1re-61/15 — Art. 313 CPP

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, Sergiu Catan, din 23 decembrie 2014, s-a dispus punerea sub învinuire de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal a lui Poiata Valeriu.

La 29.12.2014 în Procuratura Anticorupție a parvenit plîngerea avocatului Radu Dumneanu în numele lui Valeriu Poiata, prin care s-a solicitat anularea ordonanței din 23.09.2014, pe motiv că învinuitul a fost pus sub învinuire pentru comiterea unor fapte care nu reprezintă infracțiuni, iar prin indicarea în conținutul acesteia a faptelor pentru care deja a fost tras la răspundere contravențională s-a admis încălcarea flagrantă inclusiv a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 22 alin. (1) și art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.

Prin ordonanța procurorului-adjunct a Procuraturii Anticorupție Adrian Popenco, a fost respinsă plîngerea menționată, pe motiv că urmărirea penală declanșată are ca scop efectuarea unei investigații pentru cercetarea sub toate aspectele, complet și obiectiv, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atît circumstanțele care dovedesc vinovăția persoanelor implicate, cît și cele care le dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

La 14 ianuarie 2015, avocatul Radu Dumneanu în numele lui Valeriu Poiata, a înaintat judecătorului de instrucție o plîngere împotriva ordonanței procurorului de punere sub învinuire, solicitînd anularea acesteia. În motivarea plîngerii avocatul a indicat că, prin ordonanța din 23 decembrie 2014, s-a dispus punerea sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal a lui Poiata Valeriu însă, în opinia petiționarului, ordonanța 1 emisă este una neîntemeiată și care urmează a fi anulată, pe motiv că este afectată de vicii fundamentale, exprimate prin tragerea repetată la răspundere, precum și prin incriminarea unor fapte care în realitate nu au fost comise de învinuit. Totodată, avocatul a menționat că cu toate că a atacat ordonanța în cauză Procurorului General în ordinea art. 299/1 Cod de procedură penală, răspuns la plîngerea înaintată nu a primit.

Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2015 a fost respinsă plîngerea declarată ca fiind neîntemeiată. Instanța de judecată și-a motivat soluția prin faptul că, procurorul corect și întemeiat a dispus începerea urmăririi penale conform art. 327 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza actului de sesizare din partea Inspecției Financiare cu privire la rezultatele inspectării financiare complexe efectuate la Primăria or. Sîngera, mun. Chișinău nr. 27- 09-12/788 din 20 iunie 2014 și tot legal, la pus pe Valeriu Poiata sub învinuire, or, potrivit prevederilor art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, iar după dispoziția art. 28 alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul și organul de urmărire penală au obligația, în limitele competenței lor, de a porni urmărirea penală în cazul în care sunt sesizate în modul prevăzut de lege că s-a săvîrșit o infracțiune, și de a efectua acțiunile necesare în vederea constatării faptei penale și a persoanei vinovate. În așa fel, instanța de judecată a consideră că, prin recunoașterea persoanei în calitate de bănuit sau învinuit, aceste acte sunt niște măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică, au un scop legitim de a asigura măsuri eficiente de luptă cu criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării acțiunilor menționate. Totodată, referitor la aceea că faptele incriminate învinuitului au fost sancționate deja contravențional, instanța de judecată a verificat atent această versiune și în concluzie a stabilit că, cu adevărat, după principiile stipulate la art. 22 Cod de procedură penală și art. 7 Cod penal nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă, însă, prin adoptarea ordonanței de punere sub învinuire nu poate fi considerat faptul că Poiata Valeriu a fost urmărit de organele de urmărire penală sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă de vreme ce organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, cu atît mai mult că potrivit materialelor prezentate de procuror în raport cu plîngerea înaintată persistă acțiuni și fapte care necesită de verificat și pentru care Valeriu Poiata nu a fost supus sancțiunii contravenționale. Dînsul a fost recunoscut vinovat doar de săvîrșirea contravențiilor prevăzute de art. 295 alin. (1) și art. 298 alin. (4) Cod contravențional, pe cînd conform ordonanței de începere a urmăririi penale și ordonanței de recunoaștere în calitate de 2 învinuit, Valeriu Poiata se învinuiește și în săvîrșirea altor fapte cu caracter penal. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 313 alin. (2) Cod de procedură penală ordonanța de punere sub învinuire nici nu poate fi atacată judecătorului de instrucție, or potrivit acestei reglementări, bănuitul, învinuitul, apărătorul, partea vătămată, alți participanți la proces sau alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de către organul de urmărire penală și organele care exercită activitate specială de investigații, sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucție doar refuzul organului de urmărire penală de a primi plîngerea sau denunțul privind pregătirea sau săvîrșirea infracțiunii de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege, de a începe urmărirea penală, ordonanțele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală, alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile constituționale ale persoanei. La caz, necesită de elucidat că prin alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile constituționale ale persoanei nu poate fi înțeles și faptul că pot fi atacate și ordonanțele de punere sub învinuire, or, prin prisma art. 6 pct. 28) Cod de procedură, termenul/expresia „ordonanță „ semnifică o hotărîre a organului de urmărire penală adoptată în cursul procesului penal, nu însă o acțiune procesuală. Potrivit celor menționate, instanța de judecată nu identifică cazuri de încălcare a ordinei de pornire a urmăririi penale, lipsind la fel și careva circumstanțe care să excludă urmărirea penală la etapa actuală în condițiile pct. 5.4 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 04.07.2005, așa după cum pretinde avocatul Radu Dumneanu și, drept concluzie, instanța de judecată a conchis că careva drepturi ale lui Valeriu Poiata nu au fost încălcate, acesta beneficiind pe tot parcursul urmăririi penale de garanțiile principiului prezumției nevinovăției, stipulate la art. 8 Cod de procedură. 5.1. Hotărîrea menționată, în temeiul art. 466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în anulare avocatul Radu Dumneanu în numele învinuitului, solicitînd casarea acesteia și anularea ordonanței din 23.12.2014. În motivarea recursului recurentul invocă faptul că acțiunile învinuitului au fost calificate ilegal și punîndu-l sub învinuire pe Poiata Valeriu, procurorul nu a ținut cont de faptul că dînsul deja a fost sancționat contravențional în baza art. 298 alin. (4) Cod Contravențional pentru comiterea faptei indicate în ordonanța din 23.12.2014 și amenda a fost achitată, ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece existența unei decizii executate de sancționare în cadrul unui proces contravențional, potrivit art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, reprezintă o circumstanță prevăzută de lege care exclude urmărirea penală. Avînd în vedere circumstanțele expuse, în opinia recurentului încheierea judecătorului de instrucție este afectată de vicii manifestate prin neînlăturarea circumstanțelor care au determinat încălcarea unor drepturi fundamentale ale lui Valeriu Poiata. 3

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond,adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal. Conform art. art. 456 alin. (l), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat, situație ce persistă în cauza dată.

În conformitate cu prevederile art. art. 456 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Radu Dumneanu în numele lui Valeriu Poiata, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2015, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 22 aprilie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4