1ra-534/2015 — art.264 alin.3 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.3 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 şi 10 CPP
1ra-534/2015 — art.264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra- 534/2015
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
27 mai 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Petru URSACHE
judecători Nadejda TOMA
Ghenadie NICOLAEV
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
Procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin
Miron, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 ianuarie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Silion Sergiu Filip, născut la 04.03.1964,
originar din r-nul Cahul, domiciliat în mun.
Chișinău, str. Alba Iulia 12, ap.57.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 22.05.2014 – 30.09.2014,
Instanța de apel: 17.11.2014 – 16.01.2015,
Instanța de recurs: 31.03.2015 – 27.05.2015.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 septembrie
2014, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală
potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, Silion Sergiu a
fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare,
cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de
1 an.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a
fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Instanța de judecată a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între
Silion Sergiu și Lopatniova Valeria conform căreia inculpatul i-a achitat
ultimei prima tranșă a prejudiciului în mărime de 10000 lei la data semnării
1
tranzacției, iar a doua tranșă în suma de 22000 lei urmează să o achite în
termen de 6 luni.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, inculpatul Silion Sergiu la 5
noiembrie 2013, aproximativ la ora 11.15 minute, conducea autoturismul
de model „Chevrolet Lacetti” cu nr.î. C OF 253, deplasându-se pe bd. Dacia,
mun. Chișinău, din direcția bd. Decebal spre str. H. Botev, mun. Chișinău. În
timpul deplasării, ajungînd la trecerea de pietoni cu circulația nedirijată,
situată în apropierea blocului locativ nr.5, de pe bd. Dacia, mun. Chișinău
conducătorul auto Silion Sergiu nu a stopat automobilul pentru a ceda
trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului,
nu a manifestat prudență sporită la trafic și ignorînd cerințele pct. 11 lit. f)
din Regulamentul circulației rutiere, care prevede: „conducătorul de vehicul
este obligat (…) la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să cedeze
trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului în
direcția de mers a vehicului”, cît și pct. 45 alin. (1) lit. a)-d) al aceluiași
Regulament, care stipulează că: „conducătorul trebuie să conducă vehiculul
în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de
următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;
b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)
situația rutieră”. În consecință, lovind pietonul Lopatniov Alexei, a.n. 1937,
care traversa partea carosabilă, la trecerea pentru pietoni, de la stânga spre
dreapta relativ autoturismului sus-indicat.
În urma vătămărilor corporale primite în rezultatul tamponării cu
automobilul de model ,,Chevrolet Lacetti” cu nr.î. C OF 253, condus de
inculpatul Silion Sergiu, pietonul Lopatniov Alexei, la data de 15.11.2013 a
decedat.
Conform sentinței, acțiunile inculpatului Silion Sergiu au fost încadrate
în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal ,,încălcarea regulilor de securitate a
circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana
care conducea mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență
decesul unei persoane”.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitînd casarea
acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpatul Silion Sergiu să fie recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.
În motivarea apelului procurorul a indicat că, instanța de fond a
apreciat corect probele din dosar, însă consideră că pedeapsa aplicată
2
inculpatului este prea blândă, având în vedere urmările infracțiunii comise
de către acesta.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
ianuarie 2015, apelul declarat de procuror a fost respins ca fiind nefondat
cu menținerea sentinței atacate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a stabilit că instanța de
fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 și 90 Cod penal și
art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, aplicându-i inculpatului
pedeapsă în limitele legii ținând cont de gravitatea infracțiunii, persoana
inculpatului și de comportamentul acestuia în cadrul urmăririi penale și al
ședințelor de judecată, că acesta s-a căit sincer de cele comise, anterior nu a
fost judecat, a reparat parțial prejudiciul cauzat prin infracțiune conform
tranzacției de împăcare încheiată cu succesorul victimei, Lopatneva V.
Totodată instanța de apel a menționat că circumstanțe agravante în privința
inculpatului nu s-au stabilit.
La 12 martie 2015, împotriva deciziei instanței de apel, declară
recurs ordinar procurorul, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.
(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea parțială a
deciziei instanței de apel în partea numirii pedepsei inculpatului Silion
Sergiu, cu excluderea aplicării în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod
penal.
În motivarea recursului procurorul indică faptul că, instanța de apel nu
și-a motivat soluția în acest sens. Astfel, procurorul menționează că,
menținând sentința instanței de fond prin care în privința inculpatului au
fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel nu a ținut cont
de faptul că: infracțiunea comisă de inculpat este una gravă, soldată cu
decesul unei persoane, iar inculpatul anterior a fost condamnat.
Verificând argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în
textul normei vizate.
Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
3
substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute
în pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea
la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la
examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8)
Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele
pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că
instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au
dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
Colegiul consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427 alin. 1)
pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o
eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sunt identice cu
argumentele invocate de către acuzatorul de stat în apelul declarat, acestea au
constituit obiect de discuții în instanța de apel, asupra lor instanța de apel s-a
expus detaliat și motivat, așa cum este indicat în pct. 4 al prezentei decizii,
motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o
consideră necesară.
Cu referire la motivele recursului încadrate în prevederile art. 427 alin.
(1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul menționează că potrivit art.
61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un
mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept
scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cît și
a altor persoane.
Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele
recursului privind aplicarea inculpatului a unei pedepse prea blînde,
Colegiul penal subliniază că sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,
4
prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani.
În continuare Colegiul constată că examinarea cauzei a avut loc și
sentința a fost pronunțată pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală
respectiv urmează de menționat că potrivit normei citate și anume la alin. 8)
„inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a
solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare …”.
Colegiul constată că instanța de apel a menținut sentința instanței de
fond prin care inculpatului i s-a stabilit corect pedeapsa, reieșind din
prevederile legale expuse supra, și anume o pedeapsă de 3 ani închisoare,
cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen
de 1 an. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate fiind
suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Colegiul reiterează în acest sens că potrivit prevederilor art. 75 Cod
penal, persoanei recunoscute vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se
aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a
prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei.
În acest context, Colegiul reține, că la stabilirea pedepsei inculpatului
Silion S., pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a comis erori de
drept, deoarece a menținut pedeapsa stabilită corect inculpatului, reieșind
din prevederile art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante ale cauzei,
de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,
totodată având în vedere și faptul că o pedeapsă mai aspră, din numărul
celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește
numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor
menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Colegiul mai menționează că potrivit prevederilor art. 90 Cod penal,
dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani
5
pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că
nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,
indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare
condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz,
instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în
termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă
infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată că concluzia
instanței de apel privind pedeapsa stabilită inculpatului este una corectă,
deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar
argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile
invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.
Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,
hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi
declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2015, în
cauza penală privindu-l pe Silion Sergiu Filip, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la data de 25 iunie 2015.
Președinte Petru URSACHE
Judecător Nadejda TOMA
Judecător Ghenadie NICOLAEV
6