1ra-85/2015 — art. 179 alin. 2 CP

1ra-85/2015 — art. 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-85/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 septembrie 2014, în cauza penală în

privința lui

Zaim Dmitri Valeri, născut la 22 noiembrie 1991, originar

din or. Briceni, domiciliat or. Rîșcani, str. Independenței, 52

ap. 25

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de către Negru Ana Stepan și Dovgani Dmitrii Oleg a

fost lăsată fără soluționare, acordînd posibilitate părții interesate să se adreseze în

instanța civilă, conform procedurii generale.

Prin aceiași sentință a fost încetat procesul penal în privința lui Gaidău Lilian

Tudor, Zmeu Victor Vasile și Rodionov Maxim Vitali învinuiți în săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2) și art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal,

în legătură cu împăcarea părților, în privința cărora recurs nu a fost declarat.

la 24 octombrie 2012, în jurul orei 00.10, prin înțelegere prealabilă și împreună cu

Gaidău L.T., Rodionov M.V., Ignatiuc Dmitri Vasili și Zmeu V.V. au pătruns în

gospodăria cet. Negru A.S., situată în or. Cupcini, str. Izvorului 10 și continuînd

acțiunile sale ilegale îndreptate spre violarea domiciliului, încâlcind art. 29 al

Constituției RM, fără consimțământul ultimei au pătruns în locuința acesteia, care

se afla împreună cu cet. Dovgani D.O., le-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și

picioarele, peste tot corpul lui Dovgani D.O. și Negru A.S., cauzîndu-le leziuni

corporale, care conform raporturilor de expertiză medico-legală nr.06-D și respectiv

1

07-D din 03.01.2013, au fost calificate ca vătămări corporale ușoare, după care, la

cerința părții vătămate de a părăsi locuința au refuzat să plece.

Astfel, acțiunile lui Zaim D.V., de către organul de urmărire penală au fost

încadrate în baza art. 179 alin. (2) Cod Penal, violarea de domiciliu, adică, pătrunderea

și rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără consimțământul acesteia și refuzul de

a părăsi la cererea ei, săvîrșită cu aplicarea violenței.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Zaim D.V. să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (2) Cod Penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de 600

unități convenționale. În motivarea apelului, procurorul a invocat dezacordul cu

modalitatea de apreciere de către instanța de fond a probelor administrate la dosar,

care în opinia părții acuzării demonstrează vinovăția lui Zaim D.V. de cele

imputate.

3.2. Partea vătămată Negru A.S., în apelul său a solicitat casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Zaim D.V. să fie recunoscut vinovat în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod Penal, cu admiterea acțiunii civile

înaintate, invocînd prezența la dosar a probelor ce demonstrează vinovăția lui Zaim

D.V. de cele incriminate.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

Instanța de apel a considerat, că instanța de fond dispunînd achitarea lui Zaim

D.V. de sub învinuirea formulată pe art.179 alin.(2) Cod Penal, pe motiv că fapta nu

a fost comisă de inculpat, a adoptat o hotărîre legală și temeinică, bazată pe întreg

ansamblul probant, care cert dovedește nevinovăția lui în comiterea infracțiunii

incriminate.

Argumentele invocate în apelurile procurorului și părții vătămate, privind

prezența probelor ce dovedesc vinovăția lui Zaim D.V. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.179 alin.(2) Cod Penal, în opinia instanței de apel, sînt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de

fond și cea de apel pe parcursul judecării cauzei.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a stabilit lipsa probelor

care ar dovedi vinovăția lui Zaim D.V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.179 alin.(2) Cod Penal.

Ca urmare, instanța de apel a concluzionat, că apelurile înaintate sunt

declarative, ce urmează a fi respinse, deoarece pe caz sunt expuse probe care au

fost prezentate în instanța de fond și asupra cărora instanța s-a expus în sentința

pronunțată, acestea fiind apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității, veridicității și coroborării lor în ansamblu.

2

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș V., care solicită casarea acesteia,

cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, invocînd argumente identice cu cele invocate în apel.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului procurorului, solicitînd respingerea acestuia, ca nefondat.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În cazul supus judecării

Colegiul constată că, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 101 și 414 Cod de procedură penală.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

recurentul pune la baza recursului dezacordul cu aprecierea probelor administrate

la dosar de către instanța de apel. Aici Colegiul evidențiază că argumentul în cauză

a fost invocat și în apel de către partea acuzării, criticîndu-se aprecierea probelor de

către instanța de fond. Astfel, întru expunerea concluziilor sale Colegiul va purcede

la verificarea deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz.

Din materialele cauzei se reține că Zaim D.V., de către organul de urmărire

penală a fost învinuit, de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod

penal, violarea de domiciliu, adică, pătrunderea și rămînerea ilegală în domiciliul unei

persoane, fără consimțământul acesteia și refuzul de a părăsi la cererea ei, săvîrșită cu

aplicarea violenței. Instanța de fond l-a achitat pe Zaim D.V. de sub învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta nu

a fost comisă de inculpat, soluție menținută de către instanța de apel.

Analizînd conținutul sentinței, Colegiul constată că, la adoptarea soluției de

achitare instanța de fond s-a bazat pe următoarele concluzii privind aprecierea

probelor:

3

- declarațiile inculpatului Rodionov M.V.: „...Nu a văzut dacă Zaim a intrat în

gospodărie.” (f.d. 90, v.2);

- declarațiile părții vătămate Negru A.S.: „...Nu pot să spun dacă Zaim a fost în

noaptea ceea.” (f.d. 52, v.2);

- declarațiile părții vătămate Dovgani D.O.: „...Statură era asemănătoare cu

Zaim, dar fața nu am observat.” (f.d. 54, v.2);

- declarațiile martorului Cazac V.V.: „...Pe Zaim nu l-am văzut în acea seară la

Negru Ana.” (f.d. 81-82, v.2);

- declarațiile martorului Testimițeanu M.V.: „... în seara ceea eu nu l-am văzut pe

Zaim, el nu a fost cu noi în automobil. Eu n-am văzut pe Zaim în al 2-lea mașină.” (f.d. 84,

v.2);

- declarațiile martorului Gabarev G.G.: „...Eu nu am memorizat pe față pe

persoanele care au intrat în gospodărie.” (f.d. 83, v.2);

- declarațiile martorului Spataru V.N.: „...în seara ceea eu nu l-am văzut pe Zaim,

el nu a fost cu noi în automobil. Eu nu l-am văzut pe Zaim în a 2-a mașină.” (f.d. 84, v.2).

Ca urmare, instanța de fond a conchis că: „Tot odată, instanța de judecată

ascultînd declarațiile părților vătămate Negru A.S. și Dovgani D.O. date în cadrul

ședințelor de judecată a stabilit, că ultimii nu cunosc dacă în gospodăria și în casa lui Negru

A.S. a pătruns și inculpatul Zaim D.V. ... Faptul violării domiciliului de către inculpatul

Zaim D.V. n-a fost confirmat nici prin declarațiile martorilor ascultați în ședința de

judecată (martorul Spataru V.N. și Cazac V.V.). În ședința de judecată inculpatul Rodionov

M.V. a declarat că nu 1-a văzut pe Zaim D.V. în ograda părții vătămate... Instanța de

judecată consideră, că circumstanțele descrise mai sus pun la îndoială vinovăția

inculpatului Zaim D.V. în comiterea infracțiunii respective, deoarece probele acumulate de

organul de urmărire penală și studiate în instanța de judecată nu sunt sificiente pentru a

identifica inculpatul ca persoana ce a comis infracțiunea descrisă în acuzare”.

Astfel, se constată de către Colegiu, că instanța de fond printr-un examen

coroborat al mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale,

coroborate cu cele administrate direct și nemijlocit în ședința de judecată, a reținut

corect situația de fapt, ca consecință adoptînd o soluție de achitare în privința lui

Zaim D.V.

Analizînd conținutul deciziei, Colegiul consideră că, instanța de apel în mod

just a considerat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, fiind

solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de achitare și ca urmare constatînd că, starea de fapt stabilită de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței, concluzie corect susținută de către instanța de apel.

De asemenea, Colegiul atestă că în cadrul ședinței de judecată în instanța de

apel a fost admis demersul părții acuzării, privind reluarea cercetării judecătorești

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, dispunînd audierea nemijlocită în

ședința instanței de apel a părții vătămate Negru A.S., martorului Dovgani D.O.,

persoanei achitate Zaim D.V. și prezentarea bazei probante scrise, care au

considerat-o pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.

4

Conform declarațiilor părții vătămate Negru A.S., date în instanța de apel

(f.d.10-181, v.2): „...La față pe Zaim D.V. nu l-a văzut, dar presupune că el a fost în ograda

ei.... Cînd au pătruns persoanele, era întuneric în acel moment. La față nu am avut

posibilitate să-i văd... Dar eu din spate l-am văzut pe Zaim, apoi l-am recunoscut”.

În acest context, Colegiul atenționează că deși partea vătămată la etapa

urmăririi penale și în instanța de fond a declarat că „Nu pot să spun dacă Zaim a fost

în noaptea ceea”, la etapa judecării cauzei în apel ea se contrazice, declarînd că „La

față pe Zaim D.V. nu l-a văzut”, „din spate l-am văzut pe Zaim, apoi l-am recunoscut”,

„nu am avut posibilitate să-i văd” etc.

În opinia Colegiului, instanța de apel constatînd contradictorialitatea

declarațiilor părții vătămate, întemeiat a conchis precum: „Însuși partea vătămată

Negru A.S., în ședința instanței de fond a confirmat, că ea nu cunoaște dacă în gospodăria

și în casa ei a pătruns și Zaim D.V., au fost mai multe persoane tinere pe care nu le poate

recunoaște. Declarațiile părții vătămate în cauză date în ședința instanței de apel, instanța

de apel le apreciază critic, din motiv, că contravin celorlalte probe prezente în cauza dată”.

La fel, instanța de apel în consens cu instanța de fond, în mod just a reținut și

declarațiile martorului Cazac V., părții vătămate Dovgani D.O. și inculpatului

Rodionov M.V., date în ședința instanței de fond, declarații care au fost date citirii

de către partea apărării în ședința instanței de apel, care au indicat că nu l-au văzut

pe Zaim D.V. în ograda părții vătămate.

În consecință, instanța de apel întemeiat a conchis că, în cadrul examinării

cauzei în ordine de apel, partea acuzării nu a prezentat careva probe ce ar confirma

cert coparticiparea lui Zaim D.V. la săvîrșirea faptei prejudiciabile incriminate,

limitîndu-se la prezentarea probelor care au fost prezentate instanței de fond și care

au fost apreciate și analizate în sentința pronunțată.

Pe această linie de idei, Colegiul consideră că instanța de fond a apreciat just

probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza hotărîrii, fiind obținute

legal, care sânt admisibile și sânt apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Instanța de fond a soluționat cazul, examinînd toate probele în ansamblu,

unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor

judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar

dezacordul unei părți, în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Colegiul constată că instanța de apel corect a concluzionat precum la caz nu

este prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanța de fond și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții de cît cea pe care materialul probator o susține.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel, uzând de dreptul de a

verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei

aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a unei

aprecieri de ansamblu a concluziei finale dedusă din totalitatea probelor

administrate, și-a format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt,

5

similară cu cea constatată de prima instanță, deducînd oportunitatea unei soluții de

achitare a lui Zaim D.V.

Cu referire la argumentul recurentului, privind modalitatea de apreciere a

probelor, instanța de recurs constată că instanța de apel ținînd cont de prevederile

art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, a cercetat probele

administrate la dosar, dînd citire materialelor cauzei, verificîndu-le și apreciindu-le

just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ca urmare corect a menținut

starea de fapt stabilită de instanța de fond. În acest context, Colegiul reține că,

angajarea răspunderii penale a lui Zaim D.V. nu se poate dispune doar în baza

datelor probabile și nu probe certe, așa cum cer rigorile procesului penal pentru a

dispune condamnarea unei persoane. Ca rezultat pentru considerentele de fapt și

de drept expuse, Colegiul va menține soluția de achitare a instanței de fond și de

apel în privința lui Zaim D.V., ca o consecință directă a lipsei probelor în sensul

învinuirii înaintate.

În concluzie, Colegiul atestă că, criticele procurorului referitoare la greșita

achitare a lui Zaim D.V., sub aspectul săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (2) Cod penal, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții

contrare celei adoptate de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Procurorul și-a bazat recursul declarat pe temeiul de casare prevăzut de pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce prevede că o hotărâre a instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia

atacată nu cuprinde motivele invocate pe care se întemeiază soluția.

În acest aspect Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, temeiul invocat de

recurent „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel” nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța

de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate. Mai mult ca atît, Colegiul atenționează asupra faptului că, deși temeiul

dat a fost indicat în recurs, însă recurentul nu a menționat explicit, asupra cărui

motiv invocat în cererile de apel, Curtea de Apel nu s-a pronunțat în decizia

adoptată.

Nici, temeiul invocat de recurent precum „hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția” nu persistă la caz, dat fiind faptul că, respectându-se

prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârea adoptată de către

instanța de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea

apelurilor declarate, precum și motivele adoptării soluției date.

În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de

către procuror în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil

concluzia de respingere a recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

contestate.

6

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 septembrie 2014, în cauza penală în

privința lui Zaim Dmitri Valeri, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7