1ra-644/2015 — 187 al. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-644/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev.

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Bahnari Liviu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 25 februarie 2015 în cauza penală în privința lui,

Bahnari Liviu Octabian, născut la 18 decembrie

1975, originar din sat. Bravicea, r-nul Călărași și

domiciliat în or. Șoldănești, str. Muncitorilor 16;

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

Octabian a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal (fapta fiind

recalificată de la art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal), cu aplicarea art. art. 34 alin. (3)

lit. a) și 82 alin. (2) Cod penal, la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, fără amendă, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă depusă de către partea vătămată Moraru Diana a fost încetată din

motivul retragerii acesteia.

organul de urmărire penală de comiterea tîlhăriei, adică atacului săvîrșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața persoanei agresate, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile în următoarele circumstanțe : la 09 iulie 2014, în jurul orelor 17:30,

aflîndu-se pe str. 31 august din or. Șoldănești, în apropierea bisericii „Sf. Antoniu cel

Mare”, acționînd intenționat, în scop de profit și sustragere a bunurilor altei persoane în

mod deschis, prin amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața persoanei,

a apucat-o pe cet. Moraru Diana cu mîna de gît, amenințînd-o cu omor, cauzîndu-i

leziuni corporale neînsemnate, după ce în mod deschis i-a sustras de la gît un lănțișor

din aur cu două pandantive la prețul de 4850 lei, prin ce a cauzat părții vătămate un

prejudiciu care constituie o daună în proporții considerabile .

2.1. Instanța a constatat că inculpatul la 09 iulie 2014, în jurul orelor 17:30,

aflîndu-se pe str. 31 august din or. Șoldănești, în apropierea bisericii „Sf. Antoniu cel

Mare”, acționînd intenționat, în scop de profit, observînd-o în întîmpinare pe Moraru

Diana, în mod deschis a sustras de la gîtul acesteia lănțișorul din aur cu două pandative

la prețul total de 4850 lei, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile .

1

a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit.

e) și f) Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și

amendă în mărime de 1000 (una mie) unități conveționale.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat consideră corectă soluția de

recalificare a faptei inculpatului, însă critică soluția de individualizare a pedepsei,

considerînd-o prea blîndă, avînd în vedere faptul că inculpatul anterior a fost condamnat

la închisoare de opt ori pentru infracțiuni similare și cu toate acestea nu a făcut

concluziile respective. S-a mai indicat că instanța de fond nu a motivat lipsa necesității

de aplicare față de inculpat a pedepsei cu amendă.

a fost pronunțată integral la 18 martie 2015, apelul declarat a fost admis, fiind casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal, cu aplicarea art. 34 alin. (3) lit. a), art. 82 alin. (2) Cod penal, la 7 (șapte) ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime de 600 (șase

sute) unități convenționale, echivalentul a 12 000 (douăsprezece mii) lei. În rest,

dispozițiile instanței de fond au fost menținute.

cercetat cauza multiaspectual, a dat apreciere probelor prezentate prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate, just a reținut

starea de fapt și de drept pe cauză, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

inculpatului în baza art. 187 al. (2) lit. e), f) Cod penal.

Vinovăția inculpatului și calificarea acțiunilor sale nu a fost contestată de nimeni,

apelul fiind declarat în privința pedepsei aplicate inculpatului. Totodată, a fost

considerat întemeiat apelul în partea greșitei individualizări a pedepsei numite

inculpatului, indicîndu-se în acest sens că la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de

fond nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, la fel și criteriilor

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. art. 7 și 75 Cod penal.

Astfel, pripit s-a ajuns la concluzia privind aplicarea față de inculpat a pedepsei la

limita minimă prevăzută la articolul dat, inclusiv cu aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal,

fiind reținute ca temeiuri de aplicare, circumstanțe atenuante precum, căința sinceră,

repararea benevolă a prejudiciului cauzat.

În acest sens s-a indicat că instanța de fond nu a luat în considerație personalitatea

inculpatului, care nu este la prima sa atingere cu legea penală, acesta avînd antecedent

penal nestins, anterior a fost judecat de mai multe ori pentru infracțiuni similare,

săvîrșind prezenta infracțiune în stare de recidivă deosebit de periculoasă. Aceste

circumstanțe denotă că săvîrșirea infracțiunilor pentru inculpat este o îndeletnicire și un

mod de viață. Ca rezultat, în urma condamnărilor anterioare, inculpatul nu și-a făcut

concluziile corespunzătoare, nu a pornit pe calea corijării și a comis prezenta

infracțiune.

Astfel, au fost considerate relevante prevederile art. 82 alin. (1) Cod penal,

potrivit cărora, la aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă periculoasă și recidivă

deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și

urmările infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa

anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de caracterul,

gravitatea și urmările infracțiunii noi, prevederi de care urma să se conducă instanța de

2

fond la aplicarea pedepsei inculpatului.

Mai mult, deși instanța de fond a reținut circumstanța agravantă săvîrșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni

similare, precum și faptul că potrivit referatului presentențial, inculpatul are perspective

minime de reintegrare în societate și în privința lui există riscul maxim de a recidiva,

circumstanțele date nu au fost luate în considerație în deplină măsură la stabilirea

pedepsei inculpatului, fiindu-i aplicată o pedeapsă prea blîndă în raport cu

personalitatea sa.

La fel, au fost admise argumentele acuzatorului de stat și în partea ce ține de

neaplicarea în privința inculpatului a pedepsei amenzii. Deși instanța de fond a aplicat

față de inculpat pedeapsa cu închisoarea, fără amendă, instanța nu a motivat și nu s-a

expus în privința temeiurilor ce au stat la baza acestei soluții.

În așa mod, la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a luat în

considerație personalitatea lui, care anterior de mai multe ori a săvîrșit infracțiuni

similare, aflîndu-se în stare de recidivă deosebit de periculoasă, pedepsele aplicate

anterior nu au dus la reeducarea inculpatului, de aceea s-a considerat oportun de a

stabili inculpatului pedeapsa închisorii la limita maximă prevăzută de norma penală,

precum și pedeapsa complementară sub formă de amendă.

fost depus la Curtea Supremă de Justiție la 15 aprilie 2015 (prin poștă) și care solicită

aplicarea unei pedepse mai blînde.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul critică soluția de individualizare a

pedepsei sale considerînd nemotivată mărirea termenului pedepsei închisorii și aplicarea

amenzii. Astfel, indică că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că a recunoscut vina

pe deplin, iar partea vătămată nu are pretenții în privința sa.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat din motiv că acesta nu îndeplinește cerințele de

conținut.

6.2. Pe cauză mai este depusă referință și de către partea vătămată care indică că

prejudiciul material îi este recuperat și solicită să fie luată o soluție la discreția instanței

de recurs.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, însă

critică decizia instanței de apel cu privire la soluția de individualizare a pedepsei.

Din lucrările cauzei, Colegiul penal constată că pedeapsa aplicată inculpatului a

fost stabilită în limita prevăzută de sancțiunea infracțiunii incriminate, care prevede

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități

convenționale.

În așa mod, rezultă că instanța de apel a adoptat o decizie argumentată cu

respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate

circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise, care este

gravă, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, care anterior de mai

3

multe ori a săvîrșit infracțiuni similare, aflîndu-se în stare de recidivă deosebit de

periculoasă, pedepsele aplicate anterior nu au dus la reeducarea inculpatului, faptul că

potrivit referatului presentențial, inculpatul are perspective minime de reintegrare în

societate și în privința lui există riscul maxim de a recidiva, de consecințele survenite în

rezultatul comiterii infracțiunii, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei.

În consecința celor expuse supra, Colegiul penal conchide că hotărîrea contestată

nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, fiind

individualizată corect pedeapsa, motiv pentru care se constată că recursul declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bahnari Liviu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, în

cauza penală în privința lui Bahnari Liviu Octabian, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

4