1ra-1599/2016 — Art. 201/1 alin. 1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 10 decembrie 2015, Arnaut I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.201/1 alin.(l) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.75, 78 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate art.84 alin.(2),(3) Cod penal, la pedeapsa principală stabilită lui Arnaut I. s-a adaugat în întregime pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 11.12.2014, în baza art.201/1 alin.(2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i lui Arnaut I. pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Arnaut I. la 08 decembrie 2014, aproximativ la ora 02:35, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu- se la domiciliul său, amplasat în or. Vulcănești, str. Ștefan Beda nr. 20, unde locuia împreună cu părinții săi, acesta a inițiat un conflict împotriva tatălui său, pe care l-a trezit noaptea și a început să ceară de la el bani, în același timp, cu scopul de a-l supune propriei voințe pe tatăl său pentru a-i executa cerința, intenționat a aplicat în privința ultimului violența fizică, manifestată prin apucare de gît, și a mai aplicat violența psihică, manifestată verbal, prin expunerea cu tonuri ridicate a cerinței sale, prin ce i-a provocat lui Arnaut Ivan Dmitri suferințe fizice și psihice, soldate cu vătămare neînsemnată a sănătății. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.

Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către inculpatul Arnaut I., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi, potrivit căreia să fie achitat de comiterea infracțiunii imputate. În motivare, a indicat că sentința primei instanțe este ilegală, instanța de judecată a apreciat greșit probele administrate la caz, el nu a avut intenția de a-l bate pe tatăl său, iar tatăl său a confirmat acest fapt în ședința de judecată.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 aprilie 2016, a fost admis apelul declarat de către inculpatul Arnaut I., sentința a fost casată parțial în partea stabilirii pedepsei, inclusiv a pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni, cu pronunțarea în această partea a unei hotărîri, potrivit căreia inculpatului Arnaut I. i-a fost stabilită în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

Verificînd în ansamblu declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați pe caz, și în coroborare cu alte probe administrate, instanța de apel a acceptat poziția primei instanțe în partea stabilirii circumstanțelor de fapt determinante pentru calificarea faptei inculpatului Arnaut I., ca fiind una corectă și argumentată. Totodată, instanța de apel a constatat, că la pronunțarea sentinței prima instanță corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept, și just a făcut concluzia că fapta penală reținută în sarcina inculpatului Arnaut I. săvîrșită la 08.12.2014 de către acesta în circumstanțele stabilite de către organul de urmărire penală. La momentul judecării 2 cauzei și pronunțării sentinței prima instanță, corect a calificat infracțiunea în baza art.201/1 alin.(l) Cod penal, conform indiciilor calificativi: „violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu suferință psihică”. Prin urmare, analizînd materialul probator administrat, instanța de apel a considerat necesar de a exclude din cadrul indiciilor calificativi constatat de prima instanță „soldată cu vătămarea neînsemnată a sănătății”, chiar dacă partea vătămată Arnaut I. este o persoană de vîrstă înaintată și cu o vulnerabilitate sporită, atunci în nici un fel nu s-a demonstrat că acestuia prin acțiunile inculpatului i s-ar fi cauzat o vătămare a sănătății. Faptul dat însă, nu duce la modificarea încadrării juridice a faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat. De asemenea, verificînd aspectele de drept operate de prima instanță la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat că apelul în această parte necesită a fi admis, cu pronunțarea unei noi hotărîri în favoarea inculpatului. Instanța de apel nu a acceptat poziția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului prin cumularea pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 11.12.2014, or aceasta a reținut că asemenea sentință nu este anexată la materialele cauzei, mai mult ca atît aceasta nu a fost consemnată nici în cazierul judiciar al inculpatului (Vol. I, f.d.41). Respectiv, prima instanță neîntemeiat a stabilit inculpatului Arnaut I. pedeapsa pentru concurs de infracțiuni (art.84 Cod penal). În cazierul judiciar al inculpatului Arnaut I. e indicat că acesta a fost anterior condamnat: prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 19.03.1987 pe art. 182 alin.(2) Cod Penal (în redacția Legii din 1964) la muncă corecțională pe termen de 1 an; prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 27.10.1988 pe art.177/1 alin.(l) Cod penal (în redacția Legii din 1964) la 2 ani muncă corecțională; prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 23.07.2012 pe art.201/1 alin.(2) lit.a) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității (Vol. I, f.d.41,44-50). Totodată, instanța de apel a indicat că prima instanță nejustificat i-a aplicat inculpatului Arnaut I. cea mai severă pedeapsă prevăzută de sancțiunea art.201/1 alin.(l) Cod penal, individualizată la plafonul maxim de 2 ani închisoare. Nejustificat prima instanță a perceput ca fiind o circumstanță agravantă faptul, că inculpatul este la evidența medicului narcolog cu diagnosticul alcoolism cronic, or aceasta este o maladie, care nu poate constitui nici circumstanță agravantă, nici element de caracterizare negativă a personalității. Circumstanța agravantă „săvîrșirea infracțiunii în stare de 3 ebrietate” își are efectul agravării pedepsei, însă nu neapărat pînă la plafonul maxim al sancțiunii prevăzută de lege. Așadar, instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului Arnaut I. este posibilă doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoarea pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este eronată, deoarece instanța de apel nu a luat în considerație că Arnaut I. a comis a treia oară infracțiunea de violență în familie, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în privința părinților, iar prima instanță corect a individualizat pedeapsa inculpatului Arnaut I. Mai indică că, prima instanță corect a apreciat probele prezentate de organul de urmărire penală în instanța de judecată și just a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului constituie elementele ale infracțiunii prevăzute la art.201/1 alin.(l) CP. În concluzie, menționează că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temeiuri pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(l) pct.6) și 10) Codul de procedură penală, și în legătura cu această solicită ca să fie casată decizia instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe a Judecătoriei Vulcănești din 10.12.2015, deoarece apelul inculpatului Arnaut I. a fost greșit admis.

Judecînd recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi respins, cu menținerea deciziei contestate, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurentă. La caz, reieșind din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul invocă drept temei de drept erorile prevăzute la pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel sunt supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 4 Referindu-se la aspectele menționate în recursul declarat, Colegiul penal lărgit punctează că instanța de apel corect și obiectiv a verificat legalitatea și temeinicia sentinței contestate, respectînd în sensul dat prevederile art. 414 Cod de procedură penală. În continuare, referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, se remarcă că, instanța de judecată trebuie să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea normei, în baza căreia este înaintată învinuirea inculpaților. Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel just a sesizat faptul că prima instanță a aplicat eronat în privința inculpatului prevederile art. 84 Cod penal. În acest sens, se indică că instanța de apel corect nu a susținut poziția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Vulcănești din 11.12.2014, deoarece sentința nominalizată nu este anexată la materialele dosarului, mai mult ca atît aceasta nu este indicată nici în cazierul judiciar (Vol. I, f.d. 41), respectiv prima instanță incorect și neîntemeiat i-a stabilit inculpatului pedeapsa pentru concurs de infracțiuni (art. 84 Cod penal). Prin urmare, Colegiul penal lărgit nu poate lua în considerație, faptul că recurentul a anexat la cererea de recurs copia sentinței Judecătoriei Vulcănești din 11.12.2014, deoarece aceasta la judecarea cauzei atît în prima instanță, cît și în instanța de apel nu a fost anexată la materialele dosarului, iar la etapa dată, instanța de recurs doar verifică corectitudine condamnării de către instanțele ierarhic inferioare a inculpatului, și nu cercetează probe noi sau face o reapreciere a probelor administrate pe cauză penală. În cazul dat, relevante sunt prevederile art. 434 Cod de procedură penală, care stipulează că judecînd recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei ținînd seama, după caz, de opinia părților expusă în referință, dacă au depus-o, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Tot sub aspectul individualizării pedepsei, Colegiul penal lărgit reține ca fiind întemeiate aprecierile instanței de apel cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului Arnaut I. de către prima instanță, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, considerînd-o prea aspră în raport cu circumstanțele cauzei și cu personalitatea inculpatului. Astfel, se accentuează că la stabilirea noii pedepse inculpatului instanța de apel a ținut cont de circumstanțele de fapt ale cauzei, de personalitatea infractorului, de gravitatea infracțiunii comise, ajungînd la concluzia corectă că scopul pedepsei penale, adică corectarea și reeducarea inculpatului, va fi posibilă doar cu izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 5 La acest capitol, Colegiul penal lărgit conchide că pedeapsa stabilită inculpatului Arnaut I. de către instanța de apel, este stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social, cu reținerea atitudinii inculpatului față de cele comise, dar și corespunde limitelor prevăzute de Partea specială a Codului penal. Reieșind din cele consemnate mai sus, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că decizia recurată este una legală, a cărei motivare coincide cu soluția adoptată și corespunde prevederilor art. 414-418 Cod de procedură penală, astfel că nu există temei legal pentru admiterea recursului aflat pe rol, motiv din care se impune soluția de a respinge recursul declarat de către acuzatorul de stat, ca inadmisibil.

În corespundere cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Tomița Mihail împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 aprilie 2016 în cauza penală privindu-l pe Arnaut Ivan Ivan, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecători NICOLAEV Ghenadie TIMOFTI Vladimir MORARU Petru TOMA Nadejda 6