1ra-644/2015 — 187 al. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 187 al. 2 CP
- Temei legal
- 187 al. 2 CP
1ra-644/2015 — 187 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-644/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 iunie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev.
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul
Bahnari Liviu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 25 februarie 2015 în cauza penală în privința lui,
Bahnari Liviu Octabian, născut la 18 decembrie
1975, originar din sat. Bravicea, r-nul Călărași și
domiciliat în or. Șoldănești, str. Muncitorilor 16;
Datele referitoare la examinarea cauzei:
08.09.2014-19.11.2014 (prima instanță)
04.12.2014-25.02.2015 (instanța de apel)
07.05.2015-10.06.2015 (instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 19 noiembrie 2014 Bahnari Liviu
Octabian a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal (fapta fiind
recalificată de la art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal), cu aplicarea art. art. 34 alin. (3)
lit. a) și 82 alin. (2) Cod penal, la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, fără amendă, cu
executare în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă depusă de către partea vătămată Moraru Diana a fost încetată din
motivul retragerii acesteia.
Potrivit sentinței s-a stabilit că inculpatul Bahnari Liviu a fost învinuit de către
organul de urmărire penală de comiterea tîlhăriei, adică atacului săvîrșit asupra unei
persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței
periculoase pentru viața persoanei agresate, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții
considerabile în următoarele circumstanțe : la 09 iulie 2014, în jurul orelor 17:30,
aflîndu-se pe str. 31 august din or. Șoldănești, în apropierea bisericii „Sf. Antoniu cel
Mare”, acționînd intenționat, în scop de profit și sustragere a bunurilor altei persoane în
mod deschis, prin amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața persoanei,
a apucat-o pe cet. Moraru Diana cu mîna de gît, amenințînd-o cu omor, cauzîndu-i
leziuni corporale neînsemnate, după ce în mod deschis i-a sustras de la gît un lănțișor
din aur cu două pandantive la prețul de 4850 lei, prin ce a cauzat părții vătămate un
prejudiciu care constituie o daună în proporții considerabile .
2.1. Instanța a constatat că inculpatul la 09 iulie 2014, în jurul orelor 17:30,
aflîndu-se pe str. 31 august din or. Șoldănești, în apropierea bisericii „Sf. Antoniu cel
Mare”, acționînd intenționat, în scop de profit, observînd-o în întîmpinare pe Moraru
Diana, în mod deschis a sustras de la gîtul acesteia lănțișorul din aur cu două pandative
la prețul total de 4850 lei, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea
persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile .
1
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială
a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite
pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit.
e) și f) Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și
amendă în mărime de 1000 (una mie) unități conveționale.
În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat consideră corectă soluția de
recalificare a faptei inculpatului, însă critică soluția de individualizare a pedepsei,
considerînd-o prea blîndă, avînd în vedere faptul că inculpatul anterior a fost condamnat
la închisoare de opt ori pentru infracțiuni similare și cu toate acestea nu a făcut
concluziile respective. S-a mai indicat că instanța de fond nu a motivat lipsa necesității
de aplicare față de inculpat a pedepsei cu amendă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, care
a fost pronunțată integral la 18 martie 2015, apelul declarat a fost admis, fiind casată
sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpatul a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f)
Cod penal, cu aplicarea art. 34 alin. (3) lit. a), art. 82 alin. (2) Cod penal, la 7 (șapte) ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime de 600 (șase
sute) unități convenționale, echivalentul a 12 000 (douăsprezece mii) lei. În rest,
dispozițiile instanței de fond au fost menținute.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că instanța de fond a
cercetat cauza multiaspectual, a dat apreciere probelor prezentate prin prisma
pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate, just a reținut
starea de fapt și de drept pe cauză, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția
inculpatului în baza art. 187 al. (2) lit. e), f) Cod penal.
Vinovăția inculpatului și calificarea acțiunilor sale nu a fost contestată de nimeni,
apelul fiind declarat în privința pedepsei aplicate inculpatului. Totodată, a fost
considerat întemeiat apelul în partea greșitei individualizări a pedepsei numite
inculpatului, indicîndu-se în acest sens că la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de
fond nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, la fel și criteriilor
generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal.
Astfel, pripit s-a ajuns la concluzia privind aplicarea față de inculpat a pedepsei la
limita minimă prevăzută la articolul dat, inclusiv cu aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal,
fiind reținute ca temeiuri de aplicare, circumstanțe atenuante precum, căința sinceră,
repararea benevolă a prejudiciului cauzat.
În acest sens s-a indicat că instanța de fond nu a luat în considerație personalitatea
inculpatului, care nu este la prima sa atingere cu legea penală, acesta avînd antecedent
penal nestins, anterior a fost judecat de mai multe ori pentru infracțiuni similare,
săvîrșind prezenta infracțiune în stare de recidivă deosebit de periculoasă. Aceste
circumstanțe denotă că săvîrșirea infracțiunilor pentru inculpat este o îndeletnicire și un
mod de viață. Ca rezultat, în urma condamnărilor anterioare, inculpatul nu și-a făcut
concluziile corespunzătoare, nu a pornit pe calea corijării și a comis prezenta
infracțiune.
Astfel, au fost considerate relevante prevederile art. 82 alin. (1) Cod penal,
potrivit cărora, la aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă periculoasă și recidivă
deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și
urmările infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa
anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de caracterul,
gravitatea și urmările infracțiunii noi, prevederi de care urma să se conducă instanța de
2
fond la aplicarea pedepsei inculpatului.
Mai mult, deși instanța de fond a reținut circumstanța agravantă săvîrșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni
similare, precum și faptul că potrivit referatului presentențial, inculpatul are perspective
minime de reintegrare în societate și în privința lui există riscul maxim de a recidiva,
circumstanțele date nu au fost luate în considerație în deplină măsură la stabilirea
pedepsei inculpatului, fiindu-i aplicată o pedeapsă prea blîndă în raport cu
personalitatea sa.
La fel, au fost admise argumentele acuzatorului de stat și în partea ce ține de
neaplicarea în privința inculpatului a pedepsei amenzii. Deși instanța de fond a aplicat
față de inculpat pedeapsa cu închisoarea, fără amendă, instanța nu a motivat și nu s-a
expus în privința temeiurilor ce au stat la baza acestei soluții.
În așa mod, la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a luat în
considerație personalitatea lui, care anterior de mai multe ori a săvîrșit infracțiuni
similare, aflîndu-se în stare de recidivă deosebit de periculoasă, pedepsele aplicate
anterior nu au dus la reeducarea inculpatului, de aceea s-a considerat oportun de a
stabili inculpatului pedeapsa închisorii la limita maximă prevăzută de norma penală,
precum și pedeapsa complementară sub formă de amendă.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, care a
fost depus la Curtea Supremă de Justiție la 15 aprilie 2015 (prin poștă) și care solicită
aplicarea unei pedepse mai blînde.
În motivarea cerințelor sale, inculpatul critică soluția de individualizare a
pedepsei sale considerînd nemotivată mărirea termenului pedepsei închisorii și aplicarea
amenzii. Astfel, indică că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că a recunoscut vina
pe deplin, iar partea vătămată nu are pretenții în privința sa.
6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror care se pronunță pentru
inadmisibilitatea recursului declarat din motiv că acesta nu îndeplinește cerințele de
conținut.
6.2. Pe cauză mai este depusă referință și de către partea vătămată care indică că
prejudiciul material îi este recuperat și solicită să fie luată o soluție la discreția instanței
de recurs.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, însă
critică decizia instanței de apel cu privire la soluția de individualizare a pedepsei.
Din lucrările cauzei, Colegiul penal constată că pedeapsa aplicată inculpatului a
fost stabilită în limita prevăzută de sancțiunea infracțiunii incriminate, care prevede
închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități
convenționale.
În așa mod, rezultă că instanța de apel a adoptat o decizie argumentată cu
respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate
circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise, care este
gravă, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, care anterior de mai
3
multe ori a săvîrșit infracțiuni similare, aflîndu-se în stare de recidivă deosebit de
periculoasă, pedepsele aplicate anterior nu au dus la reeducarea inculpatului, faptul că
potrivit referatului presentențial, inculpatul are perspective minime de reintegrare în
societate și în privința lui există riscul maxim de a recidiva, de consecințele survenite în
rezultatul comiterii infracțiunii, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra
corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnaților, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea
pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea
persoanei.
În consecința celor expuse supra, Colegiul penal conchide că hotărîrea contestată
nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, fiind
individualizată corect pedeapsa, motiv pentru care se constată că recursul declarat este
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bahnari Liviu
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, în
cauza penală în privința lui Bahnari Liviu Octabian, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Nadejda Toma
Ghenadie Nicolaev
4