1re-72/2015 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-72/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

petiționara Caraiani Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Curții de Apel

Cahul din 10 februarie 2015.

C O N S T A T Ă :

cererea petiționarei Caraiani T., cu dispunerea casării ordonanței procurorului r-lui

Taraclia din 15 octombrie 2014 privind refuzul în pornirea procedurii de revizuire, în

baza cererii lui Caraiani T., a cauzei penale privindu-l pe Gargalîc N. condamnat în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal, ca neîntemeiată.

Totodată, s-a dispus ca procurorul să înceapă verificarea circumstanțelor din

cererea depusă de Caraiani T.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de respingere a cererii lui

Caraiani T., ca fiind neîntemeiată, invocîndu-se că încheierea nominalizată este

ilegală, iar careva temeiuri de inițiere a procedurii de revizuire în cauza penală

privindu-l pe Gargalîc N. nu sunt.

a fost admis recursul declarat de procuror, a fost casată integral încheierea

Judecătoriei Taraclia din 23 decembrie 2014, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit căreia plîngerea lui Caraiani T. împotriva ordonanței de

refuz în deschiderea procedurii de revizuire a cauzei penale privindu-l pe Gargalîc N.

condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal, a fost respinsă, iar

hotărîrea respectivă este irevocabilă.

potrivit art. 460 alin. (7) Cod de procedură penală, dacă lipsesc temeiurile prevăzute la

art. 458, procurorul emite o ordonanță de refuz în deschiderea procedurii de revizuire,

ordonanță care este susceptibilă de a fi atacată în modul prevăzut la art. 313 Cod de

procedură penală.

1

În acest context, instanța de recurs a conchis că, prima instanță la adoptarea

încheierii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cererii. Or, din materialele dosarului s-a constatat că prin sentința

Judecătoriei Taraclia din 31 octombrie 2013 Gargalîc N. a fost recunoscut vinovat și

condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.172 alin. (3) lit. a), a1) Cod

penal, la 12 ani închisoare.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 22 aprilie 2014, s-a respins apelul declarat

de inculpat și s-a menținut sentința atacată, fără careva modificări.

În cererea sa, Caraiani T. a invocat ca motiv de revizuire a sentinței de

condamnare în privința lui Gargalîc N. faptul că la urmărirea penală și în instanța de

judecată, ea, partea vătămată Caraiani T., a dat declarații false referitor la săvîrșirea de

către tatăl său vitreg Gargalîc N. a acțiunilor cu caracter sexual asupra sa.

În conformitate cu art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală, revizuirea poate fi

cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut

cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu circumstanțele

stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune

mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că

cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este

vinovat.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile

determinate de art. 458 alin. (l) Cod de procedură penală și numai pentru cauzele

prevăzute de art. 458 alin. (3) din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare

în fapt a cauzei penale. Cum, pe calea revizuirii nu se poate efectua o prelungire a

probatoriului, a constatat că motivele invocate de partea vătămată nu se înscriu în nici

unul din cazurile de revizuire prevăzute în art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală.

Nu pot fi considerate prin ele însele ca „circumstanțe de care instanța nu a avut

cunoștință la emiterea hotărîrii”, revenirile sau retractările asupra unor declarații

anterioare făcute cu ocazia judecării cauzei de către partea vătămată, având în vedere

poziția procesuală și forța probantă a depozițiilor acestei persoane, ulterior rămase

definitive, a unei hotărâri judecătorești.

Astfel, în cadrul examinării dosarului penal de învinuire a lui Gargalîc N., partea

vătămată Caraiani T. a depus o cerere privind denunțul fals pe inculpatul Gargalîc N.

privitor la comiterea acțiunilor ilegale asupra sa, însă cererea respectivă a fost critic

apreciată de instanțe și nu a fost reținută ca probă. Prin urmare, instanțele de judecată

deja s-au pronunțat asupra acestei circumstanțe, de care au avut cunoștință la data

emiterii hotărîrii, iar reieșind din acestea procurorul întemeiat a emis ordonanța de

refuz în deschiderea procedurii de revizuire.

care solicită casarea deciziei instanței de recurs, cu menținerea în vigoare a încheierii

Judecătoriei Taraclia, invocînd că instanța ierarhic inferioară a admis la judecarea

2

prezentei cauze o eroare gravă de drept, care, în consecință, a afectat soluția adoptată

în cauză.

În esență, recurenta critică soluția adoptată de instanța de recurs, dat fiind că

prezenta cauză a fost judecată în aceeași componență de judecători ca și cauza penală

de învinuire a lui Gargalîc N., în particular de judecătorii: Vavrin G., Dimitriadi T. și

Dănăilă I., ceea ce, în opinia recurentei, constituie o încălcare gravă de drept, care

duce nemijlocit la casarea hotărîrii atacate, ca fiind una ilegală și pronunțată cu

încălcarea art. 6 din Convenția Europeană, care garantează dreptul la un proces

echitabil.

În drept, recurenta specifică că își întemeiază recursul în anulare declarat pe

prevederile art. 33, 452-455 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05

aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401

alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate,

prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza

penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare

a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de

către instanța de fond și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele

reglementate de art. 313, 458-460 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea

cererilor împotriva refuzului în deschiderea procedurii de revizuire.

Potrivit art. 460 alin. (7) Cod de procedură penală, dacă lipsesc temeiurile

prevăzute la art. 458, procurorul emite o ordonanță de refuz în deschiderea procedurii

de revizuire, ordonanță care este susceptibilă de a fi atacată în modul prevăzut la art.

313 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea

judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în

pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea

urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate

cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă

3

conform prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a

Codului de procedură penală.

În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești a fost

exercitată prin contestarea cu recurs a încheierii Judecătoriei Taraclia din 23

decembrie 2014, de către acuzatorul de stat. Potrivit deciziei instanței de recurs,

Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul la 10 februarie 2015, a constatat că soluția

adoptată de instanța de fond este ilegală și neîntemeiată, urmînd a fi casată, cu

respingerea cererii lui Caraiani T.

Drept urmare, conform art. 466 alin. (2) pct. 6) și alin. (5) Cod de procedură

penală hotărîrea instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă, la data cînd a

fost pronunțată, adică la 10 februarie 2015.

O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului de

către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de

verificare a legalității actelor sau acțiunilor organelor de urmărire penală au fost

epuizate, iar în consecință, o asemenea hotărîre nu cade sub incidența hotărîrilor

judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, care

sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.

Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie,

este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod

de procedură penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și

obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat

controlul judiciar a unei instanțe ierarhic superioare asupra încheierilor judecătorești.

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității

și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o

societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene

pentru Drepturile Omului.

În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești

irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură

penală.

În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct.

44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Împotriva încheierilor judecătorești prin care s-au soluționat alte chestiuni decît

vinovăția și condamnarea persoanei, aceasta este irevocabilă și nu este pasibilă de a fi

atacată cu recurs în anulare, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul în anulare declarat de Caraiani T.

este inadmisibil, deoarece o atare hotărîre nu este susceptibilă de a fi atacată în

ordinea recursului în anulare.

4

alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Caraiani Tatiana

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 februarie 2015, deoarece nu

corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură

penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iunie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

5