1ra-675-2015 — art.151 alin.1 CP

Dosarul nr.1 ra-675/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iunie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

februarie 2015 în cauza penală în privința lui

Lozovan Fiodor Vasile, născut la 31 mai 1960,

originar și domiciliat în s.Suruceni, r-nul Ialoveni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.09.2014 - 04.11.2014;

Instanța de apel: 28.11.2014 - 25.02.2015;

Instanța de recurs: 14.05.2015 - 17.06.2015.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Lozovan Fiodor în

beneficiul părții vătămate Crețu Ecaterina a prejudiciului material în mărime de 3000

lei.

aproximativ la miezul nopții, aflîndu-se la domiciliul său din s.Suruceni, r-nul

Ialoveni, avînd scopul vătămării intenționate grave a integrității corporale și a

sănătății, în rezultatul unui conflict apărut spontan cu cet.Crețu Ecaterina, din motiv că

ultima la numit cu cuvinte necenzurate i-a aplicat lui Crețu Ecaterina, cu un cuțit

multifuncțional, o lovitură în regiunea cutiei toracice cauzîndu-i, conform raportului

de expertiză medico-legală nr.1895/D din 06 august 2014, vătămare corporală gravă,

sub formă de plagă tăiată înțepată a cutiei toracice pe stînga, cu penetrare în spațiul

pleural, pneumo-hemo-torace pe stînga, pneumo-mediastin, emfizem subcutan la

nivelul hemitoracelui stîng ce prezintă pericol pentru viața și sănătatea persoanei.

casarea acesteia din motivul blîndeței pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui F.Lozovan în

baza art.151 alin.(1) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa de 6 ani închisoare, motivînd

că instanța a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, însă la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, și aplicarea față

1

de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, va fi pentru ultimul o pedeapsă neefectivă,

neindividualizată conform prevederilor art.7, 75 Cod penal, astfel că nu va fi atins

scopul legii penale de corectare și reeducare, restabilirea echității sociale, prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni de către inculpat și alte persoane.

2015, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a constatat că probele examinate și cercetate de prima instanță,

cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile

art.151 alin.(1) Cod penal.

Totodată, reieșind din faptul că procurorul ciritică doar pedeapsa stabilită de

instanță cu suspendarea executării acesteia, instanța, referindu-se numai la acest

aspect, analizînd materialele cauzei și coroborîndu-le cu prevederile art.61, 75 Cod

penal, a concluzionat că, prima instanță, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă

inculpatului F.Lozovan a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, și anume de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, care face

parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, că antecedentele penale sînt

stinse, de comportamentul acestuia pînă și după comiterea infracțiunii, de faptul că și-

a recunoscut vina, căindu-se sincer de cele comise, că partea vătămată l-a iertat și

pretenții față de el nu are, precum și de faptul că este o persoană cu dizabilitate severă,

și just a conchis că corectarea inculpatului va fi posibilă și fără izolarea acestuia de

societate, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite

careva impedimente pentru aplicarea acestor prevederi legale.

T.Cojocaru care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, doar în partea stabilirii

pedepsei, cu excluderea în privința lui F.Lozovan a dispozițiilor art.90 Cod penal,

invocînd că atît prima instanță, cît și instanța de apel, care a menținut soluția în partea

stabilirii pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei, nu au îndeplinit

ordinea de individualizare a pedepsei, ignorînd faptul că infracțiunea comisă de

inculpat este una gravă, deci cu un impact social acut în societate, în rest, invocînd

repetat aceleași motive ca și în apel descrise la pct.3 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel în

cauză.

Conform conținutului recursului, procurorul este de acord cu starea de fapt și

de drept stabilită, însă consideră că instanțele de fond au stabilit inculpatului o

pedeapsă prea blîndă și neîntemeiat au aplicat în privința acestuia prevederile art.90

2

Cod penal, suspendînd condiționat executarea pedepsei închisorii pe termen de

probă, prin ce a fost ignorat principiul individualizării pedepsei penale.

La acest capitol Colegiul penal atestă că, conform art.75 Cod penal, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină

seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.151 alin.(1) Cod penal, în baza căreia F.Lozovan a fost declarat

vinovat, prevede pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de la 5 la 10 ani.

Prin sentință inculpatului i s-a stabilit pedeapsa de 5 ani închisoare, deci

rezultă că aceasta s-a aplicat în limitele normei penale sus-menționate și, prin urmare,

au fost respectate prevederile legale.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată,

ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungînd la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la

stabilirea pedepsei inculpatului, ambele instanțe au ținut seama de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care

agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, care nu are

antecedente penale, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, de faptul că

partea vătămată l-a iertat, ultima neavînd careva pretenții față de el, de influența

pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, și, reieșind din scopul

pedepsei penale, și din faptul că F.Lozovan este o persoană ce suferă de dizabilitate

severă, au considerat posibilă corijarea și reeducarea lui fără izolare de societate,

dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia pe un

termen de probă de 3 ani, în temeiul art.90 Cod penal.

Prin urmare, instanțele de fond la stabilirea pedepsei inculpatului au respectat

prevederile legale, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a

executării pedepsei de 5 ani stabilite acestuia legea nu prevede, deoarece suspendarea

executării condiționate a pedepsei, conform art.90 Cod penal alin.(4) Cod penal,

poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.

Argumentele invocate de procuror, precum că inculpatului urma a-i fi aplicată o

pedeapsă privativă de libertate, nu pot fi reținute, deoarece art.90 Cod penal nu

prevede careva restricții în sensul dat.

Concluzionînd cele menționate, instanța de recurs consideră că în prezenta

cauză nu se constată erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală și, ca urmare, Colegiul conchide că lipsesc temeiuri de a casa

hotărîrea atacată, deoarece pedeapsa inculpatului F.Lozovan este stabilită în limitele

prevederilor legale ce reglementează acest aspect.

Mai mult, instanța de recurs reține că ambele instanțe de fond la stabilirea

pedepsei au reținut gradul de pericol social al infracțiunii comise de inculpat,

determinat la rîndul său de importanța valorii sociale ocrotite, de vătămarea la care

este supusă această valoare, de periculozitatea generic evaluată a făptuitorului.

3

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

eroarea de drept la care face referire procurorul și, deci, nu persistă temeiul de casare

a soluției adoptate. Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul

apelului și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de

procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra acestora.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea lui, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2015, în cauza penală în privința lui

Lozovan Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 08 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4