1re-134/2015 — Art. 313 CPP

La 22 aprilie 2015, la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău a parvenit plîngerea petiționarei Afanas G., prin care a solicitat anularea ordonanței procurorului Balan G. din 03 octombrie 2014 privind refuzul în pornirea urmăririi penale și anularea ordonanței procurorului Cimbir M. din 10 aprilie 2015 privind respingerea plîngerii petiționarei depusă la 06 aprilie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 mai 2015 a fost respinsă plîngerea petiționarei Afanas G., ca fiind nefondată. În motivarea încheierii adoptate, judecătorul de instrucție a constatat că la 03 octombrie 2014 a fost emisă în baza art. 275 pct. 1 Cod de procedură penală, ordonanța privind neînceperea urmăririi penale și clasarea procesului penal pe motiv că nu există fapta infracțiunii. Drept urmare, ordonanța adoptată a fost contestată inițial la procurorul ierarhic superior. În pofida faptului că plîngerea inițială a petiționarei a fost respinsă, ordonanțele nominalizate au fost contestate în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, la judecătorul de instrucție. Totodată, instanța a constatat că, în cazul supus judecății a fost adoptată o hotărîre privind refuzul de a începe urmărirea penală, care la moment nu este anulată. Respectiv în aceste condiții, cerința petiționarei de accelerare a procedurii de urmărire penală este 1 inadmisibilă, deoarece plîngerea asupra hotărîrii menționate a fost respinsă, cu menținerea acesteia. În aceste împrejurări, instanța a considerat necesar de a respinge plîngerea înaintată de către cet. Afanas G, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu încheierea emisă, la 05 iunie 2015, Afanas G. a declarat recurs împotriva acesteia, prin care a solicitat anularea încheierii, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă plîngerea înaintată. În motivarea recursului a invocat faptul că, încheierea judecătorului de instrucție este ilegală și nefondată, adoptată cu încălcări grave ale legislației în vigoare, deoarece prin respingerea plîngerii înaintate, procurorul a admis grave erori procedurale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2015, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea încheierii.

Audiind participanții la proces și studiind materialele dosarului, instanța de recurs a constatat că, petiționara contestă acțiunile efectuate de către acuzatorul de stat, și anume ordonanțele emise de către acesta la caz. Astfel, reieșind din cerințele petiționare, instanța de recurs a remarcat că, de către acesta nu s-a probat vreo încălcare a drepturilor ei asupra unui proces echitabil. Or, dezacordul petiționarei cu modalitatea de apreciere a probelor de către organul de urmărire penală, nu constituie temei de declarare a nulității ordonanțelor contestate. De asemenea, instanța de recurs a menționat că, prin ordonanțele contestate s-a stabilit cu certitudine că, procurorul a explicat circumstanțele expuse, acestea fiind pe deplin argumentate, prin urmare a emis o ordonanță în conformitate cu art. 255 Cod de procedură penală, care expres prevede că ordonanța trebuie să fie motivată și să cuprindă: data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea persoanei care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul acțiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a întocmit-o. Referitor la argumentul invocat de petiționară, precum că judecătorul de instrucție a ignorat faptul că ea nu a fost audiată pentru a justifica cele relatate în plîngere, și nu s-a efectuat confruntări de către procuror, instanța de recurs l-a considerat neîntemeiat, drept urmare a fost respins. În acest context, instanța de recurs a indicat că, în baza plîngerii depuse la Procuratura Botanica, mun. Chișinău, organul de urmărire penală a verificat acțiunile factorilor de decizie a Colegiului de Informatică și a elevului Ursu D., de asemenea au fost audiați mai multe persoane pe cauza dată, iar în baza acestor constatări, organul de umărire penală a stabilit careva acțiuni ilegale, cele invocate de petiționară nu s-a probat, prin urmare, a fost emisă ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale. Instanța de recurs, de asemenea a respins și solicitările recurentei cu privire la obligarea Procuraturii Botanica, mun. Chișinău, să accelereze procedura de urmărire penală cu fixarea termenului, precum și repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului de examinare a plîngerii depuse. Or, atît timp cît nu sunt anulate ordonanțele procurorului de refuz în începerea urmăririi penale din 03 octombrie 2014 și de respingere a plîngerii din 10.04 2015, organul de urmărire penală nu poate fi obligat să accelereze 2 examinarea plîngerii, iar solicitarea cu privire la repararea prejudiciului, instanța de recurs a menționat că aceasta nu corespunde prevederilor art. 313 Cod de procedură penală. Reieșind din cele menționate supra, instanța de recurs a conchis că, prima instanță corect a considerat necesar de a respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

La 14 august 2015, Afanas G. a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea deciziei instanței de recurs, susținînd că instanța de recurs nu a examinat în mod obiectiv plîngerea înaintată de către ea și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate, făcînd doar o analiză generală și abstractă a acesteia. În drept, recurenta își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 452 – 455 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît vinovăția și condamnarea persoanei, acestea au numai un dublu grad de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul declarat de condamnat este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare. 3 Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, raportîndu-le la speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționara Afanas Galina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2015, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 03 decembrie 2015. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4