1ra-427/2015 — Art. 317 al. 1, 264 al. 3, 85 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 mai 2014, Oleg Neamțu a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 317 alin. (l) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Oleg Neamțu a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial lui Oleg Neamțu, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa neispășită, stabilită prin decizia Tribunalului Chișinău din 27 decembrie 2000, stabilindu-i lui Oleg Neamțu pedeapsa definitivă 23 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Oleg Neamțu, la 01 decembrie 2012, aproximativ la ora 21:30, în timp ce se deplasa cu automobilul de model „Toyota Carina”, cu n/î ST AW 414, pe traseul Chișinău-Strășeni, din direcția com. Trușeni spre com. Vatra, nu a manifestat prudența sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehicul la momentul respectiv, nu a luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, de care urmează să țină cont fiecare conducător la determinarea 1 vitezei, benzii de circulație, prin ce a încălcat cerințele art. 45 pct. 1) și 2) ale Regulamentului circulației rutiere, care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, precum în cazul, în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, în art. 3 și 4 al Regulamentului circulației rutiere este stipulat că participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudiciu altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente și orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia, însă, nu a manifestat prudența sporită la trafic, prin ce a ignorat cerințele art. 42 lit. i) al Regulamentului circulației rutiere privind determinarea benzilor de circulație ce se efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținînd cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare, prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 13l-XVI din 07.06.2007 ,,Privind siguranța traficului rutier”, care stipulează că, participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic avînd exces de viteza 74 km/oră, fiind în zona de acțiune indicatorului rutier 5.63.1 ,,intrare în localitate”, prin ce a încălcat și cerințele art. 47 pct. 1) lit. a) din același Regulament, că limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt în localități - 50 km/h și ca urmare a tamponat pietonul Costin Semion, care traversa partea carosabilă de la stînga spre dreapta relativ deplasării autoturismului în cauză. În rezultatul impactului partea vătămată a decedat, moartea pietonului Costin Semion, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 159/2367 din 28.02.2013, a survenit în rezultatul hemoragiei interne ca consecință a traumei închise a toracelui cu lezarea aortei, fiindu-i depistate următoarele leziuni corporale: echimoze, excoriații, plăgi contuzie la nivelul capului și fetei, revărsate sanguine în țesuturile moi pericraniene, revărsate sanguine subarahnoidiene, sînge în ventricolii cerebrali, ruptura aparatului Hgamentar a articulației atlanto-occipitală, ruptura trunchiului cerebral cu revărsate sanguine intracerebrale, ruptura articulației sterno-claviculare drepte, fracturi costale bilaterale pe mai multe linii anatomice cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente fracturilor, contuzia pulmonilor, ruptura țesutului pulmonar, ruptura completă a crosei aortei, fractura discului intervertebral ThXI- ThXII cu revărsate sanguine epi-subdurale, intramedulare, rupturi fisurale a lobului drept a ficatului, splinei, fractură deschisă a ambelor oase a ambelor gambe cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente fracturilor, echimoze, excoriații plăgi contuzie la nivelul trunchiului, membrelor superioare și inferioare - leziuni ce au fost produse intravital, la acțiunea traumatică a unui corp(uri) contondent(e) dur(e) sau la lovirea de un asemenea corp(uri), posibil de părțile proeminente a unității de transport 2 aflată în mișcare și are legătură cauzală directă cu survenirea decesului și în comun ca periculoase pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă. La fel, lui Oleg Neamțu i se impută precum că, fiind condamnat prin sentința Tribunalului Chișinău din 27.12.2000 în baza art.88 pct. 1),4),6), 39 Cod penal (redacția an. l961) la 20 ani închisoare, cu executarea pedepsei in penitenciar de tip închis, fiind transferat pentru ispășirea pedepsei cu închisoare în Penitenciarul nr.9 - Pruncul, unde se deținea legal, și anume în sectorul nr.8 al penitenciarului menționat, situate pe str. Pruncului 44, mun. Chișinău, la 01.12.2012 pe parcursul zilei, avînd intenția de a evada în scopul de a se eschiva de la executarea în continuarea pedepsei, a evadat din sectorul menționat.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul O. Neamțu să fie recunoscut culpabil în săvîrșurea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal cu stabilirea pedepsei principale sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani; să fie recunoscut culpabil în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 317 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu aplicarea prevederilor art. 34, 84 Cod penal și prin cumul parțial de pedepse de a-i stabili 6 ani închisoare; cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, de adăugat pedeapsa neispășită și de ai stabili pedeapsa penală definitivă prin cumul de sentințe sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În motivarea apelului, procurorul a indicat că, în instanța de judecată au fost prezentate probe admisibile, concludente și pertinente care necătînd la faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 317 alin. (1) Cod penal, dovedește pe deplin vinovăția sa, și anume: prin depozițiile martorului G. Angheluță, certificatul eliberat de către șeful Penitenciarului nr. 9, colonel de justiție, Victor Tonu, lucrător al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, conform căreia inculpatului nu i-a fost permisă deplasarea în afara penitenciarului; - avocatul O. Mîrza în numele inculpatului O. Neamțu, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința inculpatului. În motivarea apelului apărătorul a menționat că în acțiunile lui O. Neamțu lipsește componența infracțiunii incriminate, iar probele prezentate în acest scop și susținute în învinuirea lui sunt insuficiente și irelevante.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și avocatului O. Mîrza în numele inculpatului O. Neamțu, cu menținerea sentinței contestate. Instanța de apel a argumentat soluția sa prin faptul că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a încadrat acțiunile lui, circumstanțe care nici nu se contestă. În opinia instanței de apel măsura de pedeapsă aplicată inculpatului este legală și corect individualizată. Prin totalitatea probelor cercetate, prima instanță corect a constatat vina inculpatului O. Neamțu în încălcarea regulilor de securitate a circulației și a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, după semnele: încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conducea mijlocul de 3 transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare corporală gravă a integrității corporale, care a provocat decesul unei persoane. Astfel apelul avocatului în interesul inculpatului O. Neamțu a fost respins, ori la caz nu au fost constatate circumstanțe ce ar da temei de a-l achita, faptele fiind just încadrate în raport cu circumstanțele cazului pentru infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. La fel a fost respins și apelul procurorului, sentința fiind legală atît în partea achitării lui O. Neamțu conform art. 317 alin.(l) Cod penal cît și numirii pedepsei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. La stabilirea pedepsei instanța de judecată a ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod penal, anume, gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea săvîrșită face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana vinovatului, că inculpatul O. Neamțu a recunoscut vina parțial, reprezentantul părții vătămate 1-a iertat și nu solicită pedepsirea acestuia.

Decizia instanței de apel, este contestată cu recursuri ordinare de către: procuror, care și-a întemeiat cerințele pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală și solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea sa, recurentul indică că, instanța de apel nu s-a expus și nu a dat aprecierea probelor expuse în apelul procurorului; motivarea deciziei este superficială; instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor martorului G. Angheluță și certificatelor eliberate de șeful Penitenciarului nr. 9, colonel de justiție, Victor Tonu, lucrător al Penitenciarului nr. 9 – Pruncul, prin care s-a menționat că inculpatului O. Neamțu nu i-a fost permisă deplasarea în afară penitenciarului; acuzatorul de stat nu este de acord cu pedeapsa deoarece instanța de fond urma cel mult, definitiv să stabilească inculpatului 11 ani dar nu 23 ani; avocatul R. Medeleanu în numele inculpatului O. Neamțu, care și-a întemeiat cerințele pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea sa, recurentul indică că, decizia instanței de apel nu este motivată, nu s-a expus asupra motivelor indicate în apel de apărător, nu sunt probe, sentința se bazează pe presupuneri.

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și temeiurile invocate, Colegiul lărgit concluzionează că, recursul procurorului urmează a fi admis, iar recursul avocatului R. Medeleanu în numele inculpatului O. Neamțu urmează a fi respins, din următoarele considerente. Referitor la recursul avocatului R. Medeleanu în numele inculpatului O. Neamțu. Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. Recurentul face trimitere la prevederile pct. 6), 8) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elemente infracțiunii. 4 Colegiul penal menționează că, argumentele recurentului R. Medeleanu invocate la pct. 5 sunt neîntemeiate, deoarece instanțele judecătorești au cercetat toate probele prezentate de părți care au dovedit vinovăția lui O. Neamțu în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, iar decizia instanței de apel corespunde cerințelor art. 414, 417 Cod de procedură penală. De asemenea, Colegiul lărgit remarcă, că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le- a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 4, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrile atacate în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, urmează a se constata că recursul declarat în prezenta cauză se respinge ca inadmisibil. Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui O. Neamțu în comiterea infracțiunii prevăzute de 264 alin. (3) lit. b) Cod penal să fie justă și întemeiată. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și lecturînd textul deciziei adoptate în cauză rezultă că, instanța de apel la judecarea apelului a respectat prevederile art. 413-417 Cod de procedură penală, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele administrate și verificate în ședința de judecată, corect constatînd prezența semnelor agravante de la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece a fost provocat decesul unei persoane. Colegiul penal relevă că motivele invocate de recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs, prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii recurate și prin urmare, se impune soluția respingerii recursului înaintat de avocatul R. Medeleanu în numele inculpatului în prezenta cauză, ca fiind inadmisibil. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima 5 instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel, judecînd apelul n-a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție pripită de respingere a apelului declarat de procuror, prin ce a comis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de procuror, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, care au fost indicate de către ultimul și în apel, rezultă că instanța de apel și-a argumentat soluția privind achitarea lui O. Neamțu pe art. 317 alin. (1) Cod penal, superficial fără o analiză amplă a probelor prezentate de acuzator. Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu a verificat minuțios și nu au fost supuse analizei în coroborare probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, la baza deciziei adoptate fiind reținute aceleași probe care au fost cercetate de instanța de fond și doar enumerate în decizie, neexaminînd sub toate aspectele hotărîrea primei instanțe. Totodată, instanța de recurs menționează că, instanța de apel a menținut sentința însă nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume: nu a fost cercetat episodul pe art. 317 alin. (1) Cod penal – adică inculpatul a fost achitat dar nu a fost respectate prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu au fost cercetate probele și nu au fost analizate motivele invocate de procuror; Examinînd apelul cu grave derogări de la norma procesual-penală, instanța de apel a dat prioritate declarațiilor inculpatului și martorilor apărării din instanța de fond, care au negat vinovăția lui O. Neamțu în săvîrșirea evadării din locul de detenție. Achitîndu-l pe inculpatul O. Neamțu pe art. 317 alin. (1) Cod penal, instanța de fond a menționat că ,, …Din actele cauzei penale sa constatat că, O. Neamțu își ispășea pedeapsa în Penitenciarul nr.9 Pruncul, sectorul nr.8, situat pe str. Pruncului 44, mun. Chișinău, și avea dreptul la deplasare fără escortă. 6 Prin decizia șefului Penitenciarului nr.9 din 16.06.2008 condamnatul O. Neamțu a fost transferat pentru ispășirea pedepsei în regim de resocializare începînd cu data de 16.06.2008. În ședința instanței s-a stabilit că, la 01.12.2012, O. Neamțu s-a întors în penitenciar, fiind prezent la toate apelurile. Din declarațiile condamnatului rezultă că, la 01.12.2012, dimineața, după apel, pe la orele 10:00, s-a deplasat acasă la Strășeni, în jurul orelor 14:00 s-a întors de la Strășeni spre oraș și a luat automobilul de la reparație. Seara pe la orele 19:00 a mers la penitenciar, la apelul de seară, a stat pînă la apelul de la 21:30, după care a plecat spre casă, la Strășeni. Din declarațiile martorului G. Angheluța, audiat în ședința instanței rezultă că, O. Neamțu se deținea în Penitenciarul nr.9 la regim de resocializare și locuia în afara penitenciarului. Despre evadarea lui O. Neamțu, nu cunoaște deoarece apelul în cadrul penitenciarului se efectuează la ora 19:00, mai apoi la 21:30, iar pe parcursul nopții penitenciarul este verificat după posibilitate. La ora 19:00 și 21:30 a fost efectuat apelul, O. Neamțu era prezent. Următorul apel a fost făcut la 04:00, iar O. Neamțu era prezent. În legătură cu aceasta instanța de judecată a constatat că, în cazul în care O. Neamțu avea astfel de statut, părăsind teritoriul instituției nu a evadat în sensul prevăzut de art.317 Cod penal. Or, evadarea în sensul normei menționate constă în fapta unei persoane de a fugi din închisoare sau de sub arest cu scopul de a se eschiva de la executarea pedepsei. În conformitatea cu prevederile art. 390 alin. (1) pct. 1 Cod de procedură penală sentința de achitare se adoptă dacă nu sa constatat existența faptei infracțiunii. Analizînd în ansamblu probele examinate în cadrul ședinței de judecată pe episodul dat, instanța de judecată a ajuns la concluzia că, fapta infracțiunii nu există, iar în privința lui O. Neamțu urmează să se pronunțe o sentință de achitare.” Această poziție a fost menținută de instanța de apel, care este contrară prevederilor legale. Potrivit art. 317 alin. (1) Cod penal, evadarea din locurile de deținere, săvîrșită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare, precum și de persoana care se află sub arest preventiv, se pedepsește cu închisoare de pînă la 3 ani. Prin evadare se înțeleg acțiunile ilegale de părăsire a locului de deținere, inclusiv a celui din perimetrul penitenciarului ori din afara acestuia, unde condamnatul a fost obligat să se afle în timpul executării pedepsei închisorii, adică acțiunea de evadare din locurile de detenție constituie o sustragere de la privarea de libertate la care persoana a fost supusă, săvîrșită prin părăsirea în mod voit și ilegal a locului de detenție. Conform art.72 alin.(l) Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită persoanei condamnate se executa în penitenciar de tip deschis, semiînchis și de tip închis. O asemenea stipulare este prevăzută și de art.216 din Codul de executare al RM. Tipul penitenciarului îl stabilește instanța de judecată la pronunțarea sentinței. Procedura de executare a pedepsei închisorii în orice tip de penitenciar este reglementată de Codul de executare Capitolul XXII. Pedeapsa cu închisoarea constituie izolarea reală a condamnatului de societate, de locul de trai, lipsirea lui legală de dreptul de circulație. Deci, condamnatul este limitat în anumite drepturi și i se impun și un șir de obligații. Statul, prin intermediul 7 organelor sale, preluîndu-1 pe condamnat pentru ispășirea pedepsei, are obligația și de a-1 controla permanent în procesul executării acesteia. Astfel, din materialele dosarului se observă că condamnatul O.Neamțu executînd pedeapsa închisorii în penitenciarul de tip închis, prin decizia șefului Penitenciarului nr. 9 din 16.06.2008, a fost transferat pentru ispășirea pedepsei în regim de resocializare începînd cu data de 16.06.2008. Potrivit art. 216 alin. (1), (2) Cod de executare, condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun ori în regim de resocializare sau care este lăsat să execute lucrări de deservire gospodărească în penitenciar i se poate acorda dreptul de deplasare fără escortă sau însoțire în afara penitenciarului dacă a executat cel puțin 1/3 din termenul pedepsei, este caracterizat pozitiv și conform recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept și dacă aceasta o cere specificul muncilor în care este antrenat. Dreptul la deplasare fără escortă sau însoțire în afara penitenciarului se acordă condamnatului prin dispoziția scrisă a șefului penitenciarului. Șeful penitenciarului stabilește orarul și itinerarul deplasărilor condamnaților. Colegiul lărgit reține că, potrivit certificatului eliberat de șeful Penitenciarului nr. 9, colonel de justiție, Victor Tonu ,, inculpatului O. Neamțu nu i-a fost acordată permisiunea de deplasare în afara Penitenciarului nr. 9 – Pruncul la data de 01.12.2012” (f.d. 28, vol. II). Prin urmare, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește aprecierea probelor și achitarea inculpatului pe art. 317 alin. (1) Cod penal, acceptînd niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor martorilor precum și probelor materiale expuse mai sus. Mai mult, achitîndu-l pe art. 317 alin. (1) Cod penal, infracțiune de evadare din locurile de detenție care a avut loc la 01 decembrie 2012, de fapt exclude sau pune la îndoială infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, care a avut loc tot în aceiași zi ,,01 decembrie 2012, la ora 21.30”. Colegiul lărgit mai menționează că potrivit art. 85 Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Or, pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară. Astfel, instanța de judecată stabilind pedeapsa pentru cumul de sentințe, incorect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal. În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or nepronunțarea asupra motivelor invocate în apel echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și în acest caz, decizia în partea achitării lui O. Neamțu pe art. 317 alin. (1) Cod penal și aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod procedură penală, întrucît o asemenea eroare juridică nu poate fi corectată în instanța de recurs. 8 La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să cerceteze, să verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului penal în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, și să califice corect acțiunile inculpatului în strictă conformitate cu legislația în vigoare, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 434 și 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit, DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Roman Medeleanu în numele inculpatului Neamțu Oleg. Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, în partea achitării în baza art. 317 alin. (1) Cod penal și aplicării prevederilor art. 85 Cod penal, în cauza penală în privința lui Neamțu Oleg Vasile, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest hotărîrea se menține. Decizia nu este susceptibilă căilor de atac în partea dispunerii rejudecării, iar în partea respingerii hotărîrii atacate este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 26 mai 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan 9