2r-213/26 — Încasarea datoriei si dobânzii de întârziere

La 01 august 2025, Mihail Stanciu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Ciolacu cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, acțiunea a fost admisă parțial.

La 26 decembrie 2025, Mihail Stanciu a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, iar la 03 martie 2026 a depus cerere de apel suplimentară.

Prin încheierea din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a restituit apelantului Mihail Stanciu, cererea de apel declarată împotriva Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 10 noiembrie 2025, cu toate actele anexate, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

Totodată, s-a menționat că, încheierea este cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul Curții de Apel Centru.

La 12 mai 2026, ora 12:18, încheierea din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, a fost expediată prin intermediul poștei electronice avocatului Corina Stratan, care acționează în interesele lui Mihail Stanciu, la adresa de e-mail indicată în cererea de apel și mandatul avocațial.

La 27 mai 2026, Mihail Stanciu, reprezentat de avocatul Corina Stratan, a expediat în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, care a parvenit în adresa instanței supreme la 29 mai 2026, iar fiind redirecționată în adresa Curții de Apel Centru, a fost înregistrată de aceasta la 04 iunie 2026.

Prin cererea de recurs nominalizată s-a solicitat admiterea acesteia, casarea încheierii contestate și dispunerea primirii spre examinare a cererii de apel. 1

Totodată, la 27 mai 2026, ora 22:55, Mihail Stanciu, reprezentat de avocatul Corina Stratan, a expediat prin intermediul poștei electronice în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs (suplimentară) împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, care a fost redirecționată în adresa Curții de Apel Centru la 28 mai 2026, ora 14:20.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace 2 care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă: „(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.” 3

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 424 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel. (3) Încheierile Curţii Supreme de Justiţie nu se supun niciunei căi de atac.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (2), (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se restituie în baza a cel puţin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit. a), c), d), alin. (5) și (7) din Codul civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziţia destinatarului într-un loc şi într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi. (7) Notificarea transmisă de către un reprezentant sau ajunsă la el se consideră făcută sau, după caz, ajunsă la persoana reprezentată dacă reprezentantul era împuternicit să transmită sau, după caz, să primească notificările de acest fel.” 4

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Din sensul art. 425 din Codul de procedură civilă rezultă că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Această normă instituie un termen de decădere, în interiorul căruia partea interesată poate ataca încheierile instanțelor judecătorești prin intermediul recursului. Norma stabilește că momentul de început al curgerii acestui termen este data comunicării încheierii către parte.

În continuare, art. 426 alin. (2) din Codul de procedură civilă expres prevede că, recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.

Respectiv, prin coroborarea art. 425 și art. 426 alin. (2) din Codul de procedură civilă rezultă că, recursul trebuie declarat/depus în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii la instanța a cărei încheiere se atacă.

Prin urmare, exercitarea căii de atac – recursul, de către parte, în modul corespunzător, se consideră efectuată când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - recursul este declarat/depus în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii; 5 - recursul este declarat/depus la instanța a cărei încheiere se atacă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, depunerea recursului în adresa unui alt destinatar decât cel prevăzut de lege, determină neexercitarea căii de atac în modul prevăzut de lege și nu implică producerea efectelor juridice scontate.

La caz, încheierea din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, i-a fost comunicată avocatului Corina Stratan, care acționează în interesele lui Mihail Stanciu, la 12 mai 2026, ora 12:18, prin intermediul poștei electronice, la adresa de e-mail indicată în cererea de apel și mandatul avocațial.

Verificând corectitudinea adresei electronice respective, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a constatat că, comunicarea actului de procedură a avut loc la adresa electronică corectă.

În aceste împrejurări Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, încheierea din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru i-a fost comunicată avocatului Corina Stratan, care acționează în interesele lui Mihail Stanciu, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) și art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă, la 12 mai 2026, ora 12:18, or momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar.

Respectiv, termenul-limită de 15 zile pentru depunerea recursului împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, în conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, a început a curge din data de 13 mai 2026, ziua imediat următoare datei comunicării încheierii, care a expirat la 27 mai 2026, ora 24:00.

Iar, în conformitate cu art. 426 alin. (2) din Codul de procedură civilă, recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.

Însă, în pofida acestor circumstanțe, Mihail Stanciu, reprezentat de avocatul Corina Stratan, a depus/expediat cererea de recurs împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru în adresa Curții Supreme de Justiție la 27 mai 2026, adică în adresa unei instanțe necorespunzătoare, care a parvenit în adresa instanței supreme la 29 mai 2026, iar fiind redirecționată în adresa Curții de Apel Centru, a fost înregistrată de aceasta la 04 iunie 2026.

Totodată, la 27 mai 2026, ora 22:55, Mihail Stanciu, reprezentat de avocatul Corina Stratan, a expediat prin intermediul poștei electronice în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs (suplimentară) împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, care a fost redirecționată în adresa Curții de Apel Centru la 28 mai 2026, ora 14:20. 6

Prin urmare, recursul declarat de Mihail Stanciu, reprezentat de avocatul Corina Stratan, împotriva încheierii din 04 martie 2026 a Curții de Apel Centru, a fost depus la instanța a cărei încheiere se atacă, abia la 04 iunie 2026, iar recursul suplimentar abia la 28 mai 2026, adică după expirarea termenului legal prevăzut de art. 425, raportat la art. 426 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Totodată, din cuprinsul cererii de recurs rezultă că, recurentul nu a solicitat repunerea în termen pentru depunerea recursului și nici nu a invocat motive temeinice care ar putea justifica depășirea termenului legal.

În aceste circumstanțe sunt incidente dispozițiile art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța restituie recursul împotriva încheierii dacă acesta a fost depus în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință. Totodată, imperioase speței sunt și constatările Curții de la Strasbourg, potrivit cărora reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă.

Prin urmare, recursul urmează a fi restituit ca tardiv, fără a mai fi analizate celelalte aspecte invocate de recurent, întrucât neîncadrarea în termenul procedural este de natură să atragă, de sine stătător, restituirea recursului.

Nerespectarea termenului de recurs este, așadar, rezultatul exclusiv al conduitei procesuale pasive/eronate a recurentului, care avea obligația legală de a acționa prompt și cu responsabilitate. Admiterea unui recurs declarat tardiv ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice și ar submina încrederea în actul de justiție.

Completul de judecată subliniază că, termenele procedurale asigură un cadru optim pentru desfășurarea actului de justiție, având rolul de a ordona acțiunile procedurale și de a consolida securitatea raporturilor 7 juridice. Drepturile procesuale ale unei persoane pot fi exercitate doar în limitele stabilite de legiuitor, cu respectarea cerințelor legale, inclusiv a termenelor prevăzute. După expirarea acestor termene, titularul dreptului nu mai poate valorifica respectivul drept în fața instanței, decât în excepțiile prevăzute de lege.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, Mihail Stanciu, reprezentat de avocatul Corina Stratan a declarat recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 425, raportat la art. 426 alin. (2) din Codul de procedură civilă și nu a solicitat repunerea în termenul procedural omis, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul declarat ca fiind tardiv, circumstanță ce împiedică examinarea lui în fond.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă,