1ra-522/2015 — Art. 264-1 al. 4, 85 CP

Instanța de fond de la 15.08.2014 până la 27.11.2014;

Instanța de apel de la 16.12.2014 până la 04.02.2015;

Instanța de recurs de la 26.03.2015 până la 06.05.2015. CONSTATĂ 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2014, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Zaim Denis a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 4 luni închisoare. Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Drochia din 28 mai 2013, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 3 ani 1 lună închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. 2. Potrivit sentinței, s-a stabilit că inculpatul Zaim Denis la data la 19 iulie 2014, aproximativ la ora 00:10, nefiind documentat cu permisul de conducere, conducând automobilul de model BMW 316 i cu numărul de înregistrare HN AY 217 și deplasându-se pe str. Decebal, mun. Bălți, în regiunea imobilului nr.158, având o traiectorie neuniformă de deplasare, a fost stopat de către inspectorii de patrulare rutieră a Companiei de patrulare nr. l Bălți a RP „Nord” al INP al MAI, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport auto în stare de ebrietate. În legătură cu faptul că Zaim Denis Vitali avea semne vizibile de ebrietate alcoolică exprimate prin comportamentul neadecvat, dereglarea vorbei, miros de alcool din cavitatea bucală, fiind escortat la Dispensarul narcologic al Spitalului clinic municipal Bălți, Zaim Denis Vitali a fost supus testării alcoolscopice, conform căreia concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat la Zaim Denis Vitali era în mărime de 0,91 mg/l. Conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.2548 din 19 iulie 2014, a fost efectuat examenul medical a lui Zaim Denis Vitali, în cadrul căruia ultimul, fiind prevenit privind modalitatea și ordinea petrecerii examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, inclusiv și despre faptul necesității recoltării probelor biologice de sânge în cadrul acestui examen medical, totodată, fiind prevenit despre răspunderea penală în cazul refuzului de la recoltarea probelor 1 biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, fiind conștient de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și urmările lor, categoric a refuzat de la recoltarea probelor biologice de sânge în cadrul acestui examen medical. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Zaim Denis, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi sentințe și aplicarea unei pedepse non privative de libertate, iar în partea pedepsei ne ispășite prin sentința Judecătoriei Drochia din 28 mai 2013 să-i fie aplicat inculpatului prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal. În motivarea apelului apărătorul inculpatului a invocat, că instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele atenuante, precum că la faza de urmărire penală inculpatul a dat dovadă de colaborare, de neîmpotrivire și a recunoscut fapta, și-a cerut scuze în fața instanței de judecată dând dovadă că se căiește sincer. Astfel, apărarea în temeiul circumstanțelor atenuante enumerate, solicitată aplicarea art. 90 alin. (11) Cod penal

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 februarie 2015, a fost respins ca nefondat cererea de apel declarată de către avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Zaim Denis cu menținerea sentinței Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2014. În motivarea soluției Colegiul constată că, instanța de fond, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept just a tras concluzia că inculpatul Zaim Denis a săvârșit infracțiunea imputată și anume: „refuzul conducătorului mijlocului de transport de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere”. Examinând cauza la cererea inculpatului în ordinea prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală instanța a luat în considerație prevederile alin. (8) din acesta, care prevede că inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă or, cu aplicarea acestor prevederi limita maximală pentru instanță, în cazul aplicării pedepsei cu închisoarea, constituie 6 luni. Mai mult ca atât, față de circumstanțele și argumentele apelantului ce preced, Colegiul penal a conchis că, instanța de fond constatând ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținând cont de prevederile legale a art. 61, 75, 85 Cod penal i-a stabilit inculpatului o pedeapsă în limitele sancțiunii legii art. art. 2641 alin. (4) Cod penal or, Zaim Denis, a mai comis anterior, o infracțiune în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu acordarea unui termen de probă de 2 (doi) ani.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Zaim Denis, care, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, cum este 2 munca neremunerată în folosul comunității, iar pedeapsa neispășită prin sentința Judecătoriei Drachia din 28 mai 2013 să-i fie aplicate prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal. În motivarea recursului inculpatul a indicat că: - instanța de apel incorect a ajuns la concluzia că corectarea s-a este posibilă numai cu stabilirea pedepsei sub formă de pedeapsă reală. 5.1. Procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, invocând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În recursul declarat de către inculpatul Zaim Denis se invocă ca temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la aplicarea pedepsei cu închisoare reală în penitenciar de tip semiînchis. Analizând temeiurile pentru recurs invocate, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speță ele nu și-au găsit confirmarea, deoarece instanța de apel a respectat prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală la judecarea apelului. Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Deci, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie temei pentru casarea hotărârii de către instanța ierarhic superioară în procedura prevăzută de legea procesual penală pentru căile de atac. Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Reieșind din materialele cauzei, prin sentința Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2014, inculpatul Zaim Denis a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) 3 Cod penal la 4 luni închisoare. Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Drochia din 28 mai 2013, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 3 ani 1 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În aceste circumstanțe, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată, stabilind o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Argumentul invocat de recurent privind neaplicarea prevederilor prevăzute de art. 90 alin. (11), Colegiul îl apreciază neîntemeiat. Astfel, Colegiul analizând cazul de casare invocat de recurent și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, și anume cu referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor legale, consideră că nu este incident în cauză, deoarece pedeapsa s-a aplicat în limitele legii, argument expus detaliat în prezenta decizie. În asemenea condiții Colegiul, consideră că, temeiurile la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, fapt ce determină incontestabil concluzia inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul Zaim Denis, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Zaim Denis Vitali, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 februarie 2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 20 mai 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 4