1ra-389/2015 — art.42 alin.3,5, art.190 alin.5 CP

1ra-389/2015 — art.42 alin.3,5, art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 389/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Covalenco Elena

judecători Toma Nadejda

Moraru Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate

de inculpatul Zanosiev Zaharia Petru și reprezentantul acestuia, Deli Teodor,

și de avocații Ursu Nicolae și Nicoară Vasile în numele inculpaților Zanosiev

Zaharia Petru și Cuiban Mihail Constantin, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 24 decembrie 2012 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, în

cauza penală în privința lui

Zanosiev Zaharia Petru, născut la 29

februarie 1980 în or. Tiraspol, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Calea Orheiului, 109/3,

ap.82.

Cuiban Mihail Constantin, născut la 25 iulie

1956 în mun. Chișinău, domiciliat în mun.

Chișinău, sat. Revaca, str. I. Creangă, 11.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

Rejudecare: 27.02.2014 – 16.12.2014;

1) 08.10.2013 – 21.01.2014, dispusă rejudecarea;

2) 25.02.2015 – 22.04.2015.

A C O N S T A T A T:

1

2012 au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Cuiban M. în baza art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal la 10 (zece) ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Zanosiev Z. în baza art. 42 alin. (5), 190 alin. (5) Cod penal la 8 (opt) ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul

părții vătămate Grițcan V. a prejudiciului material în mărime de 67500 euro și

prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

săvîrșirea și a dirijat realizarea comiterii escrocheriei în următoarele

circumstanțe:

La 31.03.1997 în baza deciziei nr. 2/1 a primăriei or. Sîngera, mun.

Chișinău, deținătorului Baciu A. i s-a repartizat în proprietate terenul agricol

cu suprafața de 1,808 ha cu nr. cadastral 0111307018.

Ulterior, Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” a Ministerului

Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor i-a apărut necesitatea de a efectua

construcția unui evacuator al apelor fluviale la pichetul cu nr. 148 al liniei de

cale ferată Revaca - Căinari, pentru asigurarea protecției terenurilor agricole

de eroziune a solurilor. Sub incidența motivului invocat a căzut și lotul ce

aparținea cu drept de proprietate cet. Baciu A. Tot atunci, inculpatul Cuiban M.

care se afla în relații de rudenie cu familia Baciu, conform unui plan bine

determinat, avînd intenția de a dobîndi ilegal bunurile altor persoane prin

abuz de încredere și înșelăciune, a sfătuit-o pe fiica acesteia, Lupeca T. în locul

compensației bănești să solicite schimbul lotului respectiv și i-a făcut

cunoștință cu inculpatul Zanosiev Z., persoană de încredere, care urma să

procure lotul dat.

Ca urmare, la 23.08.2006, Baciu A. cu fiica sa, Lupeca T. împreună cu

Cuiban M. și Zanosiev Z. s-au deplasat la sediul notarului privat Hrolovici M.,

unde pe numele inculpatului Zanosiev Z. a fost întocmită procura înregistrată

cu nr. 857. În temeiul acestei procuri, Baciu A. l-a împuternicit pe Zanosiev Z.

să fie reprezentantul său în toate organele de stat în vederea înregistrării pe

numele său și administrării lotului agricol cu suprafața de 1.808 ha. Procura

respectivă, fiind valabilă pe un termen de un an.

La 25.12.2007, potrivit contractului de schimb încheiat între directorul

Agenției Relații Funciare și Cadastru și cet. Baciu A., în interesul statului s-a

efectuat schimbul terenului agricol cu suprafața de 0,5496 ha cu titlu de

proprietate în baza titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

2

nr. 0111307138 cu terenul agricol cu suprafața de 0,5496 ha cu numărul

cadastral 0111203256. După aceasta, inculpatul Cuiban M. împreună cu

inculpatul Zanosiev Z., la 17.03.2008, au întocmit un contract de vînzare -

cumpărare a lotului de teren arabil cu codul cadastral nr. 0111203256, în care

a fost emisă semnătura proprietarei, precum și a fiicei acesteia Lupeca T., în

baza căruia s-a efectuat transmiterea în proprietatea inculpatului Cuiban M. a

lotului respectiv, contractul nefiind autentificat notarial.

La 26.06.2008, Cuiban M. s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

privind recunoașterea valabilității contractului de vînzare - cumpărare a

lotului respectiv, iar în ședința de judecată inculpatul Zanosiev Z. a confirmat

faptul participării sale la vînzarea lotului de către Baciu A. inculpatului Cuiban

M.

La 23.07.2008 în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a

fost recunoscut dreptul de proprietate privată a inculpatului Cuiban M. asupra

terenului de pămînt menționat. Totodată, inculpatul Cuiban M., cunoscîndu-se

cu cet. Grițcan V., în mod intenționat, în același scop, l-a prezentat acestuia pe

cet. Toacă V., care la 16.07.2008, acționînd în baza procurii nr. 550 din

02.06.2008, în interesul cet. Baciu A., care a decedat la 15.06.2008, a vîndut

același teren cu nr. cadastral 0111203256 cet. Grițcan V., la prețul de 67 500

de euro, ce constituia la acel moment suma de 1 275 250 lei. Vînzarea –

cumpărarea fiind perfectată din numele mamei acestuia Grițcan O.. Ulterior,

cet. Grițcan V., adresîndu-se la Oficiul Cadastral pentru înregistrarea

contractului de vînzare - cumpărare dat, a aflat că terenul respectiv a fost

înstrăinat anterior de către inculpatul Cuiban M. altor persoane, astfel fiind în

imposibilitate de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului, fapt

prin care i s-a cauzat prejudiciul material în mărime de 67 500 de euro, ce

constituia la acel moment suma de 1 275 250 lei.

Inculpatul Zanosiev Z. a contribuit la comiterea escrocheriei de către

inculpatul Cuiban M. în următoarele circumstanțe:

La 31.03.1997 în baza deciziei nr. 2/1 a Primăriei or. Sîngera, mun.

Chișinău, deținătorului Baciu A. i s-a repartizat în proprietate terenul agricol

cu suprafața de 1,808 ha cu nr. cadastral 0111307018. Ulterior, Întreprinderii

de Stat „Calea Ferata din Moldova” a Ministerului Transporturilor și

Gospodăriei Drumurilor a apărut necesitatea de a efectua construcția unui

evacuator al apelor fluviale la pichetul cu nr. 148 al liniei de cale ferată Revaca

- Căinari, pentru asigurarea protecției terenurilor agricole de eroziune a

solurilor. Sub incidența motivului invocat a căzut și lotul ce aparținea cu drept

de proprietate cet. Baciu A. Tot atunci, inculpatul Cuiban M. care se afla în

relații de rudenie cu familia Baciu, conform unui plan bine determinat, avînd

intenția de a dobîndi ilegal bunurile altor persoane prin abuz de încredere și

3

înșelăciune, a sfătuit-o pe fiica acesteia, Lupeca T. să nu accepte compensație

bănească, solicitînd schimbul lotului respectiv, precum și i-a făcut cunoștință

cu Zanosiev Z., persoană de încredere, care urma să procure lotul dat.

Ca urmare, la 23.08.2006, Baciu A. cu fiica sa, Lupeca T. împreună cu

Cuiban M. și Zanosiev Z. s-au deplasat la sediul notarului privat Hrolovici M.,

unde a fost întocmită procura înregistrată cu nr. 857. În temeiul acestei

procuri, Baciu A. l-a împuternicit pe Zanosiev Z. să fie reprezentantul său în

toate organele de stat în vederea înregistrării pe numele său și administrării

lotului agricol cu suprafața de 1,808 ha. Procura respectivă fiind valabilă pe un

termen de un an.

La 25.12.2007, potrivit contractului de schimb încheiat între directorul

Agenției Relații Funciare și Cadastru și cet. Baciu A., în interesul statului s-a

efectuat schimbul terenului agricol cu suprafața de 0,5496 ha cu numărul

cadastral 0111203256. După aceasta, Cuiban M. împreună cu Zanosiev Z., la

17.03.2008, au întocmit un contract de vînzare-cumpărare a lotului de teren

arabil cu codul cadastral nr. 0111203256, în care au emis semnătură

proprietarei, precum și a fiicei acesteia, Lupeca T., în baza căruia efectuează

transmiterea în proprietate lui Cuiban M. a lotului respectiv, contractul

respectiv nefiind autentificat notarial.

La 26.06.2008, Cuiban M. s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

privind recunoașterea valabilității contractului de vînzare - cumpărare a

lotului respectiv, iar în cadrul ședinței de judecată inculpatul Zanosiev Z. a

confirmat faptul participării sale la vînzarea lotului de către Baciu A.

inculpatului Cuiban M.

La 23.07.2008 în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a

fost recunoscut dreptul de proprietate privată a cet. Cuiban M., asupra lotului

de teren, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a fost obligat să înregistreze

dreptul de proprietate asupra lotului de teren după cet. Cuiban M., valoarea de

piață a căruia constituie 67 500 euro, echivalentul sumei de 1 275 250 lei.

numele inculpaților și de reprezentantul inculpatului Zanosiev Z., Deli T.

3.1. În apelul declarat avocatul Nicoară V. în numele inculpaților, a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să se dispună

achitarea inculpaților.

În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat că atît sentința, cît și

procesul penal, desfășurat pînă la această etapă, a fost afectat de un șir de vicii

fundamentale, care s-au soldat cu condamnarea ilegală a inculpaților, și

anume:

4

- Pornirea urmăririi penale s-a declanșat cu încălcarea procedurii

prevăzute de Codul de procedură penală și anume, cauza penală a fost pornită

în baza unei plîngeri, care nu corespunde prevederilor art. 263 alin. (7) Cod de

procedură penală, deoarece subiectul sesizării nu a fost preîntîmpinat de

răspundere penală pentru depunerea unui denunț intenționat calomnios. La

fel, organul de urmărire penală nici nu s-a autosesizat, astfel fiind imposibilă

începerea urmăririi penale, ordonanța în acest sens fiind nulă, iar implicit și

toate actele de procedură și probele administrate pe cauză;

- Urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea competenței materiale,

deoarece potrivit prevederilor art. 266 Cod de procedură penală în

coroborare cu prevederile art. 269 Cod de procedură penală, urmărirea

penală în speță urma să fie efectuată de către organul de urmărire penală al

MAI și nu al CCCEC, iar ordonanța Procurorului General - Adjunct din

27.04.2010 privind atribuirea competenței de efectuare a urmăririi penale în

favoarea organului de urmărire penală al CCCEC, s-a întemeiat pe niște motive

formale, care nu justificau schimbarea competenței;

- Atribuirea ilegală a calității procesuale de parte vătămată și parte civilă

cet. Grițcan V., deoarece acesta a declarat că pretinsa faptă prejudiciabilă a

fost îndreptată împotriva cet. Grițcan O.;

- Administrarea ilegală a mijloacelor de probă sub formă de rapoarte de

expertiză, considerînd că atît ordonanțele de dispunere a efectuării expertizei,

cît și rapoartele de expertiză nr. 2195 din 02.09.2010 și nr. 2196 din

03.09.2010, au fost afectate de vicii, odată ce nu au fost aduse la cunoștință

părții apărării în modul și timpul stabilit;

- Încălcarea cerințelor legale privind calificarea infracțiunii și înaintarea

unei învinuiri neclare, abstracte, fără a fi indicată informația cu privire la data,

locul, mijloacele de săvîrșire a infracțiunii. Mai mult ca atît, semnele descrise

în fabula învinuirii nu corespund cu prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal,

deoarece lipsește obiectul material al infracțiunii, odată ce suma prejudiciului

material în mărime 67500 euro, indicată în învinuire, nu i-a aparținut lui

Grițcan V., precum și latura obiectivă a infracțiunii, deoarece inculpații nu au

dobîndit de la Grițcan V. careva bunuri și nici nu au intrat în contact cu acesta

pentru a-l putea influența psihic direct, sau prin intermediul altor persoane

pentru a-l deposeda de bunuri. Astfel, nu a fost cauzat careva prejudiciu părții

vătămate Grițcan V., odată ce inculpații nu au acționat ilegal în privința

acestuia;

- Încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul administrării și

evaluării arbitrare a probelor, indicînd că instanța de judecată a transcris în

conținutul sentinței declarațiile părților, fără a încerca să motiveze în ce

măsură acestea probează vinovăția inculpaților.

5

3.2. Reprezentantul inculpatului Zanosiev Z., Deli T., a solicitat casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să se dispună achitarea inculpaților și respingerea acțiunii

civile.

În motivarea apelului a indicat că toate probele administrate de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședințele de judecată în prima

instanță sunt ilegale, unilaterale, cu părtinire și parțialitate inadmisibile,

violînd în așa mod dreptul la un proces echitabil (prevederile art.6 CEDO) în

detrimentul inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z.

În opinia apelantului cumulul de probe nu demonstrează vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate.

La fel, a menționat și faptul că cet. Grițcan V. i-a fost atribuit ilegal

calitatea procesuală de parte vătămată și parte civilă, deoarece potrivit actelor

din dosar, de fapt cumpărătorul este Grițcan O., a cărui reprezentant prin

procură a fost desemnat Grițcan V.

Astfel, acțiunea civilă urmează a fi respinsă, deoarece inculpații nu au luat

careva bunuri de la Grițcan V.

2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Deli T. și admis apelul

declarat de avocatul Nicoară V. în numele inculpaților, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,

prin care:

Cuiban M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 42 alin.

(3), 196 alin. (4) Cod penal la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Zanosiev Z. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 42

alin. (5), 196 alin. (4) Cod penal la 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare,

executarea pedepsei fiind suspendată condiționat în baza art. 90 Cod penal pe

un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Grițcan V. a fost admisă în principiu,

urmînd să fie soluționată de către instanța civilă.

invocate în apelul cet. Deli T. nu au putut fi examinate odată ce ultimul nu a

fost titular legal al apelului în cauză, nu era participant în proces și apelul său

nu a fost susținut de către inculpați.

Apelul declarat de către avocatul Nicoară V. în numele inculpaților a fost

apreciat ca inadmisibil, însă instanța de apel din oficiu, în baza art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate, a examinat aspectele de fapt și de drept ale cauzei, fără a înrăutăți

situația inculpaților stabilind următoarele:

6

Inculpatul Cuiban M. a organizat cauzarea de daune materiale în

proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta

nu constituie o însușire, în următoarele împrejurări:

La 31.03.1997 în baza deciziei nr. 2/1 a Primăriei or. Sângera, mun.

Chișinău, deținătorului Baciu A. i s-a repartizat în proprietate terenul agricol

cu suprafața de 1.808 ha cu nr. cadastral 0111307018. Ulterior, Întreprinderii

de Stat „Calea Ferată din Moldova” a Ministerului Transporturilor și

Gospodăriei Drumurilor a apărut necesitatea de a efectua construcția unui

evacuator al apelor fluviale la pichetul cu nr. 148 al liniei de cale ferată Revaca

- Căinări, pentru asigurarea protecției terenurilor agricole de eroziune a

solurilor. Sub incidența motivului invocat a căzut și lotul ce aparținea cu drept

de proprietate cet. Baciu A. Tot atunci, Cuiban M., care se afla în relații de

rudenie cu familia Baciu, urmărind scopul de cupiditate, care nu cuprinde

intenția sustragerii, prin abuz de încredere și înșelăciune, a sfătuit-o pe fiica

acesteia, Lupeca T., ca în locul compensației bănești, să solicite schimbul

lotului respectiv și i-a făcut cunoștință cu Zanosiev Z., persoană de încredere,

care urma să procure acest teren de pămînt.

La 23.08.2006, Baciu A. cu fiica sa, Lupeca T. împreună cu Cuiban M. și

Zanosiev Z. s-au prezentat la sediul notarului privat Hrolovici M., unde pe

numele inculpatului Zanosiev Z. a fost întocmită procura înregistrată cu nr.

reprezentantul său în toate organele de stat în vederea înregistrării pe numele

său și administrării lotului agricol cu suprafața de 1.808 ha. Procura

respectivă fiind valabilă pe un termen de un an.

La 25.12.2007, potrivit contractului de schimb încheiat între directorul

Agenției Relații Funciare și Cadastru și cet. Baciu A. în interesul statului, s-a

efectuat schimbul terenului agricol cu suprafața de 0,5496 ha cu titlu de

proprietate în baza titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

nr. 0111307138 cu terenul agricol cu suprafața de 0,5496 ha cu numărul

cadastral 0111203256.

După aceasta, Cuiban M. împreună cu Zanosiev Z., urmărind același scop,

la 17.03.2008 au întocmit un contract de vînzare - cumpărare a lotului de

teren arabil cu codul cadastral nr. 0111203256, în care a fost emisă

semnătura proprietarei - Baciu A., precum și a fiicei acesteia, Lupeca T. și în

care s-a scris vînzarea - cumpărarea lotului respectiv de către Cuiban M.,

contractul nefiind autentificat notarial.

La 26.06.2008, Cuiban M. s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

despre recunoașterea valabilității contractului de vînzare - cumpărare a

lotului respectiv, iar în ședința de judecată inculpatul Zanosiev Z. a confirmat

7

faptul participării sale la vînzarea lotului de către Baciu A. inculpatului Cuiban

M.

La 23.07.2008 în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a

fost recunoscut dreptul de proprietate privată a inculpatului Cuiban M. asupra

terenului de pămînt menționat și Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a fost

obligat să înregistreze dreptul de proprietate asupra lotului de teren după cet.

Cuiban M., valoarea de piață a căruia constituia 67 500 euro, echivalent a

sumei de 1 275 250 lei. Totodată, inculpatul Cuiban M., cunoscîndu-se cu cet.

Grițcan V., l-a prezentat acestuia pe cet. Toacă V. La 16.07.2008, acționînd în

baza procurii nr. 550 din 02.06.2008 în interesul cet. Baciu A., care a decedat

la 15.06.2008, Toacă V. a vîndut cet. Grițcan V. același teren cu nr. cadastral

0111203256, la prețul de 67 500 de euro, ce constituia 1 275 250 lei, vînzarea

- cumpărarea respectivă fiind perfectată din numele mamei, Grițcan O.

Ulterior, cet. Grițcan V., adresîndu-se la Oficiul Cadastral pentru înregistrarea

contractului de vînzare - cumpărare dat, a aflat că terenul respectiv a fost

înstrăinat anterior de către inculpatul Cuiban M. altor persoane, astfel fiind în

imposibilitate de a înregistra dreptul de proprietate asupra terenului, fapt

prin care i s-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 67 500 de euro, ce

constituia 1 275 250 lei.

Inculpatul Zanosiev Z., a contribuit la cauzarea de daune materiale în

proporții deosebit de mari prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta

nu constituie o însușire, în următoarele împrejurări:

La 31.03.1997 în baza deciziei nr. 2/1 a Primăriei or. Sîngera, mun.

Chișinău, deținătorului Baciu A. i s-a repartizat în proprietate terenul agricol

cu suprafața de 1,808 ha cu nr. cadastral 0111307018. Ulterior, Întreprinderii

de Stat “Calea Ferata din Moldova” a Ministerului Transporturilor și

Gospodăriei Drumurilor a apărut necesitatea de a efectua construcția unui

evacuator al apelor fluviale la pichetul cu nr. 148 al liniei de cale ferată Revaca

- Căinări, pentru asigurarea protecției terenurilor agricole de eroziune a

solurilor. Sub incidența motivului invocat a căzut și lotul ce aparținea cu drept

de proprietate cet. Baciu A.. Tot atunci, inculpatul Cuiban M., care se afla în

relații de rudenie cu familia Baciu, urmărind scopul de cupiditate, care nu

cuprinde scopul sustragerii, prin abuz de încredere și înșelăciune, a sfătuit-o

pe fiica acesteia, Lupeca T., să nu accepte compensație bănească, solicitînd

schimbul lotului respectiv, precum și i-a făcut cunoștință cu Zanosiev Z.,

persoană de încredere, care urma să procure lotul dat.

Ca urmare, la 23.08.2006, Baciu A. cu fiica sa, Lupeca T. împreună cu

Cuiban M. și Zanosiev Z. s-au deplasat la sediul notarului privat Hrolovici M.,

unde a fost întocmită procura înregistrată cu nr. 857. În temeiul acestei

procuri, Baciu A. l-a împuternicit pe Zanosiev Z. să fie reprezentantul său în

8

toate organele de stat în vederea înregistrării pe numele său și administrării

lotului agricol cu suprafața de 1,808 ha. Procura respectivă, fiind valabilă pe

un termen de un an. La 25.12.2007, potrivit contractului de schimb încheiat

între directorul Agenției Relații Funciare și Cadastru și cet. Baciu A. în

interesul statului s-a efectuat schimbul terenului agricol cu suprafața de

0,5496 ha cu numărul cadastral 0111203256.

După aceasta, Cuiban M. împreună cu Zanosiev Z. urmărind același scop,

la 17.03.2008 au întocmit un contract de vînzare - cumpărare a lotului de

teren arabil cu codul cadastral nr. 0111203256, în care a fost emisă

semnătura proprietarei - Baciu A., precum și a fiicei acesteia, Lupeca T. și în

care s-a scris vînzarea - cumpărarea lotului respectiv de către Cuiban M.,

contractul nefiind autentificat notarial.

La 26.06.2008, Cuiban M. s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

despre recunoașterea valabilității contractului de vînzare – cumpărare a

lotului respectiv, iar în ședința de judecată Zanosiev Z. a confirmat faptul

participării sale la vînzarea lotului de către Baciu A. inculpatului Cuiban M.

La 23.07.2008 în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a

fost recunoscut dreptul de proprietate privată a inculpatului Cuiban M. asupra

terenului de pămînt menționat și Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a fost

obligat să înregistreze dreptul de proprietate asupra lotului de teren după cet.

Cuiban M., valoarea de piață a căruia constituie 67 500 euro, echivalentul

sumei de 1 275 250 ei.

Astfel, inculpatul Cuiban M. a organizat, iar inculpatul Zanosiev Z. a

contribuit la cauzarea de daune materiale cet. Grițcan V. în proporții deosebit

de mari de 67 500 euro, echivalentul sumei de 1 275 250 lei, prin înșelăciune

sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Acțiunile inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z. au fost calificate în baza

art. 196 alin. (4) Cod penal, cu menținerea prevederilor art. 42 Cod penal, și

anume:

 Cuiban M. în baza art.42 alin.(3), art.196 alin.(4) Cod penal - organizarea

cauzării de daune materiale în proporții deosebit de mari prin înșelăciune

sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire;

 Zanosiev Z. în baza art.42 alin.(5), art.196 alin.(4) Cod penal –

complicitatea în cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de

mari prin înșelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o

însușire.

Instanța de apel a statuat că probele administrate în cauză sunt

admisibile, deoarece în urma analizei declarațiilor inculpaților, părții

vătămate și martorilor, în coroborare cu celelalte probe cercetate în cauză, cu

certitudine s-a constatat că mijloacele financiare în sumă de 67500 euro, ce

9

derivă din vînzarea terenului de pămînt și care reprezentă obiectul

infracțiunii imputate inculpaților, au fost înmînate de Grițcan V. și, respectiv,

lui Lupeca T. – 50000 euro și Toacă M. – 17500 euro.

În atare situație, instanța de apel a concluzionat că învinuirea n-a

prezentat probe ce ar confirma că inculpații au dobîndit în mod ilegal

mijloacele financiare sus expuse, adică nu există confirmarea documentară,

temeinicia și plenitudinea învinuirii cu privire la însușirea ilegală a bunurilor

respective de la partea vătămată. Împrejurările cauzei confirmă că fapta

săvîrșită de inculpați, de cauzare de daune materiale în proporții deosebit de

mari părții vătămate, prin înșelăciune și abuz de încredere, nu constituie o

sustragere, adică inculpații n-au dobîndit ilicit bunurile altei persoane.

Totodată, s-a constatat că inculpații deși n-au dobîndit ilicit bunurile

părții vătămate, totuși, prin înșelăciune și abuz de încredere, l-au determinat

pe Grițcan V. să cumpere lotul de pămînt, aflat în litigiu, astfel cauzîndu-i

ultimului daune materiale în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond ilegal și neîntemeiat a

calificat fapta inculpaților potrivit învinuirii formulate de partea acuzării,

deoarece nici actul de învinuire și nici sentința nu cuprind acțiunile

prejudiciabile de însușire ilegală a averii străine, urmările prejudiciabile sub

forma prejudiciului patrimonial efectiv cauzat, legătura de cauzalitate dintre

acțiunile prejudiciabile și urmările prejudiciabile, ce ar rezulta din

infracțiunea de escrocherie incriminată inculpaților.

Astfel, nu se arată metoda și forma de însușire, care și a cui avere străină

a fost însușită ilegal, în așa mod, nefiind stabilit obiectul juridic special al

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 și 90 Cod penal, reieșind din gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul

comiterii acesteia, persoana inculpaților, care nu dispun de antecedente

penale, se caracterizează pozitiv, caracterul și gradul de participare la

săvîrșirea infracțiunii, și anume că Cuiban M. a organizat săvîrșirea

infracțiunii, contribuind decisiv la rezultatul infracțional, prezența

circumstanțelor ce atenuează pedeapsa penală (au la întreținere și educație

cîte un copil minor), influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovaților, condițiile de trai, cît și din faptul că executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate, astfel, stabilindu-le o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea

săvîrșită.

Referitor la argumentele avocatului Nicoară V. ce vizează chestiunile

procesual-penale, care ar duce la achitarea inculpaților, instanța de apel le-a

apreciat drept nefondate, deoarece urmărirea penală și judecarea cauzei în

10

fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege, nefiind

constatate încălcări care să atragă nulitatea actelor procedurale efectuate. Mai

mult ca atît, din materialele cauzei s-a constat faptul că învinuiții Cuiban M. și

Zanosiev Z., precum și avocații acestora nu au declarat obiecții referitoare la

actele procesual-penale întocmite în cadrul urmăririi penale.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că pentru

soluționarea acesteia este necesară amînarea examinării cauzei, astfel

acțiunea civilă fiind admisă în principiu, urmînd a fi soluționată în instanța

civilă.

procuror, avocații Nicoară V. și Ursu N. în numele inculpaților și de avocatul

Pruteanu V. în numele părții vătămate și părții civile Grițcan V.

6.1. Procurorul și-a întemeiat cerințele pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei cu

menținerea sentinței, deoarece apelul a fost greșit admis.

În motivarea sa, recurentul a indicat că în cazul în care instanța de apel

nu era de acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la

concluzia reîncadrării acțiunilor inculpaților, urma să dezvăluie această

concluzie, expunîndu-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de reîncadrare, însă acest fapt nu a

avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei.

La fel, s-a indicat că instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat

totalitatea probelor în cumul administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate în instanțele de fond și apel, care demonstrează vinovăția

inculpaților în faptele incriminate de partea acuzării, reîncadrînd acțiunile lor

în mod greșit, fără a fi dată o apreciere obiectivă circumstanțelor de fapt ale

cazului.

6.2. Avocații Nicoară V. și Ursu N. în numele inculpaților, care, învocînd

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11), 12) și 16 Cod de procedură

penală, au solicitat casarea totală a deciziei și sentinței cu adoptarea unei

soluții de încetare a procesului penal.

În motivarea recursului avocații au indicat următoarele argumente:

- Instanța de apel nu a adus nici un motiv în defavoarea temeiurilor

indicate în apel, în decizie fiind indicată o frază de ordin general;

- Instanța de apel nu a argumentat soluția adoptată, nemotivarea acesteia

avînd loc cu rea voință, deoarece instanța a fost conștientă de faptul, că soluția

adoptată urma să fie motivată, cel puțin, așa după cum s-a încercat motivarea

soluției în raport cu art. 190 Cod penal, atunci cînd s-a ajuns la concluzia că

lipsesc elementele acestei infracțiuni. Totodată, în speță se impunea

11

admiterea cerințelor părții apărării privind încetarea procesului penal sau cel

puțin motivarea soluției de respingere a acestor cerințe;

- Instanța de apel a admis erori grave de fapt care au afectat soluția. În

acest sens s-a menționat că instanța de apel a indicat că inculpații n-au

dobîndit ilicit suma de 67500 euro, care aparțin părții vătămate, totodată, în

împrejurările stabilite, prin înșelăciune sau abuz de încredere, i-au cauzat

părții vătămate daune în proporțiile respective, fără a însuși această sumă de

bani. Totodată, au reamintit faptul că instanța de apel în concluziile sale

referitoare la elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal a

constatat că nici în rechizitoriu și nici în sentință „nu se arată (...) care și a cui

avere străină a fost însușită ilegal”.

Partea apărării a insistat asupra faptului recunoașterii ilegale a lui

Grițcan V. în calitate de parte vătămată și parte civilă, deoarece eronat au fost

stabilite faptele de către instanțele de judecată. Acceptarea poziției instanței

de apel ar însemna că prin hotărîrea sa se stabilește că Grițcan V. și Grițcan O.

este una și aceeași persoană.

Astfel, avocații au declarat acordul lor cu argumentele expuse în decizia

instanței de apel privind lipsa în acțiunile inculpaților a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, considerînd că aceasta

demonstrează caracterul ilegal al sentinței primei instanțe și necesitatea

casării ei cu încetarea procesului penal;

- La fel, au indicat că nu sînt de acord nici cu recalificarea acțiunilor

inculpaților în baza art.196 alin.(4) Cod penal, deoarece instanța de apel a

avut obligația să stabilească faptele și să rețină una din cele două metode: a)

înșelăciune ; b) abuz de încredere, dar nu să apeleze la presupuneri de genul

„prin înșelăciune sau abuz de încredere”, sau „prin înșelăciune și abuz de

încredere”, pe cînd de fapt elementele stabilite la dosar denotă lipsa ambelor

metode ale laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod

penal. Totodată, au indicat că în speță lipsesc și semnele constitutive ale

participației.

Recurenții au mai menționat că pe dosar nu există nici un element de

fapt, care ar demonstra că inculpații l-au determinat pe Grițcan V. să cumpere

lotul de teren aflat în litigiu. În altă ordine de idei, cu referire la suma

prejudiciului s-a constatat că în contractul de vînzare - cumpărare încheiat

între partea vătămată și Grițcan O. și care nu a fost anulat, este indicată suma

de 12651 lei, astfel instanța de apel neîntemeiat a indicat suma prejudiciului

în valoare de 67500 euro;

Instanța de apel nu era în drept să recalifice acțiunile inculpaților și să

adopte o soluție de condamnare pe art. 196 alin. (4) Cod penal, nefiind pus în

12

discuție acest fapt, pînă la retragerea în deliberare, astfel, partea apărării fiind

în imposibilitate să se apere în raport cu pretinsa infracțiune.

- În opinia apărării există o cauză de înlăturare a răspunderii penale,

deoarece ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul sînt lovite de

nulitate absolută în condițiile art. 251 Cod de procedură penală și astfel,

instanța de apel era obligată să înceteze procesul penal în privința ambilor

inculpați, dar nu numai în privința lui Zanosiev Z, după cum a indicat în opinia

sa separată judecătorul Buruian M;

- Recurenții au considerat că norma de drept aplicată în hotărîre

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție. Astfel normele legale cu privire la garanțiile ce au

menirea să asigure dreptul la un proces echitabil, cele care se referă la limitele

judecării cauzei, la nulitatea actelor de procedură, cele care cad sub incidența

art. art. 51, 52, 113 Cod penal, au fost aplicate contrar practicii Curții Supreme

de Justiție.

6.3. Avocatul Pruteanu V. în numele părții vătămate și părții civile Grițcan

V., care, învocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea totală a deciziei și menținerea sentinței, invocînd că

instanța de apel greșit a apreciat probele administrate și cercetate în ședințele

de judecată, astfel, incorect fiind recalificate acțiunile inculpaților, considerînd

că cumulul de probe în prezenta cauză confirmă cu certitudine vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Totodată acesta a supus criticii soluția cu privire la acțiunea civilă,

considerînd că instanța de apel urma să o admită integral.

ianuarie 2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de către

procuror, de avocatul Pruteanu V. în numele părții vătămate Grițcan V., de

avocații Ursu N. și Nicoară V. în numele inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z.,

casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie

2013, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

instanței de apel este neîntemeiată, deoarece din materialele cauzei se

confirmă că dreptul de proprietate a lui Cuiban M. asupra lotului de teren cu

nr. cadastral 0111203256 a apărut în temeiul hotărîrii Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 23 iulie 2008, care nu a fost anulată, iar analizînd

învinuirea formulată inculpatului Cuiban M. s-a constatat că acesta este

învinuit pentru faptul că împreună cu Zanosiev Z. „ a dobîndit ilegal prin

înșelăciune și abuz de încredere mijloace financiare, în sumă de 1127250 lei

de la cet. V. Grițcan”.

13

Totodată, a indicat și faptul că în ordonanța de punere sub învinuire a lui

Zanosiev Z. sînt descrise faptele lui, care constau printre altele, în încheierea

contractului de vînzare - cumpărare cu Cuiban M. a lotului litigios și

confirmarea în fața instanței judecătorești a faptului participării sale la

vînzarea de către Baciu A. a lotului către Cuiban M., fapt ce a contribuit la

emiterea hotărîrii sus vizate și apariția dreptului de proprietate a lui Cuiban

M. asupra lotului dat. După care se concluzionează că prin aceste fapte

Zanosiev Z. „a contribuit la săvîrșirea de către Cuiban M. a dobîndirii ilegale a

mijloacelor financiare, în sumă de 1127250 lei de la V. Grițcan.”

Din analiza celor expuse, instanța de recurs a concluzionat că instanța de

apel urma să stabilească legătura cauzală între acțiunile lui Zanosiev Z. și

urmările prejudiciabile survenite și expres indicate în învinuirea formulată, să

precizeze prin care acțiuni Zanosiev Z. a contribuit la dobîndirea ilegală de

către Cuiban M. a sumei de 1127250 lei de la Grițcan V., odată ce acțiunile sale

au facilitat doar apariția dreptului de proprietate a lui Cuiban M. asupra

lotului de teren sus menționat. Legalitatea acestui drept nici nu este obiectul

învinuirii formulate, precum și nici Baciu A. nu a fost recunoscută în calitate

de parte vătămată. Totodată, provocarea urmării prejudiciabile lui Grițcan V. a

fost rezultatul relațiilor apărute între Cuiban M., Toacă V. și primul în cadrul

vînzării acestui lot de teren contra sumei de 67500 euro.

Referitor la soluția instanței de apel cu privire la reîncadrarea acțiunilor

inculpaților din prevederile art. art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal și

respectiv, ale art. 42 alin. (5), 190 alin. (5) Cod penal, în cele ale art. 42 alin.

(3), 196 alin. (4) Cod penal și respectiv, ale art. 42 alin. (5), 196 alin. (4) Cod

penal, Colegiul lărgit a considerat-o neîntemeiată, pe motiv că, raportînd

soluția instanței de apel la criteriile prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, s-a constatat că aceasta urma să aprecieze acțiunile

inculpaților în limitele învinuirii formulate și să stabilească prezența sau lipsa

în acestea a elementelor infracțiunilor pentru care le-a fost înaintată

învinuirea.

Cu referire la latura civilă, instanța de recurs a statuat asupra

netemeiniciei soluției instanței de apel, care și-a motivat-o prin faptul că

pentru stabilirea exactă a sumei despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui

amînată examinarea cauzei. Colegiul lărgit a indicat că însăși din învinuirea

formulată inculpaților și confirmată ulterior prin decizie (chiar și în contextul

soluției de recalificare a faptelor), s-a constatat cu certitudine că cuantumul

pagubei pricinuite este de 1127250 lei. În același context, faptul transmiterii

acestei sume de către Grițcan V. a fost confirmat și prin recipisa eliberată de

către Toacă V. (V. I, f. d. 19). Astfel, în cazul condamnării inculpaților instanța

de apel urma să admită și acțiunea civilă în sensul declarat.

14

decembrie 2014, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de Deli T.,

reprezentant prin procură al inculpatului Zanosiev Z.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de avocații Nicoară V. în

numele inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z., și menținută hotărîrea primei

instanțe ca legală și întemeiată.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpaților Cuiban M. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), art.190 alin. (5) Cod penal și Zanosiev

Z. – art. 42 alin. (5), art. 190 alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal a indicat că vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

imputate și-a găsit deplină confirmare în cadrul ședinței de judecată a

instanței de fond și a celei de apel prin declarațiile părții vătămate Grițcan V., a

martorilor Toacă V., Lupeca T., Lupeca M., Stog M., Gîrbu A., Chiriac Gr. (audiați

în ședința instanței în apel), inclusiv și prin materialele cauzei acumulate în

cadrul urmăririi penale și examinate în procesul cercetării judecătorești și

verificate suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel:

- Cererea cet. Grițcan O., în interesele căreia acționează cet. Grițcan V. (f.

d. l7- 18, Vol. I);

- Recipisa semnată de către Toacă V. din 15.07.2008, din care rezultă că la

data de 15.07.2008 el a primit de la cet. Grițcan V. suma de 67 500 euro

pentru vînzarea terenului agricol cu suprafața de 0,55 ha, amplasat în mun.

Chișinău, or. Sîngera, extravilan, nr. cadastral 0111203.256 (f. d. 19, Vol. I);

- Hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău nr.2-2479/08 din

23.07.2008, din care rezultă că a fost admisă cererea de chemare în judecată a

lui Cuiban M. către Baciu A. privind recunoașterea legalității contractului de

vînzare - cumpărare a lotului de teren și recunoașterea dreptului de

proprietate (f. d. 21-22, Vol. I);

- Contractul de vînzare - cumpărare din 16.07.2008, din care reiese că cet.

Baciu A. i-a vîndut lui Grițcan O., din numele căreia acționa Grițcan V., terenul

agricol cu nr. cadastral 0111203.256, cu suprafața totală de 0,5496 ha, situat

în mun. Chișinău, or. Sîngera, extravilan, evaluat la prețul de 12 651 lei (f. d.

23-25, Vol. I);

- Cererea de chemare în judecată înaintată de către Cuiban M. împotriva

lui Baciu A. despre recunoașterea valabilității contractului de vînzare -

cumpărare a lotului de teren agricol din 17.03.2008 și recunoașterea

dreptului de proprietate asupra terenului (f. d. 26, Vol. I);

15

- Contractul de vînzare - cumpărare a lotului de teren arabil cod cadastral

nr.0111203256 din 17.03.2008 (f. d. 27, Vol. I);

- Procura din 23.08.2006 eliberată de către Baciu A. pe numele lui

Zanosiev Z., înregistrată la notarul privat Hrolovici M., sub nr.857 (f. d. 28, Vol.

I);

- Procura din 02.06.2008 eliberată de către Baciu A. pe numele lui Toacă

V., autentificată de către notarul Hrolovici M., înregistrată cu nr.550, prin care

Baciu A. l-a împuternicit să acționeze din numele ei în vederea înregistrării și

administrării a lotului agricol cu suprafața de 1,808 ha, procura fiind valabilă

pe un termen de un an (f. d. 30, Vol. I);

- Contractul de schimb al terenurilor din 25.12.2007 încheiat între statul

Republica Moldova și cet. Baciu A. (f. d. 32-33, Vol. I);

- Recipisa din 18.02.2010, eliberată de către Cuiban M. lui Grițcan V. în

vederea soluționării chestiunii privind înregistrarea terenului de pămînt

procurat (f. d. 34, Vol. I);

- Recipisa din 19.02.2010, eliberată de către Toacă V. lui Grițcan V.

privind înregistrarea terenului de pământ procurat (f. d. 35, Vol. I);

- Procesul-verbal de examinare a documentelor din 02.11.2010, prin care

s-au examinat recipisele din 18.02.2010 și din 19.02.2010 (f. d. 36, Vol. I);

- Ordonanța privind recunoașterea cet. Grițcan V. în calitate de parte

vătămată din 20.05.2010 (f. d. 49, Vol. I);

- Raportul de expertiză nr.2195 din 06.08.2010, potrivit căruia textele

manuscrise din contractul de vînzare-cumpărare din 17.03.2008 și din

acordul adițional la același contract din 06.07.2008 nu au fost executate de

către T. Lupeca. Semnătura din contractul respectiv la fel nu este a lui T.

Lupeca. Totodată, s-a constatat că textul manuscris al acordului nominalizat

presupune executarea prin adăugire a fragmentelor pe spațiul restrîns rămas

liber și rubrica cu semnături, unde este prezentă semnătura veridică a cet. T.

Lupeca (f. d. 104-115, Vol. I);

- Raportul de expertiză nr.2196 din 19.08.2010, în baza căruia s-a

constatat că semnăturile din numele cet. A.Baciu din contractul de vînzare-

cumpărare respectiv nu-i aparține, și a fost executat de altă persoană prin

imitație (f. d. 123-l28, Vol. I);

- Raportul de expertiză în comisie nr.1769 din 24.09.2012, în baza căruia

s-a constatat că semnătura din numele cet. A. Baciu din contractul de vînzare-

cumpărare a lotului de teren arabil cod cadastral nr.0111203256 din

17.03.2008, probabil, nu a fost efectuată de către aceasta, dar de o altă

persoană și semnătura din numele cet. T. Lupeca din contractul de vînzare-

cumpărare a lotului de teren arabil cod cadastral nr.0111203256 din

17.03.2008, probabil, nu a fost efectuată de către aceasta, dar de o altă

16

persoană. Nu a fost posibil de stabilit dacă semnătura din numele lui A. Baciu

în textul contractului de vînzare-cumpărare a lotului de teren arabil din

17.03.2008 a fost executată de către T. Lupeca, Z. Zanosiev, M. Cuiban, V. Ursu,

precum și dacă semnătura din numele T. Lupeca în textul contractului de

vînzare-cumpărare a lotului de teren arabil din 17.03.2008 a fost executată de

către A. Baciu, Z. Zanosiev, M. Cuiban, V. Ursu (f. d. 162-172, Vol. II).

Instanța de apel a concluzionat că aceste probe sînt admisibile, deoarece

sînt pertinente, concludente și veridice, iar în ansamblu coroborează între ele,

se completează unele pe altele, nu trezesc nici o îndoială și dovedesc cert că

inculpatul Cuiban M. a organizat săvîrșirea și a dirijat realizarea comiterii

escrocheriei, iar inculpatul Zanosiev Z. a contribuit la comiterea escrocheriei

de către inculpatul Cuiban M.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că intenția de a

dobîndi prin înșelăciune lotul de teren s-a manifestat prin aceea că, la data

înaintării cererii de chemare în judecată de către inculpatul Cuiban M., atît

Cuiban M., cît și Zanosiev Z. cunoșteau cu certitudine faptul că în realitate

contractul de vînzare-cumpărare din 17.03.2008 nu a avut loc, ei n-au fost

prezenți la încheierea tranzacției de vînzare-cumpărare, Ciuban M. nu a

transmis cet. Baciu A. suma de 59 870 lei pentru procurarea terenului agricol

de la aceasta, iar Baciu A. nu și-a exprimat consimțămîntul la înstrăinarea

terenului.

Referitor la versiunea inculpaților și susținută de avocatul lor, precum că

nu sînt vinovați de săvîrșirea infracțiunii imputate lor, deoarece contractul din

17.03.2008 și acordul adițional din 06.07.2008 sînt legale și au fost întocmite

la datele indicate în ele, fiind semnate de persoanele indicate în acestea,

instanța de apel a considerat-o una de apărare, care nu corespunde realității,

avînd drept scop ușurarea situației în care s-au pomenit inculpații și utilizare

a dreptului acestora de a nu se autoincrimina, consfințit de art. 21 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a constatat că, inculpații pe parcursul întregului procesul

penal au pledat nevinovați, însă aceste declarații au fost combătute prin

probele administrate în cauză. Mai mult ca atît, inculpații au avut o poziție

oscilantă și neconsecventă referitor la redarea unor circumstanțe, iar

declarațiile inculpatului Cuiban M. sînt în contradicție cu cele ale inculpatului

Zanosiev Z.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Nicoară V., instanța de apel a

relevat că din conținutul acestuia nu se desprinde vre-un motiv de natură

juridică capabil să influențeze soluția procesului penal, deoarece nu se referă

la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, ce ar duce la achitarea

inculpaților, iar criticile cu privire la aprecierea probelor administrate în

17

cauză instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, pe motiv că, din analiza

conținutului sentinței, a conchis că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește criticile apelantului cu privire la presupusele încălcări a

intereselor legale și a drepturilor procesuale ale acestora, care în opinia lui, au

afectat dreptul la un proces penal echitabil, instanța de apel de asemenea le-a

considerat neîntemeiate, deoarece potrivit materialelor cauzei organul de

urmărire penală, cît și prima instanță, s-au ocupat în mod eficient de această

activitate, acordînd deplină relevanță prevederilor legale ce reglementează

desfășurarea procesului penal, prin prisma respectării drepturilor și

obligațiilor inculpaților, prevăzute la art. 66 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a reținut că, în cursul procesului penal inculpații

au beneficiat de dreptul la un proces echitabil, fiind respectate prevederile

legale referitoare la competența după materie și după calitatea persoanei, la

sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de

judecată, la participarea părților în ședința de judecată, inclusiv la asigurarea

participării apărătorilor ce reprezintă interesele inculpaților.

În acest context, instanța de apel a menționat că, prin prisma art. 251

alin.(4) Cod de procedură penală, inculpatul poate invoca nulitatea relativă a

actelor procedurale: în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă,

sau la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea

acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit

în instanță.

Totodată potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Din materialele cauzei, Colegiul penal a concluzionat că la momentul

prezentării materialelor de urmărire penală (f. d. 192-196, Vol. I), inculpații și

avocații acestora nu au invocat obiecții la competența după materie și după

calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la calitatea procesuală a părții

vătămate. Astfel de cereri nu au fost formulate de către inculpați și avocații

acestora nici în ședința de judecată în instanța de fond, fiind prezumat faptul

că ei au pierdut dreptul de a invoca aceste circumstanțe și în apel, deoarece nu

a fost invocat la etapa respectivă prevăzută de art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală.

Reieșind din cele relatate supra, instanța de apel a indicat că nu poate fi

acceptată achitarea inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z. pe motiv că probele

prezentate de către acuzatorul de stat, inclusiv declarațiile martorilor și parții

18

vătămate, interogați într-un proces public și sub jurămînt, fiind avertizați

conform art. 312 Codul penal pentru prezentarea cu bună știință a

declarațiilor mincinoase, confirmă pe deplin și fără ambiguități vinovăția

inculpaților, iar raționamentele aduse în sprijinul acestor afirmații au scopul

de a evita răspunderea penală.

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite inculpaților Cuiban M. și Zanosiev

Z., instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, fiind o infracțiune deosebit de gravă, care a fost organizată de către

Cuiban M. în complicitate cu Zanosiev Z., de persoana celor vinovați, care

anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv, au la întreținere cîte

un copil minor, fiind reținute ca circumstanțe atenuante. Astfel, în opinia

instanței de apel, inculpaților le-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă în

limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea imputată, ajungîndu-se corect

la concluzia că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea

închisorii.

În ce privește latura civilă în cauza dată, Colegiul penal a concluzionat că

instanța de fond corect a dispus încasarea în mod solidar din contul

inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z. a prejudiciului material și moral în

cuantumul indicat, deoarece în rezultatul acțiunilor infracționale ale

inculpaților menționați părții vătămate Grițcan V. i-a fost cauzat prejudiciu

material și moral.

Cu privire la apelul declarat de reprezentantul prin procură al lui

Zanosiev Z., Deli Teodor, Colegiul penal a constatat că cet. Deli Teodor nu este

persoana participantă la procesul penal și nu are împuterniciri legale de a

declara apel, respectiv, nu cade sub incidența legii care stabilește exhaustiv

lista persoanelor care pot declara apel în temeiul art. 401 Cod de procedură

penală, motiv pentru care a fost respins ca inadmisibil.

inculpatul Zanosiev Z. și reprezentantul acestuia, Deli T., de avocații Ursu N. și

Nicoară V. în numele inculpaților Zanosiev Z. și Cuiban M.

11.1. Inculpatul Zanosiev Z. și reprezentantul acestuia, Deli T., solicită

casarea hotărîrilor judecătorești de condamnare în privința lui Zanosiev Z. cu

adoptarea unei hoi hotărîri de achitare, invocînd că toate probele administrate

de organul de urmărire penală și cercetate în ședințele de judecată a

instanțelor ierarhic inferioare nu confirmă vinovăția inculpatului, criticînd

modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare.

Totodată, menționează că la rejudecare, contrar prevederilor art.art.73-

74, 79-80 Cod de procedură penală, reprezentantul Deli T., avînd

împuterniciri în cauza dată, ca parte pe dosar, nu a fost audiat.

19

11.2. Avocații Ursu N. și Nicoară V. în numele inculpaților Cuiban M. și

Zanosiev Z., invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) Cod de

procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei instanței de apel și

sentinței primei instanțe, cu adoptarea unei noi hotărîri privind achitarea

inculpaților în raport cu învinuirile aduse.

În motivarea recursului avocații indică parțial argumentele invocate în

recursul declarat la data de 09.08.2013, și suplimentar faptul că, instanța de

apel a adoptat o decizie ilegală și nefondată, deoarece la rejudecarea cauzei nu

a ținut cont de cele relatate de instanța de recurs în decizia din 21 ianuarie

2014, și contrar prevederilor art. 24 alin.(2) Cod de procedură penală, le-a

înaintat inculpaților acuzații penale, depășind limitele judecării cauzei,

întrucît nici prin rechizitoriu și nici prin sentința primei instanțe nu s-a

constatat că au fost dobîndite ilegal mijloace financiare sau careva bun imobil,

precum și care și a cui avere străină a fost însușită.

Recurenții mai menționează că, anterior instanța de recurs a reținut că

obiectul material al infracțiunii îl reprezintă mijloacele financiare în sumă de

1127250 lei și nu terenul de pămînt cu nr. cadastral 0111203256, care a fost

dobîndit de Cuiban M: în baza unei hotărîri judecătorești, care nu a fost

anulată.

Totodată, recurenții subliniază că instanța de apel nu a ținut cont de

exigențele ce însoțesc procesul de calificare oficială a infracțiunii, expunînd în

decizia sa din doctrina de specialitate elementele componenței de infracțiune

prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal (obiectul infracțiunii, latura obiectivă,

subiectul și latura subiectivă), precum și conținutul art. 42 Cod penal,

imputată inculpaților Cuiban M. și Zanosiev Z., fiind raportate la probele

administrate și cercetate în ședințele de judecată de către instanța de fond și

de apel la judecarea prezentei cauze penale.

Analizînd probele cauzei în recursul declarat, recurenții consideră că

inculpații au fost condamnați ilegal, deoarece în acțiunile lor nu sunt întrunite

elementele infracțiunii imputate.

În opinia recurenților instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Totodată, consideră că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale,

în sensul nulității absolute a ordonanței de punere sub învinuire și a

rechizitoriului, indicînd jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

civile Grițcan V. au depus referință privind opinia lor asupra recursurilor

declarate, solicitînd respingerea acestora, cu menținerea hotărîrii atacate ca

fiind legală și întemeiată.

20

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În susținerea argumentelor sale recurenții invocă temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 11) Cod de procedură penală : 6) „instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”; 8) „nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”; 11) „există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale”.

Raportînd normele date la situația în cauză Colegiul penal conchide că

aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea, nefiind stabilită prezența erorilor

de drept invocate de recurenți.

Potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Ținînd seama de aceste prevederi legale Colegiul penal constată că

instanța de apel a fost în drept și, de fapt, a dat o nouă apreciere probelor

cauzei, motivîndu-și detaliat și clar soluția adoptată, expunîndu-se argumentat

din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpaților în comiterea

infracțiunilor incriminate.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată,

cu respectarea prevederilor art. 100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat

o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect

21

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpaților Cuiban M. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), art.190 alin. (5) Cod penal și Zanosiev

Z. – art. 42 alin. (5), art. 190 alin. (5) Cod penal, iar încadrarea juridică a

acțiunilor acestora este justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în

vedere declarațiile părții vătămate Grițcan V., a martorilor Toacă V., Lupeca T.,

Lupeca M., Stog M., Gîrbu A., Chiriac Gr. (audiați în ședința instanței în apel),

inclusiv și prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și

examinate în procesul cercetării judecătorești și verificate suplimentar în

cadrul ședinței instanței de apel:

cererea cet. Grițcan O., în interesele căreia acționează cet. Grițcan V. (f. d. l7-

18, Vol. I); recipisa semnată de către Toacă V. din 15.07.2008, din care rezultă

că la data de 15.07.2008 el a primit de la cet. Grițcan V. suma de 67 500 euro

pentru vînzarea terenului agricol cu suprafața de 0,55 ha, amplasat în mun.

Chișinău, or. Sîngera, extravilan, nr. cadastral 0111203.256 (f. d. 19, Vol. I);

hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău nr.2-2479/08 din 23.07.2008,

din care rezultă că a fost admisă cererea de chemare în judecată a lui Cuiban

M. către Baciu A. privind recunoașterea legalității contractului de vînzare -

cumpărare a lotului de teren și recunoașterea dreptului de proprietate (f. d.

21-22, Vol. I); contractul de vînzare - cumpărare din 16.07.2008, din care

reiese că cet. Baciu A. i-a vîndut lui Grițcan O., din numele căreia acționa

Grițcan V., terenul agricol cu nr. cadastral 0111203.256, cu suprafața totală de

0,5496 ha, situat în mun. Chișinău, or. Sîngera, extravilan, evaluat la prețul de

12 651 lei (f. d. 23-25, Vol. I); cererea de chemare în judecată înaintată de

către Cuiban M. împotriva lui Baciu A. despre recunoașterea valabilității

contractului de vînzare - cumpărare a lotului de teren agricol din 17.03.2008

și recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului (f. d. 26, Vol. I);

contractul de vînzare - cumpărare a lotului de teren arabil cod cadastral

nr.0111203256 din 17.03.2008 (f. d. 27, Vol. I); procura din 23.08.2006

eliberată de către Baciu A. pe numele lui Zanosiev Z., înregistrată la notarul

privat Hrolovici M., sub nr.857 (f. d. 28, Vol. I); procura din 02.06.2008

eliberată de către Baciu A. pe numele lui Toacă V., autentificată de către

notarul Hrolovici M., înregistrată cu nr.550, prin care Baciu A. l-a împuternicit

să acționeze din numele ei în vederea înregistrării și administrării a lotului

agricol cu suprafața de 1,808 ha, procura fiind valabilă pe un termen de un an

(f. d. 30, Vol. I); contractul de schimb al terenurilor din 25.12.2007 încheiat

între statul Republica Moldova și cet. Baciu A. (f. d. 32-33, Vol. I); recipisa din

18.02.2010, eliberată de către Cuiban M. lui Grițcan V. în vederea soluționării

chestiunii privind înregistrarea terenului de pămînt procurat (f. d. 34, Vol. I);

recipisa din 19.02.2010, eliberată de către Toacă V. lui Grițcan V. privind

22

înregistrarea terenului de pământ procurat (f. d. 35, Vol. I); procesul-verbal de

examinare a documentelor din 02.11.2010, prin care s-au examinat recipisele

din 18.02.2010 și din 19.02.2010 (f. d. 36, Vol. I); ordonanța privind

recunoașterea cet. Grițcan V. în calitate de parte vătămată din 20.05.2010 (f. d.

49, Vol. I); raportul de expertiză nr.2195 din 06.08.2010, potrivit căruia

textele manuscrise din contractul de vînzare-cumpărare din 17.03.2008 și din

acordul adițional la același contract din 06.07.2008 nu au fost executate de

către T. Lupeca. Semnătura din contractul respectiv la fel nu este a lui T.

Lupeca. Totodată, s-a constatat că textul manuscris al acordului nominalizat

presupune executarea prin adăugire a fragmentelor pe spațiul restrîns rămas

liber și rubrica cu semnături, unde este prezentă semnătura veridică a cet. T.

Lupeca (f. d. 104-115, Vol. I); raportul de expertiză nr.2196 din 19.08.2010, în

baza căruia s-a constatat că semnăturile din numele cet. A.Baciu din contractul

de vînzare-cumpărare respectiv nu-i aparține, și a fost executat de altă

persoană prin imitație (f. d. 123-l28, Vol. I); raportul de expertiză în comisie

nr.1769 din 24.09.2012, în baza căruia s-a constatat că semnătura din numele

cet. A. Baciu din contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren arabil cod

cadastral nr.0111203256 din 17.03.2008, probabil, nu a fost efectuată de

către aceasta, dar de o altă persoană și semnătura din numele cet. T. Lupeca

din contractul de vînzare-cumpărare a lotului de teren arabil cod cadastral

nr.0111203256 din 17.03.2008, probabil, nu a fost efectuată de către aceasta,

dar de o altă persoană. Nu a fost posibil de stabilit dacă semnătura din numele

lui A. Baciu în textul contractului de vînzare-cumpărare a lotului de teren

arabil din 17.03.2008 a fost executată de către T. Lupeca, Z. Zanosiev, M.

Cuiban, V. Ursu, precum și dacă semnătura din numele T. Lupeca în textul

contractului de vînzare-cumpărare a lotului de teren arabil din 17.03.2008 a

fost executată de către A. Baciu, Z. Zanosiev, M. Cuiban, V. Ursu (f. d. 162-172,

Vol. II), care sînt amănunțit descrise în decizia instanței de apel, și aceste

probe nu trezesc careva dubii.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente

ale infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpaților, după cum rezultă din decizia

instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că inculpații nu au comis

infracțiunea pentru care au fost recunoscuți vinovați, sînt neîntemeiate și

contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către

aceștea nu echivalează cu achitarea lor, de vreme ce există probe pertinente și

23

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția lor în săvîrșirea infracțiunilor imputate.

Totodată, Colegiul penal constată că recurenții critică modul de apreciere

a probelor de către instanța de apel, considerînd-o ca necorespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute

deoarece, conform art. 101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor

valoare, concluziile privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor

imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele

aduse de recurenți, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor

din dosar, țin de starea de fapt a cauzei și nu sînt prevăzute ca temei pentru

recurs în art. 427 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt

și de drept care au dus la respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

Argumentele recurenților, precum că instanța de apel nu a luat în

considerație că Grițcan V. nu putea avea în cauza dată calitatea de parte

vătămată și parte civilă, deoarece bunul imobil a fost procurat nu de el ci de

către mama sa Grițcan O. nu poate fi reținut, dat fiind că prin ordonanța din

20.05.2010 cet. Grițcan V. a fost recunoscut în calitate de parte vătămată (f. d.

49, Vol. I). Totodată, Grițcan V. este fiul lui Grițcan O., și el a acționat din

numele acesteia la procurarea bunului imobil, semnînd în acest sens

contractul (f. d. 23 v.I).

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel la rejudecarea cauzei

în ordine de apel corect a menținut condamnarea inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii imputate, constatînd că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin

рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței și

concludenții, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpaților Cuiban M. și

Zanosiev Z., în conformitate cu învinuirea adusă prin rechizitoriu, motivîndu-

și soluția în acest sens (pct.10 al prezentei decizii).

Totodată, Colegiul penal menționează că instanța de apel a indicat în

decizia sa elementele constitutive ale infracțiunii din doctrina de specialitate și

practica judiciară raportate la cumulul de probe administrate și cercetate

suplimentar de instanța de apel (f. d. 96-100, Vol. V).

24

Instanța de recurs conchide că în speța dată, inculpații Cuiban M. și

Zanosiev Z. au săvîrșit infracțiunea imputată lor, deoarece s-a constatat cu

certitudine că ei au avut intenția de a dobîndi ilicit prin înșelăciune și abuz de

încredere mijloace financiare în sumă de 1127250 lei, și pentru realizarea

acestui scop au obținut în mod ilegal lotul de pămînt ce aparținea lui Baciu A.

Astfel, prin hotărîrea instanței judecătorești în ordine civilă a fost admisă

cererea de chemare în judecată înaintată de către Cuiban M. privind

recunoașterea legalității contractului de vnzare-cumpărare a lotului de teren și

recunoașterea dreptului de proprietate, deși inculpații cunoșteau cu

certitudine că în realitate contractul de vînzare - cumpărare din 17.03.2008 nu

a avut loc, deoarece Baciu A. nu a primit de la Cuiban M. suma de bani de 59

870 lei și nici nu și-a exprimat consimțămîntul la înstrăinarea terenului.

Colegiul penal constată că în cadrul examinării dosarului prezent

instanțele au constatat cu certitudine că contractul de vînzare - cumpărare și

acordul adițional n-au fost întocmite și semnate de către Baciu A. și fiica

acesteia, Lupeca T., fapt confirmat prin raporturile de expertiză nr.2195 din

06.08.2010, nr.2196 din 19.08.2010 și nr.1769 din 24.09.2012, însă inculpații

au susținut contrariul în instanța de judecată în procedură civilă, obținînd în

acest fel o hotărîre judiciară în baza căreia au înregistrat dreptul de

proprietate asupra terenului pe numele lui Cuiban M.

În aceste condiții, Colegiul consideră că faptul existenței unei hotărîrii

neanulate cu privire la recunoașterea valabilității unui contract, coraportat la

probele acumulate în dosarul prezent, nu poate în nici un fel să pună la

îndoială vinovăția inculpaților, dimpotrivă o confirmă fără echivoc.

Astfel, între timp, Cuiban M. și Zanosiev Z. aflînd despre vînzarea

aceluiași teren la data de 16.07.2008 de către M. Toacă (care a acționat în baza

procurii din 02.06.2008, eliberată de către A. Baciu) lui V. Grițcan (care

acționa din numele lui O. Grițcan în baza procurii din 26.07.2007), în vederea

tergiversării înregistrării dreptului de proprietate a lui Grițcan asupra

terenului la OCT, și-au asumat obligația față de V. Grițcan de a se ocupa

personal de înregistrare, fiindu-i eliberată o recipisă la data de 18.02.2010

(f.d. 34, Vol. I), deja cunoscînd de faptul că acest teren de pămînt a fost

înregistrat în baza hotărîrii judecătorești pe numele soției sale, Cuiban L., iar

ulterior vîndut altor persoane.

Colegiul penal susține concluzia instanței de apel privind temeinicia

acuzării referitor la prezența în acțiunile inculpaților a dobîndirii ilicite prin

înșelăciune și abuz de încredere a mijloacelor financiare în sumă de 1127250

lei a părții vătămate, deoarece cert a fost dovedit că inculpații au avut intenția

de a însuși banii, fapta inculpaților întrunind elementele infracțiunii de

escrocherie.

25

Sub aspectul dat, Colegiul penal atestă că obiectul juridic special al

infracțiunii de escrocherie este constituit din relațiile sociale cu caracter

patrimonial, nașterea și dezvoltarea cărora trebuie să se bazeze pe buna-

credință și încrederea între subiecții afacerilor, fie persoane fizice, fie juridice;

buna-credință și încrederea subiecților raporturilor juridice patrimoniale se

prezumă, iar în anumite cazuri este și protejată prin legea penală.

Latura obiectivă a escrocheriei se exprimă prin dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Astfel, prin dobîndirea ilicită a bunurilor legiuitorul prezumă un act opus

celui licit, efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea

voită în proprietate, posesiune, detenție a bunului mobil sau imobil, a altor

valori străine sau dreptul asupra acestora.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee și tehnici de

operare ale făptuitorului - denaturarea informațiilor despre sine sau prin

ascunderea unor informații a căror anunțare era obligatorie. Datele false se

pot referi atît la persoana făptuitorului sau a altor persoane, cît și la unele

obiecte, fenomene.

Prin modalitatea înșelăciunii făptuitorul induce victima în eroare, îi

crează o falsă reprezentare a realității, indiferent de mijloacele utilizate,

pentru a realiza transmiterea voită, sub incidența sa ori a altei persoane, a

bunului sau dreptului asupra lui.

Pentru existența infracțiunii de escrocherie este necesar ca victima să fi

fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau

împrejurări. Iar latura subiectivă a infracțiunii date se manifestă prin

vinovăție sub formă de intenție directă. Primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat.

Astfel, reieșind din probele administrate în cauză, inculpații, cunoscînd

cu certitudine că, de fapt, încheierea contractului de vînzare-cumpărare a

lotului de pămînt între Cuiban M. și Baciu A. nu a avut loc, după decesul lui

Baciu A. la 15.06.2008, s-au adresat în instanța judecătorească pentru a

reclama valabilitatea contractului sus-indicat. Ulterior, aflînd că V.Toacă a

vîndut terenul lui Grițcan O. în interesele căreia acționa Grițcan V., abuzînd de

încrederea acestuia, prin înșelăciune, l-au convins să le încredințeze

înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului la organul cadastral,

timp în care au înregistrat acest drept de proprietate pe numele lui Cuiban M.

și ulterior au vîndut terenul unei terțe persoane, lipsindu-l pe Grițcan V. de

26

posibilitatea de a înregistra dreptul de proprietate asupra imobilului pentru

care a achitat suma de 1127250 lei.

Cu privire la argumentul recurenților privind depășirea limitelor

judecării cauzei de către instanța de fond și de apel, Colegiul penal consideră

că, judecarea cauzei a avut loc în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

nefiind formulate alte învinuiri în privința inculpaților.

Referitor la temeiul de recurs indicat de către avocații Ursu N. și Nicoară

V. în numele inculpaților Zanosiev Z. și Cuiban M., și anume, pct. 11) alin.(1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că „există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale”, Colegiul penal consideră că referirea

recurenților în susținerea argumentelor sale la una dintre deciziile irevocabile

ale Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, este neîntemeiată,

deoarece instanța de apel și-a motivat soluția sa în ce privește nulitatea

actelor de procedură prin prisma art. 251 Cod de procedură penală (pct.10 al

prezentei decizii).

Recurentul Deli T. menționează că la rejudecare, contrar prevederilor

art.art. 73-74, 79-80 Cod de procedură penală, dînsul, avînd împuterniciri în

cauza dată ca parte pe dosar, nu a fost audiat.

Cu privire la acest argument Colegiul penal consideră că instanța de apel

corect a respins ca inadmisibil apelul declarat de reprezentantul prin procură

al lui Zanosiev Z., Deli T., deoarece a constatat că cet. Deli T. nu cade sub

incidența prevederilor legale cu privire la persoanele, care pot declara apel în

temeiul art. 401 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurenți

prevăzute în art. 427 alin.(1) pct. 6), 8), 11) Cod de procedură penală nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului. Asemenea erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și

întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art. 414-419 Cod de procedură penală, prin urmare,recursurile ordinare,

declarate de inculpatul Zanosiev Zaharia și de avocații Ursu Nicolae și Nicoară

Vasile în numele inculpaților Zanosiev Zaharia și Cuiban Mihail se declară

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de inculpatul Zanosiev

Zaharia Petru și de avocații Ursu Nicolae și Nicoară Vasile în numele

27

inculpaților Zanosiev Zaharia Petru și Cuiban Mihail Constantin împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, în

cauza penală în privința lui Zanosiev Zaharia Petru și Cuiban Mihail

Constantin, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 04 iunie 2015.

Președinte Covalenco Elena

Judecători Toma Nadejda

Moraru Petru

28