarea faptului că inculpata nu a conștientizat că a

încălcat legea, nu este clar, or aceasta nu a săvîrșit altă infracțiune pe parcursul

examinării prezentei cauze.

Cu copia deciziei instanței de apel, inculpata a făcut cunoștință la data de

10.03.2015, însă din motiv că ea a fost bolnavă a omis termenul de atac, totodată la

23.03.2015 deja a fost reținută în vederea executării pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu

art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel pronunță public dispozitivul hotărîrii, fapt despre care se consemnează în

procesul-verbal. Hotărîrea motivată se pronunță la fel public, în termen de pînă la 30

de zile. Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează participanților prezenți la

ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se

expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Taisia

Cernit (pct. 5.1 din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 27 ianuarie 2015,

comunicînd că decizia motivată va fi pronunțată la 24 februarie 2015, fapt realizat la

6

această dată și consemnat în respectivul proces - verbal, în prezența inculpatei și a

avocatului S. Gordilă (v. II, f.d. 15-20).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 24 februarie 2015,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfîrșitul

zilei de 27 martie 2014.

Totodată, potrivit ștampilei de pe recursul avocatului Taisia Cernit, acesta a

fost depus și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 21 aprilie 2015, adică peste

termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 48 – 51, pct. 5.1 din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în

termen a recursului pe motiv de boală, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs decît de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2)

Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui

drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi repus, prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Rezultă că și cerința recurentei de a depune în termen recursul declarat este

lipsită de orice suport legal.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar al avocatului Taisia Cernit este declarat peste

termen, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

În această consecutivitate se reține că recursul ordinar al avocatului Svetlana

Gordilă este fondat în drept pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

prevede următoarele temeiuri pentru recursul ordinar - hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței (pct. 5 din decizie).

7

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările concrete invocate în decizia contestată, inclusiv

cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, care ar fi esența circumstanțelor că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a

admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, care a afectat soluția instanței, fiind totalmente omisă

argumentarea ilegalității hotărîriii contestate în acest sens, cu specificarea unor

concrete erori de drept în aspectul dat (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat, în acest aspect, nu

întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul apărării (pct. 5

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar definite,

și în care nu se conțin critici asupra motivelor pe care și-a fondat soluția instanța de

apel, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind pedeapsa aplicată inculpatei în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art.

6, 7, 61, 75 și 76 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale, instanța de apel întemeiat conluzionînd că pe

caz lipsesc circumstanțe excepționale, capabile să fondeze aplicarea față de inculpată

a prevederilor art. 79 și 90 Cod penal (pct. 4 din decizie).

Mai mult, acest recurs denotă dezacordul cu modul în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

8

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune

avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei

legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de avocatul Svetlana Gordilă, că

decizia atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au

aplicat inculpatei pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul

ordinar vizat este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar al avocatului Svetlana Gordilă este vădit

neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Taisia Cernit, în

numele inculpatei Cerlat (Țiganaș) Olga Spiridon, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, deoarece este declarat peste

termen.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Svetlana Gordilă, în

numele inculpatei Cerlat (Țiganaș) Olga Spiridon, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

9