1re-72/2015 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 455 CPP
1re-72/2015 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1re-72/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
20 mai 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
petiționara Caraiani Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Curții de Apel
Cahul din 10 februarie 2015.
C O N S T A T Ă :
Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 23 decembrie 2014, a fost admisă
cererea petiționarei Caraiani T., cu dispunerea casării ordonanței procurorului r-lui
Taraclia din 15 octombrie 2014 privind refuzul în pornirea procedurii de revizuire, în
baza cererii lui Caraiani T., a cauzei penale privindu-l pe Gargalîc N. condamnat în
baza art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal, ca neîntemeiată.
Totodată, s-a dispus ca procurorul să înceapă verificarea circumstanțelor din
cererea depusă de Caraiani T.
Încheierea a fost atacată cu recurs de către acuzatorul de stat, prin care s-a
solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de respingere a cererii lui
Caraiani T., ca fiind neîntemeiată, invocîndu-se că încheierea nominalizată este
ilegală, iar careva temeiuri de inițiere a procedurii de revizuire în cauza penală
privindu-l pe Gargalîc N. nu sunt.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 februarie 2015,
a fost admis recursul declarat de procuror, a fost casată integral încheierea
Judecătoriei Taraclia din 23 decembrie 2014, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărîri, potrivit căreia plîngerea lui Caraiani T. împotriva ordonanței de
refuz în deschiderea procedurii de revizuire a cauzei penale privindu-l pe Gargalîc N.
condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) și a1) Cod penal, a fost respinsă, iar
hotărîrea respectivă este irevocabilă.
În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de recurs a menționat că,
potrivit art. 460 alin. (7) Cod de procedură penală, dacă lipsesc temeiurile prevăzute la
art. 458, procurorul emite o ordonanță de refuz în deschiderea procedurii de revizuire,
ordonanță care este susceptibilă de a fi atacată în modul prevăzut la art. 313 Cod de
procedură penală.
1
În acest context, instanța de recurs a conchis că, prima instanță la adoptarea
încheierii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță
pentru soluționarea cererii. Or, din materialele dosarului s-a constatat că prin sentința
Judecătoriei Taraclia din 31 octombrie 2013 Gargalîc N. a fost recunoscut vinovat și
condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.172 alin. (3) lit. a), a1) Cod
penal, la 12 ani închisoare.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 22 aprilie 2014, s-a respins apelul declarat
de inculpat și s-a menținut sentința atacată, fără careva modificări.
În cererea sa, Caraiani T. a invocat ca motiv de revizuire a sentinței de
condamnare în privința lui Gargalîc N. faptul că la urmărirea penală și în instanța de
judecată, ea, partea vătămată Caraiani T., a dat declarații false referitor la săvîrșirea de
către tatăl său vitreg Gargalîc N. a acțiunilor cu caracter sexual asupra sa.
În conformitate cu art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală, revizuirea poate fi
cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut
cunoștință la emiterea hotărîrii și care, independent sau împreună cu circumstanțele
stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrșit o infracțiune
mai puțin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că
cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este
vinovat.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile
determinate de art. 458 alin. (l) Cod de procedură penală și numai pentru cauzele
prevăzute de art. 458 alin. (3) din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare
în fapt a cauzei penale. Cum, pe calea revizuirii nu se poate efectua o prelungire a
probatoriului, a constatat că motivele invocate de partea vătămată nu se înscriu în nici
unul din cazurile de revizuire prevăzute în art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală.
Nu pot fi considerate prin ele însele ca „circumstanțe de care instanța nu a avut
cunoștință la emiterea hotărîrii”, revenirile sau retractările asupra unor declarații
anterioare făcute cu ocazia judecării cauzei de către partea vătămată, având în vedere
poziția procesuală și forța probantă a depozițiilor acestei persoane, ulterior rămase
definitive, a unei hotărâri judecătorești.
Astfel, în cadrul examinării dosarului penal de învinuire a lui Gargalîc N., partea
vătămată Caraiani T. a depus o cerere privind denunțul fals pe inculpatul Gargalîc N.
privitor la comiterea acțiunilor ilegale asupra sa, însă cererea respectivă a fost critic
apreciată de instanțe și nu a fost reținută ca probă. Prin urmare, instanțele de judecată
deja s-au pronunțat asupra acestei circumstanțe, de care au avut cunoștință la data
emiterii hotărîrii, iar reieșind din acestea procurorul întemeiat a emis ordonanța de
refuz în deschiderea procedurii de revizuire.
La 30 martie 2015, petiționara Caraiani T. a declarat recurs în anulare, prin
care solicită casarea deciziei instanței de recurs, cu menținerea în vigoare a încheierii
Judecătoriei Taraclia, invocînd că instanța ierarhic inferioară a admis la judecarea
2
prezentei cauze o eroare gravă de drept, care, în consecință, a afectat soluția adoptată
în cauză.
În esență, recurenta critică soluția adoptată de instanța de recurs, dat fiind că
prezenta cauză a fost judecată în aceeași componență de judecători ca și cauza penală
de învinuire a lui Gargalîc N., în particular de judecătorii: Vavrin G., Dimitriadi T. și
Dănăilă I., ceea ce, în opinia recurentei, constituie o încălcare gravă de drept, care
duce nemijlocit la casarea hotărîrii atacate, ca fiind una ilegală și pronunțată cu
încălcarea art. 6 din Convenția Europeană, care garantează dreptul la un proces
echitabil.
În drept, recurenta specifică că își întemeiază recursul în anulare declarat pe
prevederile art. 33, 452-455 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,
pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05
aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401
alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate,
prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării
erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare
a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de
către instanța de fond și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele
reglementate de art. 313, 458-460 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea
cererilor împotriva refuzului în deschiderea procedurii de revizuire.
Potrivit art. 460 alin. (7) Cod de procedură penală, dacă lipsesc temeiurile
prevăzute la art. 458, procurorul emite o ordonanță de refuz în deschiderea procedurii
de revizuire, ordonanță care este susceptibilă de a fi atacată în modul prevăzut la art.
313 Cod de procedură penală.
Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea
judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în
pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea
urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate
cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă
3
conform prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a
Codului de procedură penală.
În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești a fost
exercitată prin contestarea cu recurs a încheierii Judecătoriei Taraclia din 23
decembrie 2014, de către acuzatorul de stat. Potrivit deciziei instanței de recurs,
Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul la 10 februarie 2015, a constatat că soluția
adoptată de instanța de fond este ilegală și neîntemeiată, urmînd a fi casată, cu
respingerea cererii lui Caraiani T.
Drept urmare, conform art. 466 alin. (2) pct. 6) și alin. (5) Cod de procedură
penală hotărîrea instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă, la data cînd a
fost pronunțată, adică la 10 februarie 2015.
O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului de
către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de
verificare a legalității actelor sau acțiunilor organelor de urmărire penală au fost
epuizate, iar în consecință, o asemenea hotărîre nu cade sub incidența hotărîrilor
judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, care
sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.
Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie,
este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod
de procedură penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și
obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat
controlul judiciar a unei instanțe ierarhic superioare asupra încheierilor judecătorești.
Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității
și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o
societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene
pentru Drepturile Omului.
În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești
irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură
penală.
În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct.
44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în
anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în
care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Împotriva încheierilor judecătorești prin care s-au soluționat alte chestiuni decît
vinovăția și condamnarea persoanei, aceasta este irevocabilă și nu este pasibilă de a fi
atacată cu recurs în anulare, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative,
de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul în anulare declarat de Caraiani T.
este inadmisibil, deoarece o atare hotărîre nu este susceptibilă de a fi atacată în
ordinea recursului în anulare.
4
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 456, art. 432
alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Caraiani Tatiana
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 februarie 2015, deoarece nu
corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură
penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 18 iunie 2015.
Președinte URSACHE Petru
Judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
5