1re-42/2015 — art.188 alin.2 pct.d,f Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.188 alin.2 pct.d,f Cod penal
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-42/2015 — art.188 alin.2 pct.d,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1re-42/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 martie 2015 mun. Chișinău
Colegul penal în componența:
președinte Nicolaev Ghenadie
judecători Toma Nadejda
Moraru Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
condamnat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar penal al Curții
de Apel Bălți din 07 aprilie 2010, în cauza penală în privința lui
Cartavenco Serghei Anatoli, născut la
09.08.1991, originar și domiciliat mun.
Bălți, str. Bulgară, nr.50B/52.
Datele referitoare la termenul de
examinare a cauzei:
Prima instanță: 25.05.2009 – 13.07.2009,
Instanța de apel: 26.01.2010 – 07.04.2010.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 13 iulie 2009, Cartavenco S. a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.(2) lit. d), f) Cod penal la 7
(șapte) ani închisoare.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, a fost adăugat parțial la pedeapsa aplicată
partea neexecutată a pedepsei stabilită de sentința Judecătoriei Bălți din
28.03.2002 în baza art.121 alin.(2) pct.1),2),7), art.120 alin.(2), 119 alin.(3),
224/2 Cod penal, precum și prin încheierea Judecătoriei Soroca din 10.03.2009
privind liberarea condiționată înainte de termen cu 2 ani 11 luni 21 zile,
stabilindu-i pedeapsa definitivă de 8 (opt) ani 6 (șase) luni cu executarea în
penitenciar de tip închis.
Termenul executării pedepsei s-a calculat din 13.07.2009, cu includerea în
acest termen a perioadei aflării lui Cartavenco S. în arest preventiv de la
03.05.2009.
Măsura preventivă în privința lui Cartavenco S. s-a menținut starea de arest.
Potrivit sentinței s-a stabilit că la 01.05.2009, pe la orele 22.00,
Cartavenco S., avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în
1
locuința nr. 33 de pe str. Lvov din mun. Bălți, unde a atacat-o pe Schițco E. și
aplicând violență periculoasă pentru sănătatea ei, a apucat-o cu mîna de gît
încercând s-o sugrume, cerîndu-i bani și rachiu, lovind-o cu capul de perete,
amenințînd-o cu moartea, a sustras suma de 250 lei și trei sticle de rachiu cu
costul de 45 lei. Astfel, părții vătămate i-au fost cauzate, conform raportului de
examinare medico-legală nr. 247 din 04.05.2009, vătămări corporale ușoare și
daune considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat
excluderea din dispozitivul acesteia a mențiunii privind aplicarea
prevederilor art. 85 Cod penal, motivând reducerea acestui termen printr-
o hotărâre judecătorească definitivă.
Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 07 aprilie
2010, a fost respins apelul declarat, ca depus peste termen.
În motivarea soluției date instanța de apel, fără a examina fondul cauzei, a
constatat că, la data de 13.07.2009 Cartavenco S. a primit contra semnătură copia
de pe sentința redactată cu traducerea ei în limba rusă pe care o posedă (f. d.
127), care nefiind contestată în modul prevăzut de art. 402 Cod de procedură
penală, a devenit definitivă la data de 29.07.2009, fiind pusă în executare (f. d.
130).
La data de 13.01.2010 condamnatul Cartavenco S. a declarat apel împotriva
sentința primei instanțe.
Astfel, inculpatul a depus apelul cu depășirea termenului de 15 zile de la
data pronunțării hotărîrii, termen stabilit conform prevederilor art. 402 alin. (2)
Cod de procedură penală, care stipulează că, pentru inculpatul arestat termenul
de declarare a apelului decurge din data primirii contra semnătură a copiei de pe
sentința redactată, care potrivit alin.(1) al normei nominalizate este de 15 zile.
Totodată, instanța de apel a remarcat și prevederile art. 403 alin. (l) Cod de
procedură penală, potrivit cărora apelul declarat după expirarea termenului
prevăzut de lege este considerat ca fiind depus în termen, dacă instanța de apel
constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost
declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării
despăgubirilor materiale.
În speță, condamnatul Cartavenco S. nu a solicitat repunerea în termen a
apelului declarat cu motivarea respectivă în sensul dat. Analizînd datele din
dosar, instanța de apel nu a constatat careva temeiuri întru repunerea apelului
declarat în termen.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs în anulare la data de
05.01.2015 de către condamnatul Cartavenco S., solicitînd casarea acesteia,
rejudecarea cauzei cu adoptarea unei hotărîri, invocînd aceleași motive ca și în
cererea de apel.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură
penală, procurorul și partea vătămată, au depus referințe privind opinia lor
2
asupra recursului declarat de către condamnatul Cartavenco S., solicitînd
respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în
anulare la Curtea Supremă de Justiție hotărîrile judecătorești irevocabile, după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Colegiul penal menționează că la data de 05 aprilie 2012 a întrat în vigoare
Legea nr.66, pentru modificarea și completarea Codului de Procedură Penală, în
urma cărora prevederile expuse în alin.(2) ale art.452 Cod de procedură penală,
au fost abrogate, iar pînă la abrogare, prevedea că recursul în anulare poate fi
declarat împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile și în cazul cînd nu au fost
utilizate căile ordinare de atac, dacă temeiurile specificate la art. 453 Cod de
procedură penală au apărut după irevocabilitatea hotărîrii contestate.
Or, avînd în vedere modificările legislative enunțate, se poate de conchis că,
începînd cu 27 octombrie 2012, pot fi atacate cu recurs în anulare, doar hotărîrile
judecătorești irevocabile, care au epuizat căile ordinare de atac, reglementate de
Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală – calea
apelului și a recursului ordinar.
Din materialele cauzei, raportate la normele citate se constată că,
condamnatul nu a folosit căile ordinare de atac, prevăzute de art. 400 alin. (1)
coroborat cu art. 402 alin. (1) și de art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, în
vederea unei noi judecări în fapt și în drept a cauzei, iar, drept consecință,
sentința a devenit irevocabilă.
Colegiul penal reține că, potrivit deciziei instanței de apel din 07 aprilie
2010, a fost respins apelul declarat de către condamnatul Cartavenco S., ca fiind
depus peste termenul de atac (f.d. 156-158). Această concluzie instanța de recurs
o consideră legală și întemeiată, deoarece într-adevăr de către instanța de apel s-a
constatat că la 13.07.2009 condamnatul a primit contra semnătură copia de pe
sentința redactată cu traducerea ei în limba rusă pe care o posedă, însă a declarat
apel abia la data de 13.01.2010, adică peste termenul legal prevăzut de art. 402
Cod de procedură penal – 15 zile.
Totodată, Colegiul penal menționează că, condamnatul primind contra
semnătură copia de pe decizia instanței de apel cu traducerea ei în limba rusă la
data de 14 aprilie 2010, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei
(f. d. 162), nu a declarat recurs ordinar în termenul legal de două luni prevăzut în
art. 422 Cod de procedură penală, anterior modificărilor introduse prin Legea nr.
66 din 05 aprilie 2012.
Ulterior, condamnatul a înaintat cerere în instanța de judecată, solicitînd
aplicarea retroactivității legii penale noi și stabilirea unei pedepse mai blînde prin
3
prizma art.10, 101 Cod penal, care prin încheierea Judecătoriei Soroca din 25
aprilie 2014 a fost respinsă, ca fiind vădit neîntemeiată.
Prin urmare, Colegiul atestă că, în cazul în care a fost respins apelul ca depus
peste termen, motivele acestuia nu au constituit obiectul discuției în instanța de
apel, precum și în instanța de recurs ordinar, prin nedeclararea recursului
împotriva horărîrii instanței de apel.
Astfel, Colegiul penal reieșind din prevederile alin. (1) art. 452 Cod de
procedură penală, statuează că dat fiind că motivele recursului nu au constituit
obiectul dezbaterilor în instanța de recurs ordinar, o omisiune ce este imputabilă
doar condamnatului, aceste argumente nu mai pot forma temei pentru discuții în
instanța de recurs în anulare.
Or, în atare circumstanțe, Colegiul conchide că autorul recursului nu a
respectat cerințele legale și a ignorat prevederile art. 452 și 455 Cod de
procedură penală, din care considerente recursul în anulare se declară
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2), 456, 432 alin. (2) pct. 4)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Cartavenco
Serghei Anatoli împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți
din 07 aprilie 2010, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 22 aprilie 2015.
Președinte Nicolaev Ghenadie
Judecător Toma Nadejda
Judecător Moraru Petru
4