1ra-331/2015 — art. 287 alin.3, art. 152 alin.1 CP

1ra-331/2015 — art. 287 alin.3, art. 152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-331/2015

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

02 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Moraru

Petru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

16 octombrie 2014, în cauza penală privindu-1 pe

Alavatschi Artiom Gheorghi, născut la 21 ianuarie

1987, originar din s. Novosiolovca, r-ul Taraclia, domiciliat

în r-ul Taraclia, s. Novosiolovca, str. Miciurina 12;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

Artiom a fost condamnat:

- în baza art. 152 alin. (l) Cod penal la 3 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

4 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, la

pedeapsa aplicată i-a fost adăugată în întregime partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2011,

fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis, la fel, pedeapsa cu amendă în mărime de

8000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 87 Cod penal, de a le executa

desinestătător.

1

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Cojuhari Ruslan către

inculpatul Alavatschi Artiom privind încasarea prejudiciul material și

prejudiciul moral a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Măsura preventivă în privința inculpatului Alavatschi Artiom a fost

modificată de la obligația de a nu părăsi localitatea la arestarea preventivă,

fiind luat sub strajă din sala de judecată.

Artiom, la 23 septembrie 2012, aproximativ la orele 22:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, trecînd pe lîngă domiciliu cet. Ivanov N., amplasată pe str.

Miciurina 1, s. Novosiolovca, r-ul Taraclia, auzind în curte vocea lui Cojuhari

M. a început să-l strige și să-l cheme afară. La strigătele lui, afară a ieșit

Cojuhari R., care i-a zis că Cojuhari M. nu vrea să iasă afară. Necătînd la aceasta,

Alavatschi A., fără motive a început să-l ofenseze pe Cojuhari R., cerînd ca

Cojuhari M. să iasă afară. Ulterior, între Alavatschi A. și Cojuhari R. s-a început

o ceartă, în urma căreia Alavatschi A., fără motive, din intenții huliganice i-a

aplicat lui Cojuhari R. o lovitură cu o sticlă de 0,5 1 în regiunea capului, apoi cu

ciobul de sticlă a aplicat lui Cojuhari R. o lovitura în regiunea ochiului, de la ce

partea vătămată a căzut la pămînt. Apoi, Alavatschi A. în continuarea

acțiunilor sale huliganice a început să-i aplice lovituri cu mîinile și picioarele

pe diferite părți ale corpului, prin ce i-a cauzat lui Cojuhari R. vătămări

corporale medii, cu dereglarea sănătății pe un termen mai mult de 21 zile, după

care Ivanov N. a curmat acțiunile ilegale ale lui Alavatschi A., care a părăsit

locul infracțiunii.

2.1. Tot el, Alavatschi A. la 23 septembrie 2012, aproximativ la ora 22:00,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, trecînd pe lîngă gospodăria lui Ivanov N.,

amplasată pe str. Miciurina 1, s. Novosiolovca, r-ul Taraclia, în rezultatul

conflictului apărut între el și Cojuhari R. în procesul săvîrșirii acțiunilor de

huliganism, intenționat i-a aplicat lui Cojuhari R. o lovitură cu o sticlă de 0,5 l

în regiunea capului, apoi cu un ciob de sticlă i-a aplicat lui Cojuhari R. o

lovitura în regiunea ochiului de la care ultimul a căzut la pămînt, apoi a

continuat să-i aplice lovituri cu mîinile și picioarele pe diferite părți ale

corpului, prin ce i-a cauzat lui Cojuhari R. vătămări corporale medii, cu

dereglarea sănătății pe un termen mai mult de 21 zile, după care Ivanov N. a

curmat acțiunile ilegale ale lui Alavatschi A., care a părăsit locul infracțiunii.

apărătorul acestuia Delijan V., prin care au solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat

2

procesul penal intentat în baza art. 152 alin. (l) Cod penal în legătură cu

împăcarea părților, iar procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal să fie încetat din motiv că calificarea acțiunilor în baza art. 287 alin. (3)

este de prisos, concomitent a solicitat casarea sentinței referitor la admiterea

acțiunii civile, deoarece partea vătămată a refuzat la acțiune. La fel, apelanții

au invocat că, nu contestă sentința primei instanțe în partea constatării

vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(l)

Cod penal, însă consideră că în această parte procesul penal urmează a fi încetat

în conformitate cu prevederile art.109 Cod penal, iar în partea calificării

acțiunilor inculpatului în baza art.287 alin.(3) Cod penal, apelanții consideră că

această calificare este de prisos, deoarece însăși descrierea ambelor infracțiuni

incriminate inculpatului în partea descriptivă a sentinței, se dublează complet

una pe alta. Mai mult, consideră că în acțiunile inculpatului nu a existat intenția

de a încălca ordinea publică, cumpărînd bere în seara respectivă, inculpatul nu

avea scopul de a-i aplica părții vătămate lovituri cu sticla, deoarece nici nu a

presupus că se va întîlni cu partea vătămată, însăși bătaia a început spontan.

De asemenea, apelanții au invocat că există dubii referitor la starea de ebrietate

a inculpatului, constatată de prima instanță, deoarece ultimul nu a fost

examinat în modul corespunzător, iar cantitatea berii consumată de el nu dă

temei de a considera din cuvinte despre săvârșirea de către acesta a infracțiunii

în stare de ebrietate.

Referitor la acțiunea civilă, apărarea a enunțat că sentința urmează a fi

casată și în partea acțiunii civile, cu emiterea unei hotărîri noi de încetare a

procesului penal din motivul renunțării părții vătămate la acțiune.

2014 a fost admis apelul, casată parțial sentința în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal

intentat în privința lui Alavatschi Artiom în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

din motivul împăcării părților; a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 20 aprilie 2011, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 3 ani

6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

3

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța

de fond la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a încadrat juridic acțiunile inculpatului în baza art. 152 alin. (1), 287

alin.(3) Cod penal.

Referitor la argumentul apelanților, precum că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și că

nu a fost încălcată ordinea publică, instanța de apel a enunțat că evenimentul

s-a produs într-un loc public — pe carosabilul drumului public din localitatea

Novosiolovca, în preajma căruia sunt case de locuit, care permanent este

accesibil publicului, și în prezența altor persoane. Mai mult, chiar dacă

expunerea în rechizitoriu a circumstanțelor laturii obiective ale faptelor

incriminate pe art.287 alin.(3) Cod penal și art.152 alin.(l) Cod penal sunt

asemănătoare, aceasta nu produce deficiențe de calificare a infracțiunilor, cu

atît mai mult că inculpatul prin aceleași acțiuni a săvîrșit un concurs ideal al

infracțiunilor, corect încadrate de procuror în rechizitoriu și de instanța de fond

în sentință. Astfel, argumentul apelantului despre calificarea incorectă a

infracțiunilor este declarativ, fără a se specifica care anume reguli de calificare

din cele stabilite la Capitolul XII Partea Generală a Codului penal au fost

încălcate, iar instanța de apel a considerat că prima instanță a calificat fapta

prejudiciabilă a inculpatului cu respectarea perfectă a normelor de calificare.

Ce ține de învinuirea adusă inculpatului în baza art.152 alin.(l) Cod penal,

instanța de apel a reținut, că după pronunțarea de către instanța de fond a

sentinței, au intervenit situații favorabile pentru inculpat, și anume împăcarea

acestuia cu partea vătămată, ambii depunînd cereri de împăcare și încetare a

procesului pe acest capăt de acuzare, și au confirmat această poziție personal

în ședința instanței de apel, astfel, în conformitate cu prevederile legislației

procesual-penale, a conchis asupra necesității liberării inculpatului de

răspundere penală pentru fapta prevăzută de art. 152 alin.( 1) Cod penal, cu

încetarea procesului penal pe acest articol, din motivul împăcării părții

vătămate cu inculpatul.

Totodată, instanța de apel a relatat că instanța de fond i-a stabilit

inculpatului în baza art. 287 alin.(3) Cod penal o pedeapsă prea aspră, neținînd

cont de faptul că anterior acesta a comis o infracțiune ușoară, s-a împăcat cu

partea vătămată și a recuperat integral prejudiciul cauzat.

Asupra acțiunii civile, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a admis-o în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă, iar faptul că după pronunțarea sentinței

4

inculpatul a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, nu constituie un temei

pentru casarea hotărîrii.

procuror, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art. 6), 16) Cod de

procedură penală, cazurile cînd hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei

hotărîri de aplicare a acestei norme date anterior de Curtea Supremă de Justiție,

a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, invocînd că

starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță și instanță de apel

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, iar la baza

sentinței de condamnare au fost puse probe pertinente și concludente, care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului Alavatschi Artiom de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 152 alin. (1), 287 alin. (3) Cod penal.

Recurentul își fondează recursul privitor la chestiunea de aplicare

eronată de către instanța de apel a prevederilor art. 109 Cod penal pe capătul

de învinuire înaintat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, invocînd în acest sens

că, împăcarea, în timpul judecării cauzei, poate avea loc numai pînă la

momentul cînd instanța de judecată se înlătură pentru deliberare la adoptarea

sentinței, dacă pînă la acest moment împăcarea nu a avut loc, ea nu mai poate

fi admisă la următoarele etape, prevăzute de căile de atac, deoarece în cadrul

acestora se verifică temeinicia și legalitatea soluțiilor adoptate. Însă, potrivit

materialelor dosarului, în timpul urmăririi penale și judecării cauzei, cereri de

împăcare din partea inculpatului ori a părții vătămate nu au fost depuse și

asupra acestei situații instanța de fond nu s-a pronunțat cu o concluzie din lipsă

de temei, iar din declarațiile inculpatului și apărătorului său, cererea de

împăcare cu partea vătămată a fost depusă doar după retragerea

completului de judecată pentru deliberare. Instanța de apel a aplicat

greșit normele de drept menționate, ceea ce cotravine hotărîrii de aplicare

a acestei norme date anterior de Curtea Supremă de Justiție pe cauza nr. 1ra-

523/12 Matei Ștefan Ștefan.

Concomitent, recurentul a relatat că, inculpatul este condamnat

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și art.287 alin. (3)

Cod penal, comise prin concurs ideal, astfel, conform prevederilor

Recomandării Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr.56 din

04.11.2013, „Cu privire la aplicarea art. 109 CP și 276 CPP în cazurile împăcării

părților”, nu este posibilă împăcarea în cazul concursului ideal de infracțiuni

5

dintre care una este prevăzută de normele vizate iar în privința alteia

împăcarea nu poate avea loc, deoarece infracțiunile sau săvîrșit ca rezultat al

unei singure acțiuni (inacțiuni).

consideră, că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele considerente.

Colegiul lărgit menționează că recurentul, drept temei pentru declararea

recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură

penală, invocînd că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței și că norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine

unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că aceste temeiuri și-au găsit confirmarea în cauza dată, invocînd în acest

context următoarele.

Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 05 martie 2014, Alavatschi

Artiom a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1), art. 287 alin. (3) Cod penal,

prin aplicarea prevederilor art. 84, 85 Cod penal, la o pedeapsă definitivă de 4

ani 6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, la fel,

pedeapsa cu amendă în mărime de 8000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, în conformitate cu prevederile art.

87 Cod penal, s-a dispus de a fi executate desinestătător.

Însă, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16

octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către inculpatul Alavatschi A.

și apărătorul acestuia Delijan V., casată parțial sentința în latura penală, în

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul

penal intentat în privința lui Alavatschi Artiom în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, din motivul împăcării părților; a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis; conform art. 85 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa definitivă

de 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani;

în rest, sentința a fost menținută.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit enunță că nu se acceptă

soluția instanței de apel de a înceta procesul penal intentat în privința lui

Alavatschi Artiom în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, din motivul împăcării

părților, întrucît este una sumară și contravine practicii judiciare.

6

Astfel, conform art.109 alin.(1) Cod penal împăcarea este actul de înlăturare

a urmăririi penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul

minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele 3-6

din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală.

Alin. (2) al aceluiaș articol prevede că împăcarea este personală și produce

efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea

completului de judecată pentru deliberare.

Infracțiunea comisă de inculpat prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal,

potrivit art.16 Cod penal, se consideră mai puțin gravă și eventual împăcarea

ar putea avea loc, însă numai în cazul cînd se respectă toate prevederile legale.

Încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea

părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci

cînd aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei

vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de

judecată de aceste părți personal.

Călăuzitoare în asigurarea practicii unice în acest sens este Recomandarea

Curții Supreme de Justiție nr.56 „Cu privire la aplicarea art.109 Cod penal și 276

Cod de procedură penală în cazurile împăcării părților” din 04 noiembrie 2013, care

explică cum urmează a fi realizată împăcarea în cazul cînd există concurs ideal

de infracțiune.

Ținînd cont de faptul că inculpatul Alavatschi A. a fost condamnat de către

prima instanță și instanța de apel în baza art. 152 alin. (1), art. 287 alin. (3) Cod

penal, fiind astfel în prezența unui concurs ideal de infracțiuni, Colegiu lărgit

enunță că potrivit Recomandării susenunțate „nu este posibilă împăcarea în cazul

concursului ideal de infracțiuni dintre care una este prevăzută de normele vizate iar în

privința alteia împăcarea nu poate avea loc, deoarece infracțiunile s-au săvîrșit ca

rezultat al unei singure acțiuni (inacțiuni)”.

În consecință, ținînd cont de cele expuse supra, Colegiul lărgit enunță că,

este greșită concluzia instanței de apel prin care s-a dispus de a înceta procesul

penal intentat în privința lui Alavatschi Artiom în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, din motivul împăcării părților, întrucît nu s-a făcut o analiză amplă a

prevederilor practicii judiciare în acest sens, ori împăcarea părților în cazul

unui concurs ideal de infracțiuni, cînd în privința unei infracțiuni împăcarea

nu poate avea loc – art. 287 alin. (3) Cod penal în speța dată, nu este posibilă.

Totodată, Colegiul penal lărgit conchide că prima instanță a adoptat o

soluție legală și întemeiată în privința inculpatului Alavatschi A., astfel,

făcîndu-se o analiză a materialelor dosarului penal, practicii judiciare,

Recomandării Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr.56 din

7

04.11.2013 „Cu privire la aplicarea art. 109 CP și 276 CPP în cazurile împăcării

părților”, și ajunge la concluzia că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar norma de drept aplicată în hotărîrea

atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție, temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427

al.(l) pct.6), 16) Codul de procedură penală, motiv din care decizia instanței de

apel urmează a fi casată total.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului

urmează a fi admis cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Cahul din 16 octombrie 2014 ca fiind neîntemeiată, cu menținerea în totul

a sentinței Judecătoriei Taraclia din 05 martie 2014 în privința lui Alavatschi

Artiom.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 16 octombrie 2014, cu menținerea sentinței

Judecătoriei Taraclia din 05 martie 2014, în cauza penală privindu-1 pe

Alavatschi Artiom Gheorghi.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

8