1ra-565/2015 — 326 al. 3 llit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 326 al. 3 llit. a CP
- Temei legal
- 326 al. 3 llit. a CP
1ra-565/2015 — 326 al. 3 llit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-565/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 mai 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Petru
Moraru.
judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul adjunct
al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, S. Ciobanu și partea vătămată
Vatamaniuc Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui,
Mereuță Ion Efim, născut la 14 octombrie 1958,
originar din sat. Dîngeni, r-nul Ocnița și domiciliat
în mun. Chișinău, str-la Sf. Gheorghe nr. 12.
Datele referitoare la examinarea cauzei:
08.05.2013-17.03.2014 (prima instanță)
21.05.2014-27.01.2015 (instanța de apel)
08.04.2015-19.05.2015 (instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 martie 2014, Mereuță
Ion Efim a fost achitat de sub învinuirea în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal din
motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Prin aceeași sentință acțiunea civilă a lui Vatamaniuc Ion a fost respinsă.
Potrivit sentinței s-a stabilit că Mereuță Ion a fost învinuit de organul de
urmărire penală de faptul că el, în perioada lunilor aprilie - mai 2010, urmărind scopul
primirii ilegale a mijloacelor bănești, susținînd în fața lui Vatamaniuc Ion că are
influență asupra persoanelor cu funcții de demnitate publică din cadrul Procuraturii
raionului Hîncești și a Judecătoriei Hîncești, în vederea determinării ultimilor să aplice
în privința cumnatului ultimului, Simon Marin, care era inculpat în cauza penală Nr.1-
56 nr.2009200370, fiind învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (6)
Cod penal, o pedeapsă nonprivativă de libertate sau cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor
sale, prevăzînd urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționînd cu intenție
directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, a solicitat de la Vatamaniuc Ion bani în
sumă de 10000 euro.
Continuîndu-și acțiunile criminale îndreptate la atingerea scopului, exprimate
prin primirea ilegală a mijloacelor bănești de la Vatamaniuc Ion, în a doua jumătate a
zilei de 17 mai 2010, Mereuță Ion, aflîndu-se în apropierea Spitalului Clinic
Republican, situat pe str. N.Testemițanu, nr. 29 din mun. Chișinău, a primit de la
Vatamaniuc Ion bani în sumă de 10000 euro, echivalentul în valuta națională - 159900
lei, pentru a influența persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul Procuraturii
raionului Hîncești și a Judecătoriei Hîncești în vederea determinării ultimilor să-i aplice
lui Simon Marin o pedeapsă penală nonprivativă de liberarte pentru infracțiunea de care
era inculpat, asigurîndu-1 pe Vatamaniuc Ion că cumnatul său Simon Marin va fi
condamnat la o pedeapsă nonprivativă de libertate sau cu suspendarea condiționată a
1
executării pedepsei aplicate și sentința nu va fi contestată.
Acțiunile inculpatului de către organul de urmărire penală au fost calificate în
baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, precum că I. Mereuță a pretins, a acceptat și a
primit bani în proporții deosebit de mari, pentru sine și pentru o altă persoană, susținînd
că are influență asupra persoanelor cu funcții de demnitate publică, pentru a-i face să nu
îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, adică a comis traficul de influență.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror și avocat în numele părții
vătămate, care au solicitat următoarele:
- procurorul – casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie
condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis și la amendă în mărime de 1000 (una mie)
unități convenționale.
În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a indicat că soluția instanței de
fond nu a fost argumentată, fiind doar parafrazate declarațiile martorilor și exclusă în
calitate de probă înregistrarea audio a comunicării părții vătămate cu inculpatul, care,
după cum considera acuzarea, a fost administrată în conformitate cu Codul de procedură
penală.
- avocatul în numele părții vătămate - casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei
cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpatul să fie condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, la o pedeapsă
cu aplicarea art. 90 Cod penal și admiterea acțiunii civile privind încasarea de la
inculpat în favoarea părții vătămate a prejudiciului material în sumă de 9500 (nouă mii
cinci sute) euro.
În motivarea cerințelor sale, avocatul a indicat că instanța de fond neîntemeiat nu
a luat în considerație probele acuzării administrate în cadrul cercetărilor judecătorești și
a exclus un șir de probe, care de fapt pe deplin demonstrau vina inculpatului în cele
incriminate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015,
care a fost pronunțată integral la 24 februarie 2015, apelurile declarate au fost respinse
ca nefondate, fiind menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că declarațiile
martorilor Simon Marin, Simon Eleonora, Brînoveanu Vasile, Vatamaniuc Mariana, nu
demonstrau vina inculpatului, deoarece acești martori nu erau martori oculari, ei au
depus declarații din cuvintele părții vătămate, or, niciunul din ei n-a văzut momentul
transmiterii banilor, ci cunoșteau despre aceasta din spusele primului.
Instanța de apel a dat apreciere critică și probelor materiale prezentate de către
partea acuzării, după cum urmează:
- confirmarea “Moldindconbank” privind transmiterea lui I. Vatamaniuc de către
E. Simon la 17.05.2010 prin tranzacțiile nr. 12809 - 1999 euro, nr. 12810 - 1999 euro,
nr. 12818 - 1999 euro, nr. 12817 - 1999 euro; s-a considerat că această probă nu
demonstra vina inculpatului, deoarece prin ea se confirma doar faptul că I. Vatamaniuc
a primit bani de la E. Simon și nicidecum nu se indica la faptul că inculpatul ar fi comis
fapta incriminată;
- CD-R, prezentat de Vatamaniuc Ion și stenograma discuțiilor purtate la
19.09.2010 de persoanele “A” și “B”; s-a considerat că instanța de fond corect a
apreciat ca fiind inadmisibilă și corect a exclus din probatoriu comunicarea înregistrată
de către Ion Vatamaniuc cu dictofon pe CD-R, deoarece potrivit art. 1329 Cod de
2
procedură penală, interceptarea și înregistrarea comunicărilor se efectuează de către
organul de urmărire penală sau de către ofițerul de investigații; asigurarea tehnică a
interceptării comunicărilor se realizează de către autoritatea abilitată prin lege cu
asemenea atribuții, utilizîndu-se mijloace tehnice speciale.
În așa mod s-a ajuns la concluzia că această probă a fost obținută ilegal, n-a fost
autorizată de judecătorul de instrucție astfel fiind inadmisibilă. Totodată, s-a indicat că
acest CD - R nu demonstra vina inculpatului, deoarece nu era clar a cui voci au fost
înregistrate, inculpatul negînd apartenența vocii sale la careva din vocile înregistrate, iar
alte probe care ar demonstra contrariul, la dosar n-au fost administrate;
- Ordonanța de ridicare a informației privind convorbirile telefonice efectuate de
la numărul GSM 069171742, postul de telefon a lui Mereuță Ion; procesul-verbal de
ridicare de la I. Vatamaniuc a unui dictofon de modelul “Samsung”; raportul de
constatare tehnico-științifică nr. 1416 din 29.06.2011, care a stabilit, că suportul
informațional al purtătorului de informație Digital voice Recorder “Samsung YV-120”
conține un dialog ce este susținut între două persoane și careva semne de montare nu au
fost stabilite; procesul-verbal de examinare a obiectului, descifrările telefonice; s-a
indicat că nici această probă nu demonstra vina inculpatului, deoarece prin acestea s-a
probat doar faptul convorbirilor telefonice între partea vătămată și inculpat însă reieșind
din relațiile sale de rudenie, acest fapt nu era neobișnuit, Ion Vatamaniuc muncea la
lotul de pămînt a lui Mereuță Ion; utiliza automobilul, care îi aparținea; este ruda soției
inculpatului.
- Sentința Judecătoriei Hâncești pe cauza penală nr. 1-56/2010 în privința lui M.
Simon; decizia Colegiului penal al Curții de Apel mun. Chișinău din 22.09.2010 pe
cauză penală de învinuirea lui Marin Simon, prin care a fost respins apelul procurorului
în Procuratura Hâncești - Vasile Disculțu, declarat împotriva sentinței Judecătoriei
Hâncești din 18.05.2010 pe cauza Simon Marin Ion, sentința fiind menținută fară
modificări: în baza art. 264 alin. (5) Cod penal - 6 ani închisoare cu privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, conform art. 90 Cod penal s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani;
s-a indicat că aceste probe nu demonstrau vina inculpatului, deoarece organul de
urmărire penală nu a prezentat probe ce ar confirma, că emiterea acestor acte a fost
influențată prin acțiunile inculpatului.
- Procesul-verbal de confruntare din 09.12.2010 între inculpat și partea vătămată;
Procesul-verbal de verificare a declarațiilor lui V. Brînoveanu la locul infracțiunii din
26.01.2011, care a arătat ușa biroului inculpatului din Institutul Oncologic, unde el l-a
așteptat pe I. Vatamaniuc, care discuta cu Mereuță Ion; s-a indicat că și aceste probe
nici într-un caz nu confirmau vina inculpatului, deoarece nici una din ele nu indica la
aceea că el într-adevăr a primit ilegal mijloace bănești de la partea vătămată în sumă de
10 000 euro, în scopul indicat în învinuire.
Reieșind din cele indicate, instanța de apel a conchis că inculpatul n-a pretins, n-a
acceptat și n-a primit bani în proporții deosebit de mari, pentru sine și pentru o altă
persoană, susținînd că are influență asupra persoanelor cu funcții de demnitate publică,
pentru a-i face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale.
În astfel de împrejurări, instanța de apel a respins argumentele apelanților,
precum că probele și înscrisurile sus-indicate demonstrau vina inculpatului în comiterea
infracțiunii imputate lui, deoarece atât la etapa urmăririi penale, cât și la faza cercetării
judecătorești, partea acuzării nu a prezentat nici o probă pertinentă și concludentă ce ar
dovedi faptul că inculpatul a primit ilegal mijloace bănești de la Vatamaniuc Ion, în
3
sumă de 10 000 euro, în scopul indicat în învinuire.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care a
fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 13 martie 2015 și care,
întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită
casarea totală a acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale, procurorul critică soluția instanței de apel indicînd că
probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești demonstrează pe deplin vina
inculpatului în fapta incriminată, enumerîndu-le pe fiecare în parte și astfel indică
asupra faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel (fără a le specifica) și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
6.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar și de către partea
vătămată care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 16 martie
2015 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, solicită casarea totală a acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de
apel, în alt complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale, partea vătămată indică că instanțele de fond și apel
nu au cercetat sub toate aspectele probele prezentate la dosar, dar au pus la baza emiterii
hotărîrilor doar declarațiile inculpatului, pe cînd atît în cadrul urmăririi penale cît și în
cadrul judecării cauzei au fost acumulate probe concludente și suficiente, care în cumul
indică direct la vinovăția inculpatului în fapta incriminată.
La fel, se indică asupra lipsei unei expuneri de către instanța de apel cu referință
la demersul avocatului părții vătămate privind audierea martorului Simon Eleonora și
excluderii neîntemeiate în calitate de probă a înregistrărilor audio a convorbirii între
partea vătămată și inculpat, care indică direct asupra comiterii faptei de către inculpat și
care, după părerea părții vătămate a fost administrată în corespundere cu prevederile
Codului de procedură penală.
În același context, recurentul indică privind lipsa expunerii de către instanța de
apel asupra unor probe ale acuzării precum, raportul de constatare tehnico-științifică
care demonstra că convorbirile înregistrate pe acesta sunt originale, asupra coincidenței
convorbirilor telefonice care indică asupra purtării unor dicuții la telefon în timpul și
locul indicat de către partea vătămată și martorul Mariana Vatamaniuc, precum și
asupra coincidenței între conținutul înregistrărilor audio și declarațiile martorului
Brînoveanu Vasile, care au fost și verificate la fața locului.
Se mai indică asupra netemeiniciei concluziei instanței de apel, privind lipsa
puterii probante a hotărîrilor în privința lui Simon Marin odată ce nu s-a demonstrat că
la adoptarea lor au fost influențați procurori sau judecători. Aceasta, după cum indică
recurentul nici nu este necesar or, dacă s-ar demonstra influența acestor subiecți,
inculpatului avea să-i fie incriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 324 Cod
penal și nu cea de la art. 326 Cod penal.
La fel, este criticat faptul că instanța de apel nu a apreciat toate probele în
cumulul său, dar a apreciat fiecare probă separat, în special pe cele indirecte, apreciind
neîntemeiat lipsa forței probante a lor.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei Colegiul penal
lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele
considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,
4
instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.
Colegiul lărgit constată că în principal recurenții critică modalitatea de apreciere
a probelor de către instanțele de fond și apel.
Astfel, rezultă că criticele formulate au format obiect de discuție la judecarea
cauzei în instanța de apel și cărora aceasta le-a dat o motivare corespunzătoare,
argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei decizii, referindu-se la toate
motivele invocate în apel, motivare pe care instanța de recurs și-a însușit-o pe deplin și
a cărei reluare nu se mai impune.
Totodată, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute
la alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de recurenții
numiți nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării hotărîrii contestate, ca fiind
ilegală.
Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se
încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra
probelor care au fost puse la baza hotărîrii instanței de fond, apoi verificate de instanța
de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei, la fel, constatîndu-se lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Colegiul lărgit consideră necesar de a confirma suplimentar concluzia despre
faptul că nu există pe cauză martori care ar fi văzut momentul transmiterii banilor de la
partea vătămată la inculpat, iar unicul martor direct al acestor pretinse acțiuni
(Vatamaniuc Mariana), a indicat că știa că banii au fost transmiși și nu a indicat că a
văzut acest moment (V. 2, f.d. 131). La fel, declarațiile martorului Brînoveanu Vasile
despre faptul că a auzit discuțiile dintre inculpat și partea vătămată, trezesc anumite
dubii, deoarece primul la faza urmăririi penale a indicat că a auzit discuția de după ușă,
iar la faza judecății a indicat deja că a auzit discuția prin ușa întredeschisă, nefiind sigur
nici la ce etaj se afla biroul inculpatului. De asemenea, la faza urmăririi penale, în
cadrul verificării declarațiilor lui Brînoveanu Vasile la fața locului, ultimul nu a indicat
că ușa de la biroul inculpatului era întredeschisă. (V. 1, f.d 77-81; V. 2, f.d. 132). Tot în
acest context urmează a fi remarcat faptul că sunt contradictorii declarațiile părții
vătămate referitor la perioada în care pretins a transmis suma de 10000 euro
inculpatului. Astfel, în cadrul audierilor de la începutul procesului penal, partea
vătămată indica că suma sus indicată i-a fost solicitată de inculpat în luna iulie 2010 (V.
1, f.d. 7-8), după care în cadrul judecării cauzei acesta deja indica că banii au fost
transmiși în luna mai 2010 (V. 2, f.d. 48-51). La fel, erau contradictorii și declarațiile
referitor la sumele pretins transmise inculpatului, deoarece în cadrul depunerii
declarațiilor în faza incipientă a procesului penal, partea vătămată indica că a fost
împrumutată și transmisă de către soacra sa suma de 10000 euro (V. 1, f.d. 7-8), după
care, în cadrul audierii în fața instanței de fond a declarat că soacra a transmis suma de
8000 euro (V. 2, f.d. 48-51).
Nu în ultimul rînd, declarațiile martorilor în prezenta cauză urmează a fi apreciate
și prin prisma relațiilor de rudenie ale acestora, precum și luînd în considerație că atît
din declarațiile inculpatului, atît și din cele ale părții vătămate, rezultă că în perioada de
referință, ultimul presta inculpatului servicii agricole și de construcție, iar în final partea
vătămată a deteriorat automobilul încredințat lui de către inculpat și fără a-l repara, nu a
îndeplinit angajamentele ce țin de lucrările inițiate (V. 2, f.d. 50; 66-68).
Colegiul lărgit menționează și faptul că la judecarea cauzei, instanța de apel a
respectat principiul contradictorialității în procesul penal, acordînd posibilități egale
5
părților pentru susținerea pozițiilor lor și anume, la demersul avocatului părții vătămate
din 18.11.2014 de a audia martorul Brînoveanu Vasile, a fost amînată ședința judiciară
pentru data de 27.01.2015, în cadrul căreia acesta a și fost audiat, iar în partea ce ține de
audierea martorului Simon E., avocatul personal a indicat că va fi imposibil de a o audia
(V. 2, f.d. 138-140).
Totodată, corect a fost apreciată ca inadmisibilă și corect exclusă din probatoriu
comunicarea înregistrată de către Ion Vatamaniuc cu dictofon pe CD-R, deoarece
potrivit art. art. 1321 alin. (1), 1322 alin. (1) lit. c) și 1329 Cod de procedură penală,
interceptarea și înregistrarea comunicărilor constituie o măsură specială de investigație,
care se efectuează doar în cadrul urmăririi penale și numai în condițiile și în modul
prevăzute de Codul de procedură penală; acestea se efectuează de către organul de
urmărire penală sau de către ofițerul de investigații; asigurarea tehnică a interceptării
comunicărilor se realizează de către autoritatea abilitată prin lege cu asemenea atribuții,
utilizîndu-se mijloace tehnice speciale. Iar declarațiile martorului Brînoveanu Vasile,
care la faza de urmărire penală a declarat că discuțiile dintre partea vătămată și inculpat
au fost înregistrate pe un telefon mobil, ridică semne de întrebare asupra autenticității
sursei (dictofon) pe care a fost înregistrată discuția. Pe lîngă aceasta, în cadrul
cercetărilor judecătorești nu a fost stabilită nici apartenența vocilor înregistrate, fapt ce
contribuie la imposibilitatea luării în considerație a rezultatelor constatării tehnico-
științifice nr. 1416 din 29.06.2011, care a stabilit că înregistrarea efectuată pe dictofon
nu a fost modificată, odată ce nu este clar între cine au avut loc acele discuții.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că hotărîrea
instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, iar asupra recursurilor în cauză urmează să pronunțe soluția prevăzută
la art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – respingerea recursurilor ca
inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.
În conformitate cu art. art. 338, 435 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul adjunct al
Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, S. Ciobanu și partea vătămată
Vatamaniuc Ion, în cauza penală în privința lui Mereuță Ion Efim, cu menținerea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iunie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
Constantin Alerguș
Petru Moraru
6