1ra-360/2015 — art.186 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra- 360/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Petru URSACHE

judecători Nadejda TOMA

Ghenadie NICOLAEV

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Chiosa Valentin Gheorghii, născut la

26.10.1986, originar și domiciliat mun.

Chișinău, str. N.M. Spătaru 21/1, ap.40-41.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Chiosa Valentin Gheorghii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Castraveț Alexandru a fost

admisă și dispusă încasarea din contul inculpatului Chiosa Valentin în

beneficiul părții vătămate Castraveț Alexandru prejudiciu material în sumă

de 3824 lei și prejudiciul moral în sumă de 2500 lei.

octombrie 2013 aproximativ orele 22.00, Chiosa Valentin, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în curtea casei din str. I.

Dumeniuc 26, mun. Chișinău, pe ascuns a sustras de pe acoperișul

automobilului de model ,,Chevrolet” numerele de înmatriculare ale căruia

1

n-au fost stabilite de organul de urmărire penală, parcat fără supraveghere

pe strada sus – indicată, o geantă de culoare neagră în care se afla un laptop

de model ,,Asus UL 80 AG – WX 008V”, cu seria 9AN0AS686033449 și un

cablu cu adaptor de alimentare, bunuri în sumă de 5300 lei.

declarat apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

în privința sa a unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că prima instanță la

pronunțarea sentinței:

- greșit a apreciat declarațiile depuse în ședința de judecată de către

martorii Plop N., Chiosa A., Chiosa E., Chiosa L. și Stratienco E., care au

explicat că inculpatul le-a comunicat că a găsit bunurile indicate și le-a luat

cu scopul de a le restitui proprietarului, dar nu de a le însuși.

- nu a dat apreciere ordonanței Procuraturii sec. Ciocana mun. Chișinău

din 29 noiembrie 2013, prin care Chiosa Valentin a fost scos de sub

urmărire penală din motiv, că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, procesul penal

fiind clasat.

- n-a ținut cont de faptul că laptopul nu a fost înstrăinat altor persoane

terțe și nu au fost întreprinse măsuri de schimbare a adresei IP a acestuia.

Astfel inculpatul consideră, că în acțiunile sale lipsește unul din

elementele constitutive al infracțiunii și anume latura subiectivă, deoarece

nu a fost dovedită intenția inculpatului de a sustrage bunul.

noiembrie 2014 apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută fără

modificări sentința instanței de fond.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și just a

ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, cercetând

în acest sens următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate Castraveț Alexandru;

- declarațiile martorilor: Plop N., Chiosa E., Chiosa A., Chiosa l.,

Stratienco I., Chiosa V;

- procesul verbal din 16 octombrie 2013 privind examinarea obiectului

prin care a fost examinată înregistrarea video a momentului în care Chiosa

Valentin a sustras de pe automobilul „Chevrolet” o geantă neagră în care se

afla laptopul părții vătămate (f. d. 16);

- procesul verbal al percheziției la domiciliul cet. Chiosa Alexandru,

întocmit la 27 noiembrie 2013 în cadrul căreia a fost ridicată o geantă de

culoare neagră în care se aflau laptopul de model „Asus” și un încărcător (f.

d. 27-28);

2

- procesul verbal din 28 noiembrie 2013 privind examinarea

obiectului și anume laptopul de model Asus UL80AG-WX008V cu încărcător

și geantă de culoare neagră (f. d. 29-31);

- corpurile delicte: laptopul de model Asus UL80AG-WX008V cu

încărcător și geantă de culoare neagră și CD-ul cu înregistrările video.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, probele sus-menționate

corect au fost puse de către prima instanță la baza hotărârii adoptate,

deoarece acestea sunt pertinente, concludente, utile și veridice, și în

ansamblu coroborează între ele, fiind corect apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod procedură penală.

Instanța de apel de asemenea a considerat nefondată poziția

inculpatului cu referire la faptul că instanța de fond nu a dat apreciere

ordonanței din 29 noiembrie 2013, emise de Procuratura sect. Ciocana,

mun. Chișinău, prin care s-a dispus scoaterea inculpatului Chiosa V. de sub

urmărirea penală pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal cu clasarea procesului și a

cauzei penale, deoarece potrivit încheierii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 31 ianuarie 2014 (f. d. 62-64), în baza plângerii părții vătămate

Castraveț Alexandru, această ordonanță și ordonanța procurorului ierarhic

superior Demidov I., din 23 decembrie 2014 au fost declarate nule.

Cu referire la argumentele inculpatului că în acțiunile sale nu sunt

întrunite elementele infracțiunii și anume nu a fost constatat scopul

comiterii infracțiunii imputate, instanța de apel a menționat că, potrivit

declarațiilor martorilor audiați, precum și a însăși inculpatului Chiosa V.,

ultimul nu a afișat nici-un anunț despre găsirea obiectelor, nu a lăsat niciun

aviz despre aceasta pe automobilul pe care se afla laptopul, nu a înștiințat

administrația blocului, magazinului din apropiere despre găsirea obiectelor.

Astfel, s-a constatat că inculpatul nu a întreprins nici o acțiune reală întru

identificarea proprietarului laptopului, ceea ce în opinia instanței de apel

dovedește faptul, că inculpatul a sustras bunul, reținându-l fără a avea

scopul de a-l restitui proprietarului.

declară recurs ordinar inculpatul Chiosa Valentin, care invocând temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin.(1) lit. 6), 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare în privința sa, invocând că în acțiunile sale nu sunt

întrunite elementele infracțiunii imputate, și anume că lipsește latura

subiectivă, nefiind constatat scopul de însușire a bunului.

Recurentul insistă asupra faptului că bunul a fost găsit de către el și nu

sustras, deoarece:

3

- laptopul a fost uitat pe parbrizul unui automobil străin marca

”Chevrolet” n. î. A00425 AP de către partea vătămată, iar proprietarul

autoturismului nu-i era cunoscut inculpatului;

- inculpatul n-a ascuns faptul că a găsit bunul, deoarece a relatat despre

acest fapt mai multor persoane cu care s-a întâlnit pe stradă, ceea ce a fost

confirmat în ședința de judecată prin declarațiile martorilor audiați;

- bunul găsit nu a fost înstrăinat de către inculpat altor persoane în

scopul obținerii unui profit, și inculpatul nu a schimbat adresa IP a

laptopului și a verificat dacă sunt careva anunțuri cu privire la pierderea

laptopului.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Inculpatul în recursul declarat invocă drept temeiuri de casare

prevederile art. 427 alin.(1), pct. 6) și 8) Cod procedură penală potrivit

cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel: 6) dacă instanța de

apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal consideră necesar de menționat că, conform practicii

judiciare stabilite erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

De asemenea Colegiul subliniază că potrivit sensului legii eroarea

gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct.

11/1 ) Cod de procedură penală și anume ca, stabilire eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor, care

4

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de

fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

De asemenea Colegiul penal menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Analizând argumentele expuse în recursul inculpatului și materialele

cauzei, Colegiul constată că recurentul nu și-a motivat solicitările prin

prisma temeiurilor de casare solicitate, insistând, de fapt, asupra unei alte

aprecieri a probelor în speța examinată decât cea a instanțelor de judecată.

În acest sens Colegiul constată că criticele formulate în recurs au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora

aceasta le-a dat apreciere motivându-și soluția corespunzător,

argumentând și pe larg expunându-se (pct. 5 al prezentei decizii),

referindu-se la toate motivele invocate în apel, inclusiv de către partea

apărării, motivare pe care instanța de recurs și-a însușit-o pe deplin și a

cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că hotărîrea

atacată a fost verificată și în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu s-au identificat și alte motive care să ducă

la casarea acesteia.

Totodată, Colegiul atestă că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

de aceea argumentele recursului nu pot fi considerate motive sub aspectul

casării hotărârii contestate, ca fiind ilegală.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către inculpat în recurs, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond,

nu poate servi drept temei pentru reexaminarea cauzei, astfel constatându-

se lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate de

către recurent, prevăzute în pct. 6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

5

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi respins

ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Chiosa

Valentin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 noiembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la data de 14 mai 2015.

Președinte (semnătura) Petru URSACHE

Judecător (semnătura) Nadejda TOMA

Judecător (semnătura) Ghenadie NICOLAEV

6