1ra-152/15 — art. 145 alin 2 lit i CP

1ra-152/15 — art. 145 alin 2 lit i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-152/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 20 martie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2014, declarat de

avocatul Boris Druță în numele inculpatului

Bîrca Gheorghe Ion, născut la 15 august 1959,

originar și domiciliat s. Codreni, r-nul Cimișlia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.07.2013 - 20.03.2014;

Instanța de apel: 15.04. - 10.11.2014;

Instanța de recurs: 29.12.2014 - 25.02.2015.

A C O N S T A T A T :

fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, la 17 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile înaintate de succesorii părții vătămate Irina Leancă și Tudor

Verdeș în latura prejudiciului material către inculpații Gheorghe Bîrca și Ivan

Bîrca, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Irina Leancă în latura

prejudiciului moral a fost admisă parțial, fiind încasat în mod solidar de la

inculpații Gheorghe Bîrca și Ivan Bîrca în beneficiul succesorului părții vătămate

Irina Leancă suma de 100.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Irina Leancă în

interesele minorului Tudor Verdeș în latura prejudiciului moral a fost admisă

parțial, fiind încasat în mod solidar de la Gheorghe Bîrca și Ivan Bîrca în beneficiul

succesorului părții vătămate Tudor Verdeș suma de 100.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Teodora Verdeș în

latura prejudiciului moral a fost admisă parțial, fiind încasat în mod solidar de la

inculpații Gheorghe Bîrca și Ivan Bîrca în beneficiul succesorului părții vătămate

Teodora Verdeș suma de 100.000 lei.

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Ivan Bîrca însă hotărîrile

judecătorești în privința acestuia nu se contestă.

1

martie 2013, aproximativ la ora 23:00, Gheorghe Bîrca și Ivan Bîrca, fiind în stare

de ebrietate alcoolică și aflîndu-se împreună la marginea pădurii de lîngă drumul

dintre localitățile Codreni și Zloți, r-nul Cimișlia, de ei s-a apropiat cet. Serghei

Verdeș și între ei s-a iscat o ceartă pe parcursul căreia în urma înțelegerii prealabile

și avînd scopul de a-l omorî, Ivan Bîrca a sărit peste Serghei Verdeș doborîndu-l la

pămînt după care împreună cu Gheorghe Bîrca i-au aplicat lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave în

urma cărora Serghei Verdeș a decedat pe loc.

inculpatului cît și inculpatul Gheorghe Bîrca, au declarat apel.

Avocatul Eduard Roman, în apelul declarat, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care acțiunile inculpatului Gh. Bîrca să fie recalificate din

prevederile art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal în cele ale art. 151 alin. (4) Cod penal,

cu stabilirea unei pedepse non-privative de libertate.

Inculpatul Gheorghe Bîrca, în apelul declarat, a invocat motive similare

celor menționate de avocatul E. Roman, inclusiv a invocat dezacordul său cu

cuantumul prejudiciului moral, pe care îl consideră exagerat, solicitînd să fie

micșorat.

3.1. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, inculpatul

și-a modificat cerințele solicitînd recalificarea acțiunilor sale din prevederile

art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal în cele ale art. 146 Cod penal, invocînd că a

săvîrșit infracțiunea de omor în stare de afect.

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile avocatului Eduard Roman în numele

inculpatului și al inculpatului Gheorghe Bîrca, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, instanța de fond

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate

în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului

Gh. Bîrca în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal și în baza acestei legi, fiindu-i

stabilită pedeapsa de 17 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În acest sens, instanța de apel a concluzionat că vinovăția inculpatului

Gheorghe Bîrca în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, întru-totul s-a confirmat

prin:

 Declarațiile inculpatului Gh. Bîrca în calitate de bănuit, din care

rezultă că ultimul recunoștea bănuiala ce i se imputa, inițial a fost lovit

de Sergiu Verdeș, au căzut jos cu partea vătămată, fiul Ivan, sărindu-i

în ajutor la lovit pe Sergiu Verdeș cu piciorul în aortă și în față, apoi i-

a mai aplicat mai multe lovituri cu picioarele în timp ce victima se afla

jos în regiunea abdomenului și feței, iar el personal i-a aplicat lui

S. Verdeș două lovituri în față cu piciorul, cât și cu pumnii.

2

Victima a încetat conflictul și nu mai desfășura nici un fel de acțiune

agresivă de lovire sau amenințare a inculpaților, dar aceștia continuau

să-i aplice lovituri cu picioarele în regiunea organelor vitale ale

corpului, în față, abdomen, aortă.

A deconectat farurile de la automobilul părții vătămate și au plecat

împreună cu fiul său de la fața locului, lăsând victima sîngerînd.

Acasă el cu fiul au observat că aveau cu dânșii și scurta părții

vătămate S. Verdeș. (f.d. 140-141, vol. I);

 Declarațiile inculpatului Gh. Bîrca în calitate de învinuit, din care

rezultă că acesta în prezența apărătorului său a susținut că recunoaște

vina pe deplin (f.d. 173, vol. I);

 Declarațiile inculpatului I. Bîrca în calitate de bănuit, din care rezultă

că, acesta nu a văzut ca partea vătămată S. Verdeș să-i aplice lovituri

tatălui său Gh. Bîrca, dar a fost strigat de ultimul în ajutor, l-a văzut pe

Gh. Bîrca în genunchi în fața părții vătămate, care î-1 numea cu

cuvinte murdare. M. Nedelcu, care se afla cu dânșii la împins pe

S. Verdeș, iar el a lovit partea vătămată de trei ori cu pumnul în față,

de la care S. Verdeș a căzut jos, apoi tatăl acestuia, Gh. Bîrca i-a

aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în

față.

Personal i-a propus tatălui să se liniștească, dar acesta nu reacționa și

i-a mai aplicat cîteva lovituri, apoi s-a oprit, Gh. Bîrca a deconectat

farurile automobilului părții vătămate.

Împreună cu Gh. Bîrca au plecat acasă lăsând partea vătămată murdar

de sânge, acasă și-a schimbat hainele murdare de sânge, a cerut de la

tatăl său 50 lei și a plecat spre casa soacrei în s. Șerpeni, r-nul Anenii

Noi. (f.d. 113-114, vol. I);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 46 „D” din 18.04.2013 din

care rezultă că, moartea lui Verdeș Serghei a survenit în urma

acțiunilor traumatice cu obiecte dure, contondente fiind depistate

leziuni corporale, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unor

corpuri dure, contondente, posibil cu pumnii, picioarele și alte obiecte,

conform cercetării histologice au fost cauzate cu circa 30 minute - 1

sau 2 ore înainte de deces, sunt periculoase pentru viață în momentul

cauzării și se califică ca vătămări corporale grave, fiind în legătură de

cauzalitate directă cu survenirea morții.(f.d. 257-258, vol. I);

 Procesul-verbal de percheziție din 24.03.2013 cu planșa fotografică

din care rezultă că la domiciliul lui Gh. Bîrca din s. Codreni, r-nul

Cimișlia, în bucătăria de vară a gospodăriei acestuia au fost depistate

și ridicate: o pereche de cizme de cauciuc de culoare neagră, în

grădina gospodăriei, într-un tub metalic îngropat în pământ au fost

depistate și ridicate haine: o pereche de blugi de culoare albastră, o

scurtă bărbătească de culoare neagră, o scurtă „Haki” de culoare verde

combinată cu cafeniu, o cămașă bărbătească de culoare sură, un

pulover bărbătesc de culori combinate în dungi orizontale (roșu,

albastru,verzui), o giacă (jalet) de culoare neagră, o căciulă (fes) de

culoare neagră, o pereche de pantaloni clasici de culoare sur-verziu, pe

3

suprafața cărora s-au stabilit multiple pete de culoare brună - roșietică

asemănătoare cu sînge, care ulterior prin raporturile de expertiză

medico-legale nr. 475 din 17.04.2013 și respectiv nr. 476 din

17.04.2013 a fost confirmat faptul că sângele depistat în petele

examinate a provenit de la persoana cu grupa sanguină 0-alfa, beta (I),

ce nu exclude provenirea acestui sânge de la victima Sergiu Verdeș.

(f.d. 45-60, vol. I)

Astfel, instanța de apel a menționat că, versiunea apărării și a inculpatului

despre lipsa intenției lui Gh. Bîrca de a produce moartea părții vătămate este

înaintată cu scopul de a eschiva inculpatul de la răspunderea penală, or,

reîncadrarea propusă de inculpat art. 151 alin. (4) Cod penal, este neîntemeiată

deoarece prima instanță în urma cercetării probelor enunțate supra corect a reținut

ca fiind dovedită fapta inculpatului Gh. Bîrca atît sub aspectul elementului material

al laturii obiective, cît și al laturii subiective, care în speță înglobează forma

intenției directe, încadrînd corect acțiunile acestuia în baza art. 145 alin. (2) lit. i)

Cod penal.

Totodată, instanța de apel, la fel a găsit demonstrată intenția lui Gh. Bîrca de

a acționa în comun cu inculpatul I. Bîrca, indicînd că, deși între inculpați nu a

existat o înțelegere expresă, stabilită din timp de a omorî victima, acțiunile

concludente ale acestora exprimate prin aplicarea succesivă cu violență de către

aceștia a multiplelor lovituri victimei denotă existența unei înțelegeri tacite a

inculpaților că fiecare din ei contribuie în careva măsură la realizarea laturii

obiective a infracțiunii de omor.

Recunoașterea parțială a vinovăției de către Gh. Bîrca în cele incriminate lui

nu echivalează cu necesitatea recalificării acțiunilor infracționale ale acestuia ca

fiind vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății unei

persoane, soldată cu decesul părții vătămate, deoarece acesta era conștient, despre

faptul că lasă partea vătămată Verdeș Serghei, pe timp de noapte, la marginea

pădurii, departe de sat (a deconectat farurile de la automobilul părții vătămate) și

prin urmare nu v-a avea posibilitatea reală de a-i fi acordat un ajutor medical și ca

consecință posibilitatea de a supraviețui.

4.2. Referitor la afirmațiile inculpatului Gh. Bîrca din cadrul instanței de

apel, prin care acesta susține că a depus declarațiile în cadrul urmăririi penale ca

rezultat al maltratărilor de către colaboratorii de poliție, instanța de apel a reținut că

acestea sunt neîntemeiate din următoarele motive.

Declarațiile depuse de inculpat, au fost făcute în prezența apărătorului și,

potrivit materialelor cauzei (f.d. 137-138, 172 vol. I), ofițerul de urmărire penală

le-a comunicat sub semnătură, în prezența apărătorului, drepturile și obligațiile

bănuitului și respectiv învinuitului, inculpatului prevăzute de art. art. 64, 66 Cod de

procedură penală.

Inculpatul Gh. Bîrca, nu a făcut declarații privind acțiunile ilegale ale

organelor de urmărire penală asupra lui nici la faza de finisare a urmăririi penale

(f.d. 134-135, vol. II), unde inculpatul Gh. Bîrca și apărătorul acestuia au luat

cunoștință cu materialele cauzei, menționînd că nu au obiecții sau oarecare cereri.

Mai mult ca atât, inculpatul nici într-un mod nu a contestat calitatea

serviciilor prestate de apărător în cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei în

ședința de judecată.

4

Prin urmare, poziția inculpatului în instanța de judecată și la schimbarea

declarațiilor acestuia, se prezumă ca o formă de eschivare de la răspunderea

penală.

4.3. Alegațiile inculpatului referitor la suma prejudiciului moral încasat de la

el în beneficiul succesorilor părții vătămate Irina Leancă, Teodora Verdeș și Tudor

Verdeș, care în viziunea acestuia este exagerată și necesită a fi micșorată, instanța

de apel a concluzionat că, la aprecierea cuantumului sumei prejudiciului moral,

instanța de fond a dat deplină eficiență caracterului și gravității suferințelor psihice

cauzate succesorilor părții vătămate nominalizați, astfel că suma prejudiciului

moral nu este exorbitantă și prin aceasta nu se urmărește scopul de îmbogățire fără

just temei, reieșind din împrejurările concrete a săvîrșirii infracțiunii și

consecințele survenite, deoarece Teodora Verdeș în calitatea sa de mamă a victimei

a rămas, fără fecior și susținerea acesteia în prag de bătrânețe, Irina Leancă fără soț

și tată la copilul minor.

4.4. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut că prima

instanță a dat deplină eficiență criteriilor generale de individualizare a pedepsei și a

aplicat inculpatului Gh. Bîrca o pedeapsă în corespundere cu prevederile art. art.

7, 61, 75 Cod penal.

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatului

să fie reîncadrate din prevederile art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal în cele ale art.

146 Cod penal, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel iar faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În susținerea cerințelor sale, recurentul a invocat că, instanța de apel la

examinarea cauzei nu a respectat cerințele art. art. 100, 101, 413, 414 Cod de

procedură penală precum și art. art. 6, 13 din CțEDO, nu a luat în considerație

declarațiile inculpaților Gh. Bîrca, I. Bîrca și a martorului M. Nedelcu din care

rezultă că, anterior săvîrșirii omorului, inculpatul Gh. Bîrca a avut mai multe

conflicte cu partea vătămată S. Verdeș, mai mult ca atît, S. Verdeș în noaptea de

23.03.2013, era în stare de ebrietate, cînd s-a apropiat de inculpați partea vătămată

deja avea leziuni corporale, deoarece era murdar de sînge și primul a sărit la bătaie.

În cadrul examinării apelului inculpatul Gh. Bîrca și-a concretizat cerințele,

recunoscînd săvîrșirea omorului în privința lui S. Verdeș, în stare de afect iar,

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul Gh. Bîrca nu a avut intenția

să omoare partea vătămată.

Totodată, recurentul a menționat că instanțele de fond greșit au încadrat

acțiunile inculpatului, ignorînd faptul că Gh. Bîrca a recunoscut vina în cele

incriminate în rezultatul maltratării din partea colaboratorilor de poliție.

solicitînd inadmisibilitatea recursului ordinar, deoarece motivele invocate țin de

starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, iar potrivit

acestor norme hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Din analiza minuțioasă a deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată

că temeiurile invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței unei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei contestate.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

În cauza deferită judecării, este important să se țină seama de fapta săvîrșită

și cum aceasta a fost stabilită de către instanțele ierarhic inferioare și dacă această

faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă

normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Revenind la textul recursului, se conchide că, în esență, apărarea își

focusează tactica apărării privitor la săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii de

omor săvîrșit în stare de afect, nu de omor intenționat, or, în viziunea recurentului

lipsește intenția inculpatului de a omorî partea vătămată.

Avînd în vedere argumentele enunțate de apărare la pct. 5. al prezentei

decizii, și, verificînd materialele dosarului în raport cu cererea de recurs, Colegiul

penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate reieșind din următoarele

considerente.

În primul rînd, instanța de recurs amintește că la etapa judecării recursului

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, asta fiind atributul exclusiv al primei

instanțe și al instanței de apel.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapă instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

Deci, în continuare, Colegiul penal nu se va expune asupra celor invocate

referitor la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

6

de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvîrșite de inculpatul

Gh. Bîrca.

În opinia Colegiului penal, critica recurentului referitor la încadrarea juridică

greșită a acțiunilor inculpatului în baza art. 145 Cod penal, întrucît s-a făcut o

apreciere greșită a probelor, nu este relevantă în cazul supus judecării, din motiv

că, chiar dacă instanța de apel, care și-a motivat soluția avînd în vedere calificarea

solicitată inițial de apelanți sub aspectul art. 151 alin. (4) Cod penal, aceasta a făcut

o analiză completă și obiectivă a tuturor probelor administrate, stabilind corect

vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i)

Cod penal.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel a cercetat toate

probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilității acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului

Gh. Bîrca, de săvîrșirea infracțiunii de omor intenționat.

Astfel, instanța de apel corect a pus la baza condamnării lui Gh. Bîrca

următoarele probe: declarațiile bănuitului Gh. Bîrca din cadrul urmăririi penale

(f.d. 140-141, vol. I), declarațiile învinuitului Gh. Bîrca din cadrul urmăririi penale

(f.d. 173, vol. I); declarațiile bănuitului I. Bîrca din cadrul urmăririi penale (f.d.

113-114, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 46 „D” din 18.04.2013

(f.d. 257-258, vol. I); procesul-verbal de percheziție din 24.03.2013 cu planșa

fotografică (f.d. 45-60, vol. I).

În atare circumstanțe Colegiul penal, apreciază ca fiind corectă situația de

fapt, stabilită de către instanța de apel, iar conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este analizată în textul hotărîrii recurate și temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța de apel, invocînd corect

comentariile din literatura juridică de specialitate, la analiza elementelor

componente ale infracțiunii de omor intenționat, întemeiat a ajuns la concluzia că,

în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive anume a infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal și nu poate fi reținută calificarea în

baza art. 146 Cod penal, așa cum au solicitat inculpatul și avocatul acestuia în

cadrul examinării apelurilor.

Așadar, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă stabilirea situației de

fapt și calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, adică constatarea

juridică corespunde exact între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de acesta și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal enunță că potrivit art. 97 pct. 3) Cod de procedură

penală, în procesul penal se constată, prin anumite mijloace de probă,

incapacitatea persoanei, la momentul săvîrșirii faptei prejudiciabile, de a-și da

seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau de a le dirija ca urmare a unei boli

mintale sau a unei dereglări psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătății sau

debilității – prin raportul expertizei psihiatrice.

Reieșind din prevederile normei enunțate supra, și lecturînd materialele

cauzei rezultă că potrivit raportului de expertiză nr. 328 a-2013 din 21.05.2013 prin

care a fost expertizat inculpatul Gh. Bîrca, comisia de expertiză psihiatrică-legală

ambulatorie a constatat că, inculpatul Gh. Bîrca, de careva maladii psihice cronice

nu suferă, în perioada săvîrșirii infracțiunii - 23.03.2013, el tulburări psihice

7

tranzitorii de intensitate psihotică nu a manifestat, avea capacitatea de prevedere și

deliberare a acțiunilor sale păstrată, putea acționa cu discernămînt, prin urmare

inculpatul a fost recunoscut responsabil de săvîrșirea infracțiunii imputate (f.d. 77-

79, vol. II).

La 30.05.2013, luînd cunoștință cu raportul de expertiză nominalizat,

inculpatul și avocatul în numele acestuia careva cereri sau demersuri nu au înaintat,

acceptînd concluziile comisiei de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie.

În virtutea considerentelor expuse, constatînd că, în cauză, există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel cu privire la inculpatul Gh. Bîrca, nefiind identificată de instanța

de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat

afirmată de instanța de apel sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce

este evident și fără posibilitate de controversă, Colegiul penal consideră că nu este

incident cazul de casare prevăzut de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub aceste

aspecte de către avocatul Boris Druță în numele inculpatului Gheorghe Bîrca.

Argumentele recurentului cu privire la maltratarea inculpatului Gh. Bîrca din

partea colaboratorilor de poliție, în urma căreia acesta și-a recunoscut vina de

săvîrșirea infracțiunii de omor, Colegiul penal le apreciază critic or, instanța de

apel corect a reținut că, declarațiile depuse de Gh. Bîrca, au fost făcute în prezența

apărătorului și, potrivit materialelor cauzei (f.d. 82-83,137-138, 163,172 vol. I),

ofițerul de urmărirea penală le-a comunicat sub semnătură, în prezența

apărătorului, drepturile și obligațiunile bănuitului și respectiv învinuitului,

inculpatului prevăzute de art. art. 64, 66 Cod de procedură penală, însă careva

cereri, demersuri referitor la acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală nu

au fost înaintate de către inculpat.

Mai mult, inculpatul Gh. Bîrca, nu a făcut declarații privind acțiunile ilegale

ale organelor de urmărire penală nici la faza finisării urmării penale (f.d. 131-132

și 134-135, vol. II), unde inculpatul Gh. Bîrca și apărătorul acestuia au luat

cunoștință cu materialele cauzei și că nu au obiecții.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Bîrca Gheorghe Ion, fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 01 aprilie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

8