1re-60/2015 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-60/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Covalenco Elena, Diaconu Iurie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

petiționara, Afanas Galina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2015 și a încheierii Judecătoriei Soroca din 04

decembrie 2014,

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Judecătoria Soroca, în baza prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, prin care a

solicitat de a obliga Procuratura r-lui Soroca, să examineze plîngerea sa depusă la

19.05.2014, pe faptul delapidării averii străine și să lichideze încălcările depistate.

Petiționara a invocat în argumentarea plîngerii sale, că Procuratura r-lui Soroca

timp de 6 luni refuză să examineze plîngerea ei, iar fostul concubin al surorii sale, care

a și ucis-o cu scopul însușirii averii, a acaparat abuziv locuința petiționarei și locuiește

în ea, fiind susținut și încurajat de către colaboratorii organelor de drept din Soroca,

care ascund această infracțiune.

G., a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a conchis că, plîngerea

înaintată de către petiționară este neîntemeiată, deoarece fiind depusă la Procuratura

r-lui Soroca la data de 19.05.2014, aceasta a fost ulterior remisă în adresa

Inspectoratului de Poliție Soroca la data de 20.05.2014 pentru examinare conform

competenței, despre acest fapt fiind informată și petiționara. La rîndul său,

Inspectoratul de Poliție Soroca, la data de 01.07.2014 a expediat în adresa petiționarei,

răspunsul nr. 9169, referitor la plîngerea înaintată de către ultima, care a și fost

recepționat de către ea, confirmîndu-se prin anexarea la materialele cauzei a

răspunsului menționat.

În caz de dezacord cu rezultatul soluționării plîngerii sale, de către Inspectoratul

de Poliție Soroca, petiționara urma să-l atace la procuror și ulterior la judecătorul de

instrucție, ceea ce nu a fost efectuat.

1

În conformitate cu prevederile art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală

(redacția 2013), încheierea a devenit irevocabilă.

solicitat casarea acesteia ca fiind ilegală.

În motivarea recursului său, petiționara a invocat examinarea superficială și

neobiectivă a argumentelor formulate de ea în plîngerea inițială. În opinia sa, instanța

de judecată neîntemeiat, a lăsat fără examinare acțiunile pretinse ca fiind ilegale ale

responsabililor din cadrul procuraturii Soroca, care nu i-au dat răspuns la plîngerile

din 19.05.2014 și 06.10.2014, iar răspunsul nr. 9169 din 01.07.2014 recepționat de la IP

Soroca, fiind apreciat de către petiționară ca o incapacitate de examinare a plîngerii

depuse referitor la faptele antisociale, pe marginea cărora n-au fost întreprinse măsuri

elementare în vederea constatării infracțiunii. Acțiunile organului de urmărire penală

fiind inefective, motiv pentru care solicită obligarea procuraturii r-lui Soroca de a-i

examina plîngerile depuse pe faptul șantajului și delapidării averii străine.

recursul declarat a fost respins ca inadmisibil.

În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că, dispoziția art. 300 alin. (3)

Cod de procedură penală, pune în sarcina judecătorului de instrucție examinarea

plîngerilor împotriva acțiunilor ilegale ale procurorului care nemijlocit exercită acțiuni

de urmărire penală, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul

examinării plîngerii sale de procuror sau nu a primit răspuns la plîngerea sa în

termenul prevăzut de lege. Însă, nu toate soluțiile adoptate de către judecătorul de

instrucție în acest sens, potrivit art. 313 alin. (2), (5) Cod de procedură penală, sînt

susceptibile căilor de atac, ci doar cele expres stipulate de legiuitor la alin. (6) al

normei vizate, la care de fapt nu se referă pretențiile formulate de petiționara, Afanas

G., motiv pentru care recursul ei a fost respins ca inadmisibil.

recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora și obligarea procuraturii Soroca să

examineze plîngerea din 19.05.2014, pe faptul șantajului și delapidării averii străine.

În motivarea recursului său, petiționara, invocă că:

- Curtea de Apel Bălți în hotărîrea sa, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în recurs, ignorînd faptul că Procuratura Soroca refuză să examineze

plîngerea sa din 19.05.2014:

- au fost ignorate prevederile art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, la

raportarea eronată a situația de fapt, cu cea de drept;

- instanța nu s-a expus asupra răspunsului nr. 9169 din 01.07.2014 al IP Soroca;

- instanța a ignorat și faptul că de către organul de urmărire penală nu s-au

efectuat careva acțiuni concrete și obiective pentru stabilirea și identificarea cu

certitudine a faptului șantajului și delapidării averii.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

2

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi

declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii

judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Prin urmare, prevederile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1)

Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul

în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a

pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data

deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii

recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în

timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.

Așadar, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Prevederile legale enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313 Cod

de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul

recursului în anulare.

Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a organului care

exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 Cod de procedură penală

(cu excepția celor prevăzute la alin. (6) al normei vizate), au un singur grad de

verificare, fapt ce corespunde cerințelor art. 13 CEDO, precum că orice persoană, ale

cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are

dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-

ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Deci,

statul este obligat să asigure o cale de atac în instanță, în cazul pretinselor violări ale

drepturilor omului. Astfel, statul a asigurat acest drept prin controlul efectuat in baza

art. 313 Cod de procedură penală.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod

rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar

asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor

care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Învederînd cele menționate, Colegiul conchide că, recursul de pe rol, este

declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat

3

fondul unei cauze penale și fără suport legal pentru a fi atacat cu recurs în anulare,

adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționara, Afanas

Galina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din18 februarie

2015 și a încheierii Judecătoriei Soroca din 04 decembrie 2014, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 29 aprilie 2015.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Covalenco Elena

Diaconu Iurie

4